liberul arbitru

[andrei25]

În prealabil postat de gd1859

Da, sa zicem ca am reusit sa-l conving pana la urma pe ateistul cu care ma contrazic, vis-a vis de treaba asta. Dar dupa cum ma asteptam de la el, iata ca a venit cu alta ghicitoare. Se pare ca e vrun fel de "specialist in liberu arbitru". Iata ce spune el: (am dat cu copy paste)



La asta ce sa-i mai spun? Are cineva vreo idee?

Complet fals. Fa o distinctie clara intre prestiinta lui Dumnezeu si predestinare. Nu exista predestinare, asta e o erezie. Tie daca iti vine un gand sa bati pe cineva, asta inseamna predestinare? Oare nu ai liberul arbitru sa refuzi un astfel de gand, sau sa-l accepti?

[Marius22]

În prealabil postat de gd1859

Catolicii si cu protestantii au rezolvat-o spunand ca de fapt omniscienta lui Dumnezeu se termina acolo unde incepe liberul arbitru al oamenilor. Voi ce parere aveti?

Aceasta viziune esta una simplista. Liberul arbitru si omniscienta lui Dumnezeu nu se afla pe pozitii opuse si, mai mult, nu se exclud reciproc. Liberul arbitru al oamenilor nu limiteaza omniscienta lui Dumnezeu iar atotcunoasterea lui Dumnezeu nu pune hotar libertatii omului.

Atotcunoasterea lui Dumnezeu nu inseamna predestinare sau fatalism, ci presupune cunoasterea din vesnicie a faptelor noastre prin prisma libertatii manifestate.

Cineva definea relatia de iubire ca acord a doua libertati. Are nevoie Dumnezeu, Insasi Iubirea, de o inima nedaruita in mod liber?

[georgeval]

Acolo unde este iubire nu este necesitate sau constrangere, ci libertate. Adevarata libertate presupune iubirea. Relatia dintre om si divinitate nu este una impersonala, ci una personala. Noi pentru Dumnezeu suntem realitati personale, nu suntem niste obiecte pe care Dumnezeu le cunoaste intr-un mod teoretic potrivit unor legi pe care le-a sadit in fiecare dintre noi intr-un mod arbitrar. Un Dumnezeu desavarsit trebuie sa cunoasca omul prin taina libertatii sale, nu prin legi impuse potrivit destinului sau altor conceptii contrare libertatii.