Scoaterea religiei din scoli

[umilul]

Sunt de acord ca la El trebuie sa venim liberi, dar pentru asta trebuie Sa-l cunosti, iar acesta ar fi motivul pentru care eu as opta pentru religie sa fie obligatorie, tu ai dreptul sa alegi dupa aceea daca sa urmezi calea sau nu, dar in conditiile actuale in care libertatea de exprimare e mult prea mare, tinerii trebuie sa-si formeze niste principii trainice si in cunostinta, nu sa urmeze niste idoli de moment. Doamne ajuta !

În prealabil postat de umilul

Sunt de acord ca la El trebuie sa venim liberi, dar pentru asta trebuie Sa-l cunosti, iar acesta ar fi motivul pentru care eu as opta pentru religie sa fie obligatorie, tu ai dreptul sa alegi dupa aceea daca sa urmezi calea sau nu, dar in conditiile actuale in care libertatea de exprimare e mult prea mare, tinerii trebuie sa-si formeze niste principii trainice si in cunostinta, nu sa urmeze niste idoli de moment. Doamne ajuta !

E dreptul tinarului sa cunoasca TOATE alternativele, pentru a-si alege calea, nu calea aleasa de parinti, care mai gresesc si ei :). Ceea de afirmi tu este valabil numai daca toata lumea ar fi sigura ca ortodoxia ar fi calea, nu e cazul.

[teatru-copii]

În prealabil postat de topcat

E dreptul tinarului sa cunoasca TOATE alternativele, pentru a-si alege calea, nu calea aleasa de parinti, care mai gresesc si ei :). Ceea de afirmi tu este valabil numai daca toata lumea ar fi sigura ca ortodoxia ar fi calea, nu e cazul.

Parintii care aduc un copil in lume au dreptul si obligatia in fata lui Dumnezeu si a oamenilor sa-l creasca sanatos la trup, la minte si la suflet. De aceea esecurile le sunt imputate, succesele rasplatite.

In privinta ateismului, pe care eu insami l-am avut drept "credinta" pana nu de mult ma straduiesc sa-l combat, nu sa-i supar pe atei. Incerc sa le deschid ochii si sufletul. Dar acest lucru nu se poate face dintr-o data. E o alta problema.

In privinta predarii religiei (eu nu sunt profesor de religie), vorbesc numai in calitate de parinte si cu misiunea care reiese din nick-ul pe care l-am ales. Deocamdata singura cale de a ne educa copiii este scoala de stat si majoritatea populatiei este de credinta ortodoxa. Este firesc ca disciplina sa fie predata de cei pregatiti pentru acest lucru.

Dar va ofer o surpriza:
In piesele de teatru religios pe care le-am facut pana acum au dorit sa participe si copii din ritul catolic si din secte. Nici parintii nu s-au opus, au asistat cu mare placere la aceste programe, au fost super-incantati. Acelasi lucru s-a intamplat si cu parintii... atei!

Regretul meu este ca nu s-a instituit pana acum o disciplina optionala de teatru religios. Aici se imbina multe discipline - istorie, literatura, etica, religie, muzica si care ofera posibilitatea copilului de a-si descoperi si dezvolta vocatia, aptitudinile, fiind si o alternativa de petrece frumos rezerva de timp liber, de a-l sustrage din fata televizorului si Internetului, de a-l socializa si a-l obisnui sa se comporte frumos. Nu este deloc usor dar este extrem de necesar. Toate expierientele de pana acum in acest domeniu au fost extraordinar de minunate.

Doamne, ajuta-ne noua!

[teatru-copii]

La orice disciplina putem avea profesori mai mult sau mai putin buni, dar acest lucru e foarte putin important. Dumnezeu croieste o cale pentru fiecare copil. Oamenii nu sunt la fel iar profesorii si preotii sunt in fond oameni. Important este atitudinea interioara a copilului fata de un anumit lucru si aici au de ..."semanat" parintii!

Eu am experienta de a fi avut un profesor foarte bun de matematica in gimnaziu si a facut din mine un matematician. Am avut un profesor slab la o anumita disciplina pentru care aveam vocatie si am ramas in urma cu conostintele, dar viata m-a pus pe fagasul croit de sus. Am avut totusi bagajul de cunostinte minim necesar in acel domeniu.

Deci, calitatea profesorului nu este foarte importanta dupa parerea mea. In viata am avut multi profesori si buni si mai putin buni. La maturitate alegi ce doresti sa faci. Asta au de facut parintii si profesorii - sa pregateasca intrarea in viata a unui copil!
Doamne ajuta!

[Fani71]

În prealabil postat de umilul

Sunt de acord ca la El trebuie sa venim liberi, dar pentru asta trebuie Sa-l cunosti, iar acesta ar fi motivul pentru care eu as opta pentru religie sa fie obligatorie, tu ai dreptul sa alegi dupa aceea daca sa urmezi calea sau nu, dar in conditiile actuale in care libertatea de exprimare e mult prea mare, tinerii trebuie sa-si formeze niste principii trainice si in cunostinta, nu sa urmeze niste idoli de moment. Doamne ajuta !

Hm. Da, este adevar in ceea ce zici, este bine sa aiba omul cunostintele necesare pt a putea accepta sau refuza ceva. Insa ideea de curs de religie obligatoriu parca nu prea suna bine, mai ales dupa perioada comunista cand erau obligatorii cursurile de 'informare politica' si ptap si mai stiu eu ce. Suna ca si cum s-ar inlocui o ideologie cu alta.
Gandeste-te nu la copii, ci la adolescentii care trec prin faze de revolta, daca le impui ceva mai abitir se opun. Atitudinea cea mai buna ar fi sa ii lasi sa le treaca criza si revin singuri, daca au avut exemple bune inainte.
Este o carte f. frumoasa, de sora Magdalena, educatia religioasa a copiilor (si adolescentilor). Acolo da multe exemple.

[Marius22]

Cine vede in cateheza un prilej de indoctrinare sau un scop ascuns al oamenilor bisericii se inseala. Credinta ortodoxa nu are nevoie sa fie predata de la catedra pentru ca ea sa dainuie. Dovada stau cele doua milenii de crestinism.

Altfel s-a pastrat si s-a transmis credinta noastra din generatie in generatie, nu dupa un "curriculum", ci avand drept model iubirea jertfelnica a inaintasilor si modul lor de trai ortodox. Era o marturie vie.

Ce consider a fi trist, nu este faptul ca multi tineri, nu mai sunt interesati de credinta parintilor si a stramosilor lor, ci ca pierd din vedere insasi importanta mantuirii. Iar cand mantuirea nu mai are pentru noi nicio semnificatie, traim ca "robi ai patimilor". Nimic nu este mai cutremurator decat starea jalnica in care omul renunta la a mai crede in posibilitatea indumnezeirii sale.

[getagrip]

Ai dreptate, Marius. Cu trecerea generatiilor, oamenii devin din ce in ce mai inteligenti si mai deschisi la minte.

[Marius22]

Da, insa degeaba isi sporesc doar inteligenta, daca nu sporesc si in intelepciune. Altfel, doar din cei "deschisi la minte", foarte multi sunt "inchisi la inima". De aceea, in ceea ce ma priveste, nu m-ar fi deranjat daca omul zilelor noastre nu ar fi fost atat inteligent, cat iubitor, smerit, nefatarnic etc. Nu atat inteligent, cat cu dreapta cugetare, cu dreapta socoteala, cum spune romanul.

[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Da, insa degeaba isi sporesc doar inteligenta, daca nu sporesc si in intelepciune. Altfel, doar din cei "deschisi la minte", foarte multi sunt "inchisi la inima". De aceea, in ceea ce ma priveste, nu m-ar fi deranjat daca omul zilelor noastre nu ar fi fost atat inteligent, cat iubitor, smerit, nefatarnic etc. Nu atat inteligent, cat cu dreapta cugetare, cu dreapta socoteala, cum spune romanul.

De acord, insa sa nu uitam ca inteligenta, 'mintea deschisa' si credinta nu se exclud de loc una pe alta.
Cine spune altceva ignora multimea de oameni inteligenti si cultivati care sunt credinciosi.

[Marius22]

În prealabil postat de Fani71

De acord, insa sa nu uitam ca inteligenta, 'mintea deschisa' si credinta nu se exclud de loc una pe alta.
Cine spune altceva ignora multimea de oameni inteligenti si cultivati care sunt credinciosi.

Desigur, nu poate exista contradictie intre cele doua, in cazul in care credinta exista. Eu ma refeream la cazul in care cineva pune accentul mai ales pe inteligenta, iar pe credinta mai putin, sau deloc. Acea "inteligenta" suficienta siesi, care se face pricina mandriei sau egoismului. Acea "inteligenta" care mai mult ne departeaza de aproapele decat sa ne apropie. Acea "inteligenta" care semeteste pe "inteleptii acestei lumi".