Nevoia de ajutor

[cristina2012]

În prealabil postat de archanghel

Faptul ca m-am casatorit cu o femeie ce nu o iubeam,s-a datorat suferintei.TOATA LUMEA se recasatoreste evitind suferinta.Daca o femeie/barbat care-si iubeste jumatatea este parasit/parasita,suferinta se arunca asupra lui/ei.Toti/toate vor evita suferinta printr-o noua legatura.La mine,tentativele de eliberare de suferinta s-au intins pe o durata de un an si ceva,in care NU am dorit sa fac o legatura.Finalul perioadei a devenit insuportabil,si cind am realizat ca NU MAI POT,m-am casatorit.

Marea ta gresala a fost ca te-ai casatorit pentru a atenua suferinta. Adesea aceasta e o povara prea mare pentru celalalt care nu e pregatit sa poarte dintru inceput suferinta celuilalt, sau nu o intelege... naste multe angoase... Oare suferinta aceea unde isi avea radacina?
Faptul ca te-ai casatorit fara sa iubesti nu e neaparat gresit, dar e periculos. Nu e gresit in ideea ca inainte casatoriile se aranjau de catre familie si in ciuda acestui fapt tinerii ajungeau sa se iubeasca... Esste insa periculos pentru ca in viata e incomparabil mai rau sa nu iubesti decat sa nu fii iubit.

În prealabil postat de archanghel

Eroarea urmatoare a fost ca din cauza educatiei primite prin cei 7 ani de acasa (copile,nu-ti bate joc,fi drept inaintea lui Dumnezeu) nu m-am despartit la timpul potrivit,atunci cind am realizat ca ea e desfrinata intr-un grad avansat.Aceasta observatie a venit cam la 2 ani de la casatorie,cind eram linistit si nu-mi pasa ca se desfrina,caci NU MAI SUFEREAM,si ca atare,puteam sa-mi fac datoria fata de Dumnezeu si in fata lumii (si sa o aduc pe calea buna)

A doua mare gresala a fost resemnarea si detasarea, urmata de a treia acea de a ramane alaturi de ea, primind lovituri pana nu le-ai mai putut simti. Avea rost sa ramai cu sotia ta doar daca ea era inca parte din tine, daca luptai pentru ea si daca te durea fiecare pacat al ei, nu ca durere produsa tie, ci ca suferinta pentru ranile pe care singura si le produce, cam cum sufera o mama pentru copilul ei, cum suferea femeia cananeeanca pentru fiica ei, strigand Doamne miluieste-ma (pe mine) nu Doamne miluieste-o pe fiica mea, cum sufera Hristos pentru fiecare pacat al nostru...
Din cate am reusit eu sa pricep, tu i-ai putut oferi doar cadrul necesar pentru a-si baga mintile in cap, nu stiu si n ce masura ai lucrat in sensul revenirii ei... dar ea poate si mai rau a innebunit...

În prealabil postat de archanghel

Dar,prin concursul timpului,in mod progresiv s-a produs noul atasament si am luat decizia de despartire MULT prea tirziu.

De asta sa nu-ti para rau. Nu ai fi facut decat sa repeti oarecum greseala, dar de data asta riscai sa te arzi mult mai tare, pentru ca iubeai.
In casatorie trebuie sa intri cu capul sus, cu atat mai mult cu cat esti cap de familie.
Parerea mea e ca tu trebuie in primul si primul rand sa-ti vindeci sufletul, abia apoi vei lua hotararea caii pe care vei merge. Chiar daca te vei calugari, chiar daca te vei casatori, inainte trebuie sa-ti vindeci ranile. Trebuie sa o ierti si mai ales ca te ierti pe tine. Oare e ceva ce nu iti ierti?