Cine suntem? Ne ducem in lume si cautam tot "al nostru si ai nostri"?

[sophia]

@Evreulcelales - eu ma refeream in speta la romani si crestini, dar sigur se poate aplica si la alte nationalitati si religii. E vorba de identitatea noastra in fond.
Subiectul/topicul meu a pornit de la urmatoarele aspecte:
1. Am fost intrebata: ai plecat din tara ca nu ti-a fost bine (altfel nu plecai) si pana la urma tot la comunitatea romaneasca te duci (unde tot de probleme dai)?
Intrebarea mi s-a parut buna.
2. Un alt topic referitor la a te ruga in biserici catolice daca nu ai una ortodoxa (n-am inteles daca neaparat romaneasca).
3. O discutie cu altcineva despre produse romanesti si magazine de acest fel in strainatate, sau ce mai caram/primim din tara. E vorba de nostalgie, sau de calitatea produselor. Multe imi lipsesc si mie (alimente, carti), dar multe au disparut de mult de pe piata, iar altele multe nu mai sunt cum au fost inainte (in copilaria mea).

Interesant lucru: cand (cei care) suntem in tara tanjim dupa strainatate si produsele, valorile lor, cand plecam acolo, tanjim iar dupa ale noastre. De fapt ce anume vrem? Raspuns: sa fie totul peste tot!

Acum referitor la ceea ce ati raspuns voi:

a. ba da, in multe locuri romanii se izoleaza, nu se poate face nimic in comun, nu se ajuta. Banuiesc eu ca se leaga cu pct. 1 de mai sus. Cu biserica ortodoxa romana sunt inca destule probleme, deci credinta nu ne ajuta asa mult sa ne unim.
b. da, este greu ca nu suntem acceptati de localnici. Suntem totusi diferiti si ar trebui sa nu renuntam numai noi la valorile noastre, sa nu ne adaptam numai noi. Deschiderea ar trebui sa fie de ambele parti, un schimb frumos de invaturi si valori. Aici este problema mea.
De aceea eu sunt de parere ca trebuie sa putem sa da din ceea ce este bun romanesc: retete, mancaruri, produse, valori, cultura si pe de alta parte sa si primim fara prejudecati si rautate: produse locale, cultura, traditii, chiar religie (sa intram in lacase, sa citim despre religia si cultura/traditiile lor), sa-l gasim pe Dumnezeu si in alta parte, acolo unde de fapt El ne asteapta chiar.
Daca ar putea ar spune: n-ai biserica romaneasca. Uite sunt Eu sunt si aici, hai sa vorbim!
Cand te duci sa te intalnesti si sa vorbesti cu iubitul/iubita, nu mai conteaza unde se intampla, important este sa fie acolo cu tine, sa fii langa el.
Nu spun sa ne schimba credinat, ci doar sa fim mai deschisi si mai toleranti.

Si de aceea intrebam cine suntem. Noi suntem ai lumii si ai lui Dumnezeu.

[costel]

Sofia, de curand am mers intr-o biserica la tara. Am ajuns la inceputul Utreniei. Vreau sa-ti spun ca nu a fost persoana din jurul meu care sa nu ma salute. Sigur, nu faceau acest lucru din politete, ci din credinta ca daca esti unit cu toti, dar lipseste unul, nu esti unit cum se cuvine cu Dumnezeu.

Am mers prin cimitirul bisericii lor. Unul il intreba pe celalalt: Lui Grigore cine-i aprinde o lumanare? Iar un altul a raspuns imediat: Ii aprind eu. Toate mormintele aveau fie o lumanare, fie candela aprinsa. Minunat.

Am fost cu adevarat impresionat sa vad si sa traiesc asta. Desi am pe etaj multe familii, nu am dat mana cu ele la salut de cand s-au mutat, iar aici o singura intalnire, poate ultima cu acele persoane, s-a finalizat in strangere de mana.

Asa ca nu suntem un popor de oameni reci. Sunt doar locuri unde devenim reci unii fata de altii.

[Antoni0]

Pentru mine primul an in Italia a insemnat "iadul pe pamant". Asta se intampla acu' 10 circa. Nici nu vream sa merg la scoala. Acolo nu intelegeam nimic.

Dar dupa a inceput o perioada in viata mea in care "italianizarea" m'a cuprins. Si am inceput sa uit limba, si pur si simplu sa'mi fie rusine ca sunt roman.

Dar Dumnezeu a avut grija de mine si acum pot sa zic ca sunt pe calea cea buna.

Eu personal ma consider roman si ortodox (chiar daca in trecut am fost catolic).

Nu european, nu cetateanul Pamantului!

In strainatate tre' sa avem grija sa ne pastram limba (foarte important), traditiile, mancarurile si credinta.

Prin faptele noastre, sa dovedim acest lucru!

[Fani71]

În prealabil postat de Antoni0

Eu personal ma consider roman si ortodox (chiar daca in trecut am fost catolic).

In strainatate tre' sa avem grija sa ne pastram limba (foarte important), traditiile, mancarurile si credinta.

Antonio, mi se pare mie sau ordinea in care trebuie sa pastram aceste lucruri est asta pe care o dai? Ultima este credinta, chiar dupa mancaruri?

[Anna]

În prealabil postat de fani71

antonio, mi se pare mie sau ordinea in care trebuie sa pastram aceste lucruri est asta pe care o dai? Ultima este credinta, chiar dupa mancaruri?

[Antoni0]

În prealabil postat de Fani71

Antonio, mi se pare mie sau ordinea in care trebuie sa pastram aceste lucruri est asta pe care o dai? Ultima este credinta, chiar dupa mancaruri?

De ce te comporti ca sectantii? Numa' aia schimba Biblia si o interpreteaza cum vreau!

Asa faci si tu cu ce am scris eu!

De ce crezi ca am scris credinta cu bold?

[Anna]

Antonio, numara pana la 10 ti-am mai spus. Cred ca Fani voia doar sa spuna ca suna un pic aiurea ordinea in care le-ai pus si cu umor, cred ca voia sa glumeasca...Sau nu?
Si de cand sunt postarile tale Biblie? :)))))))))

[Antoni0]

În prealabil postat de Anna

Antonio, numara pana la 10 ti-am mai spus. Cred ca Fani voia doar sa spuna ca suna un pic aiurea ordinea in care le-ai pus si cu umor, cred ca voia sa glumeasca...Sau nu?
Si de cand sunt postarile tale Biblie? :)))))))))

Cum ai ajuns tu la concluzia ca postarile mele sunt Biblie nu stiu! Doamne fereste!

Asta a fost primul meu gand, cand am citit ce a scris Fani! A interpretat pur si simplu in stil sectant ce am scris eu. Asa fac aia.

La tine totul e o gluma? ... Mai ales ca pe un forum, nu poti vedea body-language-ul persoanei respective, deci e mai greu sa diferentiezi glumele si ironiile.

[Fani71]

În prealabil postat de Antoni0

De ce te comporti ca sectantii? Numa' aia schimba Biblia si o interpreteaza cum vreau!

Asa faci si tu cu ce am scris eu!

De ce crezi ca am scris credinta cu bold?

Anna are dreptate, mi-am permis o gluma. O gluma cam intepacioasa si ironica, ce-i drept.
Cred, Antonio, ca te iei un pîc prea in serios cateodata. Hai sa fim mai calmi si sa vorbim mai fara patos. Inteleg ca vorbesti de lucruri care iti sunt dragi, desigur.
Mi s-a parut ca ordinea in care citezi tu lucrurile importante se potrivea un pic cu anumite alte lucruri pe care le zici pe alt fir, de aia mi-am permis aceasta gluma. Ai zis chiar tu ca esti nou in ortodoxie, si poate nu stii anumite lucruri, nu?
Nu te supara, deci.
Ce cred eu ca nu stii este ca sentimente frumoase de dragoste de tara ca ale tale au dus si duc in ortodoxie la certuri si dezbinari care sfasie trupul lui Hristos, Biserica - atunci cand au fost si sunt absolutizate, despartite de credinta, puse pe locul intai, cum faceai tu stilistic prin ordinea cuvintelor. Daca s-ar ramane doar la dragostea simpla, fireasca, de tara si cultura proprie si alte lucruri pe care le stim de la mama de acasa, ar fi foarte bine. Insa adesea se ajunge la concurenta, la lupta pen tru putere intre ortodocsi de natiuni diferite. Asta este tocmai ceea ce Hristos nu vroia, si sfantul Pavel critica in epistole.

[Antoni0]

În prealabil postat de Fani71

Anna are dreptate, mi-am permis o gluma. O gluma cam intepacioasa si ironica, ce-i drept.
Cred, Antonio, ca te iei un pîc prea in serios cateodata. Hai sa fim mai calmi si sa vorbim mai fara patos. Inteleg ca vorbesti de lucruri care iti sunt dragi, desigur.
Mi s-a parut ca ordinea in care citezi tu lucrurile importante se potrivea un pic cu anumite alte lucruri pe care le zici pe alt fir, de aia mi-am permis aceasta gluma. Ai zis chiar tu ca esti nou in ortodoxie, si poate nu stii anumite lucruri, nu?
Nu te supara, deci.
Ce cred eu ca nu stii este ca sentimente frumoase de dragoste de tara ca ale tale au dus si duc in ortodoxie la certuri si dezbinari care sfasie trupul lui Hristos, Biserica - atunci cand au fost si sunt absolutizate, despartite de credinta, puse pe locul intai, cum faceai tu stilistic prin ordinea cuvintelor. Daca s-ar ramane doar la dragostea simpla, fireasca, de tara si cultura proprie si alte lucruri pe care le stim de la mama de acasa, ar fi foarte bine. Insa adesea se ajunge la concurenta, la lupta pen tru putere intre ortodocsi de natiuni diferite. Asta este tocmai ceea ce Hristos nu vroia, si sfantul Pavel critica in epistole.

Raman la parerea ca asemenea "glume" sunt mai greu de inteles pe un forum.

Nu stiu ce ai inteles tu. Credinta vine inainte de toate dar dupa ea, vine elementul national. Dar noi toti, sarbii, bulgarii, chiar si ungurii (chiar daca ii privesc mai sceptic din diferite motive) suntem frati! Si suntem frati si cu negrii din Africa! Dar cred ca o casatorie intre un negru din Africa si o alba ar avea mai multe efecte nefaste pentru copilasi.

Dar daca ei se iubesc in Hristos, cine sunt eu ca sa zic "Nu e lucru bun casatoria voastra"!

Sa nu intelegi (cum a inteles altu in topicu' celalalt) ca afirm superioritatea culturala, rasiala, etc a poporului nostru. Doamne fereste! Asta duce la mandrie!

Cum am mai zis, pentru mine, Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Capitanul, Mota, Sfantul Gafencu, si in general romanul si romanca luptator/luptatoare pentru propria credinta si neam inseamna "romanul absolut" care se incadreaza in linia neamului, insa nu in ura ci in Hristos.

Cand vorbesc cu cineva despre istoria neamului nostru, despre eroii ei, despre razboaiele de aparare (si nu de cucerire, pentru ca noi n'am cucerit niciodata, pe nimeni) simt cum inima imi bate mai tare!

A nu se intelege "dragoste orbeasca" sau "nationalism extremist"!

Incerc sa traiesc in Dumnezeu, insa, in esenta propriului neam, chiar daca traiesc pe teritoriu strain!