Preot (paroh) si enoriasi - comunicare in afara bisericii(?)

[Hartford]

În prealabil postat de costel

Mi-au placut intotdeauna intalnirile de dupa Sfanta Liturghie. Am vazut ca se mai pastreaza acest lucru la Manastirea Stavropoleos din Bucuresti. Dupa Liturghie, credinciosii ies in curtea manastirii impreuna cu preotii slujitori si dicuta cateva minute. E un loc in care incepi sa te faci cunoscut si sa cunosti. Nu mai stai printre straini.

Inainte de a ma muta in alt sector, vedeam in fiecare duminica in biserica alti credinciosi. Nu mi-a placut acest lucru. M-am tot intrebat unde sunt cei din celelalte duminici si de ce cei prezenti nu vor mai fi prezenti in duminica urmatoare? Poate ca daca ar fi existat aceste mici intalniri de dupa Liturghie multi ar fi revenit cu bucurie.

Am intalnit si biserici unde peste 100 de persoane, din cele ce au participat la slujba, luau masa impreuna cu preotul. Erau o familie.

Daca vorbim la modul general, pot spune ca ne cam lipseste interesul pentru ceilalti.

@Costel
Sofhia se referea la comunicari cu preotul genul:vizite in familie, email, telefoane. Asa si noi dupa slujba avem mese, parastase, un paharel de vin o cafea,oameni noi si vechi in fiecare Duminica.Avem sedinta cei din comitet, parintele are discutii cu copii.

Deh.. fiecare vine cind poate,important este discutia cu parintele sa fie cu masura tinind cont ca si altii doresc sa schimbe doau trei cuvinte, am vazut persoane care il tin de vorba la infinit incit te lasi pagubas si pleci acasa.

Cred că telentul preotului stă şi în felul cum se pricepe să mobilizeze credincioşii la diferite activităţi, din şi de pe lângă biserică.
Cei mai mulţi creştini care fregventează toate slujbele bisericile sunt şomeri,mămici cu copii mici ,bunicuţe mai tinere sau mai bătrâne pensionari, persoane cu probleme de sănătate,care au mai mult timp liber.
Sunt atâtea de făcut în biserică! Oamenii vor să participe dar uneori nu au curaj.Aici este necesară întervenţia preotului care trebuie să fie deschis,abordabil, dornic de a avea cât mai mulţi enoriaşi care se implică în viaţa bisericii.
Dar dacă sărmanul are o soţie geloasă şi iubitoare de bârfe culese de la acei răuvoitori, mai are şi o fică sau două,plus câteva cumetre care urmăresc fiecare persoană care intră sau iese din biserică sau care răspund la telefonul părintelui şi eşti nevoită să le expui lor problema, atunci, deja renunţi la a mai colabora cu preotul în sau în afara bisericii oricât de bine intenţionat ai fi.

[costel]

În prealabil postat de dorinastoica14

Dar dacă sărmanul are o soţie geloasă şi iubitoare de bârfe culese de la acei răuvoitori, mai are şi o fică sau două,plus câteva cumetre care urmăresc fiecare persoană care intră sau iese din biserică sau care răspund la telefonul părintelui şi eşti nevoită să le expui lor problema, atunci, deja renunţi la a mai colabora cu preotul în sau în afara bisericii oricât de bine intenţionat ai fi.

Daca are o sotie geloasa inseamna ca nu a fost capabil sa aduca liniste in familie. Iar daca in familie nu a adus liniste si nu are liniste, ma tem ca niciodata nu va fi capabil sa aduca liniste altora, atat timp cat glasul sotiei striga in el mai tare decat durerea altora. Asa se face ca atunci cand cineva va suna pentru un sfat, sotia ii va spune sa inchida telefonul, cand cineva il va opri pentru a-i darui un cuvant bun, ii va spune ca trebuie sa se grabeasca, etc

În prealabil postat de sophia

Si eu consider ca este bine sa ai o comunicare cu preotul/duhovnicul.
Uneori ma gandesc si eu ca Anca: poate ca trebuie mentinuta o distanta.
Pe de alta und si cum sa discuti cu el?
O relatie de prietenie si de vizita mi se pare potrivita, mai ales acolo unde preotul are o insemnatate mai mare pentru tine si comunitate (la sat, in diaspora).
O solutie mai este si scrisul (mailul), dar nu prea agreata in biserica.

Draga Sophia, tocmai pentru a invata unele lucruri, a primi trimiteri de la colegi in ceea ce priveste lecturile pe care trebuie sa le fac si a clarifica unele nedumeriri, ma aflu si eu aici pe forum. Si pot sa-ti spun, ca am primit cele mai bune sfaturi, cele mai corecte. Este ca o Universitate populara, cu multi profesori si multi colegi.
Gandeste-te ca poate nici preotul tau nuare atata timp... Si daca ii pui si lui unele intrebari feministe, cu siguranta va fugi de tine, de teama sa nu te supere.
Important e sa nu batem pasul pe loc, sa invatam si sa crestem in credinta.
Deci scrie-ti aici intrebarile, ca nu ai numai un preot ci mai multi, dornici sa-ti raspunda.

[sophia]

@Dorinastoica - asa este, ai dreptate. Si nu trebuie neaparat sa aibe sotie, sau copii care sa-l blocheze, ci alte motive.

@Anca - multumesc, ai dreptate.

@Costel - si la noi ar fi fost utile astfel de intalniri dupa slujba. Si da, sunt si persoane acaparatoare din pacate si altii atunci nu mai ajung niciodata la rand.
Bine ca macar mai exista vizitele de Boboteaza, dar si acolo abia se salveaza preotii de vreun Sf. Ion, sau alte acaparari.

Acum mai cred, facand legatura cu firul de discutie legat de revenda preotului (ceea ce il reprezinta pe el), ca tocmai aceasta reverenda, acest statut sau profesie, il face pe preot mai putin accesibil, creeaza o distanta, impune niste restrictii.
Cu el nu poti dintr-un inceput sa ai o relatie de prietenie, de "te sun pentru ca nu mi-e bine", de apropiere, asa cum ai avea nevoie, sau cum ai face-o cu altcineva (ruda, prieten etc.) . Si atunci cum sa functioneze duhovnicia?

[solentina]

În prealabil postat de costel

Mi-au placut intotdeauna intalnirile de dupa Sfanta Liturghie. Am vazut ca se mai pastreaza acest lucru la Manastirea Stavropoleos din Bucuresti. Dupa Liturghie, credinciosii ies in curtea manastirii impreuna cu preotii slujitori si dicuta cateva minute. E un loc in care incepi sa te faci cunoscut si sa cunosti. Nu mai stai printre straini.

Inainte de a ma muta in alt sector, vedeam in fiecare duminica in biserica alti credinciosi. Nu mi-a placut acest lucru. M-am tot intrebat unde sunt cei din celelalte duminici si de ce cei prezenti nu vor mai fi prezenti in duminica urmatoare? Poate ca daca ar fi existat aceste mici intalniri de dupa Liturghie multi ar fi revenit cu bucurie.

Am intalnit si biserici unde peste 100 de persoane, din cele ce au participat la slujba, luau masa impreuna cu preotul. Erau o familie.

Daca vorbim la modul general, pot spune ca ne cam lipseste interesul pentru ceilalti.

Draga C OSTEL imi permit sa te numesc asa,sper sa nu te supar,vroiam sa iti spun ca si la noi in Parohie se intimpla acest lucru.Acum locuiesc in strainatate cu toata familia si spre norocul nostru suntem binecuvintati cu o Biserica Otodocxa care este foarte frumoasa.E asa pentru ca am vrut noi oamenii.Asteptam duminica sa mergem la Biserica si sa ascultam Sfinta Liturghie si dupa sa stam cu toti impreuna si la masa si la diverse activitati,mai ales cind esti plecat de acasa peste mari si tari.Parohia se chiama "Parohia Ortodoxa Catania cu hramul Sf.Mucenita AGATA ."Cauta pe site ca o sa dai de ea sa vezi ce frumoasa e. Doamne ajuta.

În prealabil postat de costel

...inseamna ca nu a fost capabil sa aduca liniste in familie. Iar daca in familie nu a adus liniste si nu are liniste, ma tem ca niciodata nu va fi capabil sa aduca liniste altora,...

Mare adevar ai spus tu aici, Costel. Iubirea de argint si de confort a preotilor a ajuns un fenomen ingrijorator in biserica - asta este tot slabiciune in fata preoteselor.

[eea]

De obicei preotesele nu sunt geloase,desigur ca exista si exceptii...pentru ca ar trebui sa fie geloase pe Hristos...cand devii sotia unui preot trebuie sa-ti asumi o serie de responsabilitati si nu numai..trebuie sa fiii perfect constienta ca sotul poate lipsi de la multe aniversari spre exemplu fiind retinut in parohie, ori ca pleca in miez de noapte ptr a spovedi un batran, ori ca intarzie la masa ptr ca a avut de citit rugaciuni ptr diferite nevointe enoriasilor etc...gelozia nu prea are loc in casa preotului. revenind la subiect, e adevarat ca intr-o parohie mare,de oras nu-ti poti cunoaste toti enoriasii asa cum ai dori..la tara unde credinciosii sunt mai putini e mai usor..insa depinde si de relatiile dintre preot si enoriasi...la noi de exemplu, nu generalizez situatia, ii cunoastem pe toti (sunt doar 130 de familii), si de multe ori mai trecem pe la cate o familie duminica sau in sarbatori si luam masa cu ei, mai stam de vorba..insa impreuna ptr ca si preoteasa trebuie sa fie apropiata de credinciosi...la hramuri mancam toti impreuna, mai oferim cate o carte care ni se pare ca i s-ar potrivi unei familii ,o icoana,o candela unde nu este sau e vai de capul ei,plus mici atentii copiilor care sunt extrem de numerosi si care de fapt reprezinta parohia noastra de maine...ne-am apropiat extrem de mult de ei insa a necesitat timp, bunavointa si dragoste...acum ne simtim alaturi de ei acasa, in familie..

În prealabil postat de eea

De obicei preotesele nu sunt geloase,desigur ca exista si exceptii...pentru ca ar trebui sa fie geloase pe Hristos...cand devii sotia unui preot trebuie sa-ti asumi o serie de responsabilitati si nu numai..trebuie sa fiii perfect constienta ca sotul poate lipsi de la multe aniversari spre exemplu fiind retinut in parohie, ori ca pleca in miez de noapte ptr a spovedi un batran, ori ca intarzie la masa ptr ca a avut de citit rugaciuni ptr diferite nevointe enoriasilor etc...gelozia nu prea are loc in casa preotului. revenind la subiect, e adevarat ca intr-o parohie mare,de oras nu-ti poti cunoaste toti enoriasii asa cum ai dori..la tara unde credinciosii sunt mai putini e mai usor..insa depinde si de relatiile dintre preot si enoriasi...la noi de exemplu, nu generalizez situatia, ii cunoastem pe toti (sunt doar 130 de familii), si de multe ori mai trecem pe la cate o familie duminica sau in sarbatori si luam masa cu ei, mai stam de vorba..insa impreuna ptr ca si preoteasa trebuie sa fie apropiata de credinciosi...la hramuri mancam toti impreuna, mai oferim cate o carte care ni se pare ca i s-ar potrivi unei familii ,o icoana,o candela unde nu este sau e vai de capul ei,plus mici atentii copiilor care sunt extrem de numerosi si care de fapt reprezinta parohia noastra de maine...ne-am apropiat extrem de mult de ei insa a necesitat timp, bunavointa si dragoste...acum ne simtim alaturi de ei acasa, in familie..

Felicitări părintelui pentru că are o preotesă aşa de vredincă.
Adevărat este însă că, aşa cum spunea Octavian Goga" virtutea s-a născut la sat".
Un preot drag mie care a adormit întru Domnul acum ceva ani spunea la o predică "când am plecat de la ţară la oraş mi s-a părut că am dat raiul pentru iad!" şi mi-aş permite să adug,cu cât oraşul este mai mare, iar enoriaşii lociuesc la blocuri cu atât este mai greu.
Gândesc că mai au dreptate şi ele (protesele) dar e bine să facă ascultare şi de duhovnicul lor dar şi de soţul preot care este şi duhovnic şi care cunoaşte mai bine decât oricine sufletul celor care intră sub patrafirul său.
Îţi urez să rămâi mereu aşa iubitoare de oameni,răbdătoare şi cu dreptă judecată şi iar dacă cineva îţi va greşi ca un om supus greşelilor şi ispitelor să îl ierţi chiar dacă eşti soţia preotului şi nu o femeie oarecare.Aşa să-ţi ajute Dumnezeu.

[sophia]

Mi-am adus aminte ca am citit de curand cartea "Despre Preotie" de scris de Sf. Ioan Gura de Aur.
Acolo m-a socat un aspect: ce rau se vorbeste despre femeile credincioase.
Se spune ca a fi preot este f.greu si ca un preot trebuie sa pastreze o distanta, ca femeile din biserica ii pot face rau, ca trebuie sa pastreze distanta de el, indiferent daca sunt tinere sau varstnice, daca sunt vaduve sau casatorite, daca vor sa-l ajute sau au alte ganduri ne-curate.
Un capitol oribil dupa parerea mea. Umileste femeia cumplit.
Poate ca din cauza ca pe vremea aceea am inteles ca preotii nu erau casatoriti.
Acolo preotul chiar este pus pe un piedestal, trebuie sa fie perfect si sfant. Ceea ce contravine persoanei omenesti.
Poate ca are si dreptate, si atunci ma gandesc eu ca un preot trebuie sa nu fie singur (fara sotie) niciodata. Trebuie lasat sa se recasatoreasca, pentru ca singur este si mai rau. Este mai rau decat pentru calugarul din manastire, pentru ca el trebuie sa iasa in lume, printre femei.
Daca sotia il ajuta sau mai rau il incurca, depinde de la caz la caz.
In orice caz eu zic ca un preot trebuie sa fie accesibil in afara slujbei, mai ales daca este duhovnic si doreste sa vindece suflete de oameni.
Sunt chiar azi niste articole interesante pe site, legat de preotul vindecator de suflete.