cum pot scapa de lacomie,zgarcenie?

[MadalinaM]

Parca Sfantul Nectarie, pe vremea cand traia i-a raspuns unui ucenic care l-a intrebat cum sa scape de o anumita patima, zicand: "Orice patima iese exarsand virtutea care i se opune". Zgarcenie vs. milostenie, mandrie vs. smerenie, egoism vs. iubire jertfelnica etc.

[vsovi]

asha ai fost invatzata sa strangi... bani ... pentru placeri shi din necredintza, din frica... e un mic demon care nu ne lasa sa avem inima mare ci ne aduce frica shi grija de a asculta de mamonica shi taturnutzul minciunii... e un fel de egoism ca invatzatura responsabila... e greu s-o lepezi... itzi trebuie rugaciune, mila shi dragoste curata... adica nefentoasa shi nefatzarnicita prin tot felul de jonglerii shi scheme... sloganicizate fara cuvinte...

trebuie sa te silisheti ca sa nu-tzi para rau daca auzi ca cineva tzi-a furat din mancare... ci chiar sa-i dai shi tu un leu ca sa aiba ce manca shi sa nu moara de foame... mangaie un bou... da apa la un cal... da firmituri la vrabiutze... shi in timp o sa te tratezi cu ajutor de sus de naravul asta exagerat al nadejdii prea mari in bani shi in doctori...

[costel]

Niciodata omul nu va putea darui cu bucurie si fara masura, daca nu iubeste. Si pe cat iubeste, pe atat daruieste. Iata in ce isi are originea zgarcenia - in iubirea de sine.

[windorin]

Am gasit un cuvant la Sfantul Siluan Athonitul care zice cam asa: "De ce nu cereti de la Domnul ce aveti nevoie, caci este bun si va da. Cereti dragoste si cereti credinta, cereti smerenie si cereti blandete. Cereti ce nu aveti si veti primi. De ce nu cereti?"

Cuvantul cred ca este bun pentru fiecare dintre noi. Sa cerem ce ne dorim, dar sa cerem mereu, insistent si cu nadejdea ca vom primi, odata si odata. Sa cerem dragostea cea catre toti si toate, sa cerem sa putem da cu toata inima un lucru.

[costel]

In Filocalie se spune: "Lupta-te pentru milostenie, ca sa dobandesti putere sa te deprinzi cu ea. Nu da Dumnezeu nici o virtute, daca nu lupti si tu pentru ea. Dar nici tu nu poti sa castigi vreo virtute, daca nu te ajuta si Dumnezeu. In toate cele bune este o conlucrare intre Dumnezeu si om". (Filocalia XII)

[ory]

În prealabil postat de costel

Niciodata omul nu va putea darui cu bucurie si fara masura, daca nu iubeste. Si pe cat iubeste, pe atat daruieste. Iata in ce isi are originea zgarcenia - in iubirea de sine.

Costelush...nu stiu cati ani ai, dar iti spun sincer...ESTI O MINUNE DE BAIAT !
Imi place foarte mult cum gandesti, chiar si atunci cand propriile-mi idei nu se incadreaza.
Asa sta treaba cu zgarcenia, mai rau este ca de multe ori tratam iubirea cu aceiasi masura narcisista, chiar daca pretindem ca " o oferim ", in realitatea ne-o oferim...astfel apare supliciul si deznadejdea in iubire. Rabdarea ar trebui sa masoare iubirea la fel ca daruirea si materialismul.

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Ştiu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Şi mai ştiu un lucru:vrăjmaşul urăşte fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îţi aduce un necaz pentru a renunţa,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiţi cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui îşi face)
Aşadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veţi fi în relaţii foarte bune.Cum vei începe să dăruieşti cu dragoste va începe atacurile asupra ta.

[costel]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).

Dorina, si Hristos a dat de la Sine numai iubire. Si ce a primit? Palme, scuipari, piroane... Tu daruieste. Orice act de milostenie e o garantie a faptului ca esti asemenea lui Hristos. Ce usor uita omul ca orice bine facut aproapelui, e un bine facut lui Hristos.

[zoridezi]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Ştiu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Şi mai ştiu un lucru:vrăjmaşul urăşte fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îţi aduce un necaz pentru a renunţa,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiţi cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui îşi face)
Aşadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veţi fi în relaţii foarte bune.Cum vei începe să dăruieşti cu dragoste va începe atacurile asupra ta.

Dorinastoica14 si eu patesc acelasi lucru. Saptamana trecuta am dat unei femei ceva de pomana si eram atat de fericita ca am putut sa fac si eu o fapta buna.. dar fericirea nu a durat mult ca imediat dupa asta s-au tinut lant numai rele: nu ma mai intelegeam cu nimeni, toti 'zbierau' la mine, apoi am vazut ceva si m-am smintit... in fine, mi s-au intamplat mai multe ciudatenii. Ce-i mai rau este ca asa de bine i-a reusit diavolului sa ma prosteasca, incat ajunsesem la un moment dat sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu (stiu ca am o credinta foarte slaba, nu ma mandresc cu asta).
Oricum cazul asta e mai recent, insa de fiecare data mi se intampla LA FEL. Cand fac rau, toata lumea e fericita.. cand fac bine, parca dau cuiva in cap. Dar nu numai oamenii se comporta ciudat, pana si obiectele parca prind picioare si imi cad din mana, ori imi cad in cap :))
Asadar nu esti singura... data viitoare cand mai patesti rau la bine, sa te astepti ca diavolul sa te bage in seama; dar ceea ce trebuie sa avem in minte e ca rabdarea aduce cununi in plus.

Doamne ajuta!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de zoridezi

Saptamana trecuta am dat unei femei ceva de pomana si eram atat de fericita ca am putut sa fac si eu o fapta buna.. dar fericirea nu a durat mult ca imediat dupa asta s-au tinut lant numai rele: nu ma mai intelegeam cu nimeni, toti 'zbierau' la mine, apoi am vazut ceva si m-am smintit... in fine, mi s-au intamplat mai multe ciudatenii. Ce-i mai rau este ca asa de bine i-a reusit diavolului sa ma prosteasca, incat ajunsesem la un moment dat sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu (stiu ca am o credinta foarte slaba, nu ma mandresc cu asta).
Oricum cazul asta e mai recent, insa de fiecare data mi se intampla LA FEL. Cand fac rau, toata lumea e fericita.. cand fac bine, parca dau cuiva in cap. Dar nu numai oamenii se comporta ciudat, pana si obiectele parca prind picioare si imi cad din mana, ori imi cad in cap :))

Asta li se intampla tuturor, draga "zoridezi"! Parintele Nicolae (Steinhardt) spunea despre crestinism (cel ortodox) ca este o religie a curajului. Trebuie sa fii curajos sa faci bine si sa suporti pe urma lovituri. Cum spunea si Costel mai sus, Iisus este pilda noastra. Sa daruim, sa facem ceea ce-i place Domnului sa facem cu riscul de a suporta tot felul de situatii imposibile, de a ne expune loviturilor celui necurat care iubeste, dupa cum ii este si numele, fapta necurata. Orice fapta curata a unui crestin e o lupta pentru el, si nu-l va lasa linistit in fapta sa buna.

Dar nu deznadajdui! Domnul vede si fapta ta buna de-acum se va intoarce spre tine cu inzecite daruri exact in momentul in care iti va fi mai greu!
Cu viata noastra in mainile Domnului nu suntem pierduti, ci nemasurat castigati!

Doamne ajuta!