Icoanele in dormitor

[caminaris]

Dragii mei, am citit tot topicul si am ajuns la concluzia ca trebuie sa amintesc ce inseamna evlavia pentru ca unii dintre noi nu stiu. E normal sa nu stii ca doar nimeni nu s-a nascut invatat. De aceea am sa dau aici ca exemplu evlavia Cuviosului Paisie Aghioritul vis-a-vis de icoane:

- Parinte, ce este evlavia?

- Evlavia este frica lui Dumnezeu, sfiala, sensibilitatea duhovniceasca. Evlaviosul se sfieste in toate, dar aceasta sfiala picura miere in inima sa. Felul sau de vietuire el nu il socoate martiric, ci il multumeste. Miscarile lui sunt fine, atente. Simte puternic prezenta lui Dumnezeu, a ingerilor si a Sfintilor. Simte alaturi de el pe ingerul lui pazitor cum il supravegheaza. Are mereu in mintea sa faptul ca trupul lui este biserica a Duhului Sfant[1] si traieste simplu, in curatie si sfintenie. Pretutindeni se comporta cu atentie si grija si simte vii toate cele sfinte. Ia aminte, de pilda, sa nu fie in spatele lui icoane. Nu pune Evanghelia sau o carte duhovniceasca etc. acolo unde sta, pe canapea sau pe scaun. Daca vede o icoana inima ii tresare, iar ochii i se umplu de lacrimi. Chiar si numai numele lui Hristos de il vede scris undeva, il saruta cu evlavie si i se indulceste sufletul sau. Si chiar de va vedea aruncata pe jos o bucatica de ziar pe care sa scrie, de pilda, numele lui Hristos sau “Sfanta Biserica a Sfintei Treimi”, se pleaca, o ia, o saruta cu evlavie si se mahneste pentru faptul ca a fost aruncata pe jos.

- Parinte, altceva este respectul si altceva evlavia?

- Respectul este parfumul, iar evlavia este tamaia. Pentru mine evlavia este cea mai mare virtute, pentru ca cel evlavios atrage harul lui Dumnezeu, se face primitor al harului si, fireste, harul lui Dumnezeu ramane cu el. Dupa aceea harul dumnezeiesc il tradeaza si toti il au la evlavie, il simpatizeaza, pe cand de cel obraznic se scarbesc si mici si mari.

Voi, femeile, trebuie sa aveti mai multa evlavie decat barbatii. Femeii, prin firea ei, i se impune sa aiba evlavie. Barbatii, atunci cand nu au evlavie, au doar o indiferenta, in timp ce femeile, daca-si pierd evlavia fac lucruri grosolane. Mi-a spus unul: “Cand am mers cu femeia mea in pelerinaj la Sfintele Locuri, am mers la Iordan sa intru in el, iar ea statea si-si spala picioarele. <<Bre, ce faci acolo>>, am intrebat-o. <<Ai venit la raul Iordan sa-ti speli picioarele?>>. M-am enervat si am ocarat-o“. Aceea, se vede, era cu desavarsire indiferenta, nu pricepea nimic, in timp ce el, sarmanul, avea multa evlavie.

Evlavia se transmite
- Parinte, cum sa dobandesc evlavie?

- Sfintii Parinti spun ca, pentru a dobandi evlavie, trebuie sa traiesti sau sa ai legaturi cu oameni care au evlavie si sa iei aminte cum se comporta ei. Sfantul Paisie cel Mare, cand a fost intrebat de cineva: “Cum pot dobandi frica lui Dumnezeu?“, i-a raspuns: “Sa te insotesti cu oameni care Il iubesc pe Dumnezeu si au frica lui Dumnezeu, ca sa dobandesti si tu frica dumnezeiasca“[3]. Aceasta, desigur, nu inseamna ca vei face la exterior tot ce vezi ca fac aceia, fara sa simti launtric, pentru ca aceasta nu este evlavie adevarata, ci una mincinoasa. Minciuna este respingatoare. Evlavia este har de la Dumnezeu inauntrul omului. Orice face cel evlavios o face pentru ca asa simte inauntrul lui. Desigur, inauntrul nostru exista evlavia fireasca, dar daca omul nu o cultiva, aghiuta il arunca, prin uitare, in nesimtire si neevlavie. Insa prin comportamentul celui evlavios se desteapta iarasi evlavia inauntrul lui.

- Parinte, pentru ce Sfintii Parinti numai despre evlavie spun ca daca vrei sa o dobandesti, trebuie sa ai legaturi cu omul evlavios? De ce nu spun la fel si despre alta virtute?

- Pentru ca evlavia se transmite. Miscarile, comportamentul celui evlavios se transmit ca aroma[4], atunci cand, in mod firesc, in celalalt exista intentie buna si smerenie. Si sa-ti mai spun si aceasta: daca cineva nu are evlavie, nu are nimic. Cel evlavios vede curat orice este sfintit, asa cum este in realitate, chiar daca este fara stiinta de carte. Nu va face vreo greseala, de pilda, in orice are legatura cu noimele dumnezeiesti. Este ca si copilasul care nu isi baga in minte vreun gand rau despre tatal sau sau mama sa, pentru ca-i iubeste si ii respecta, si vede bine si curat toate cele pe care le fac parintii lui. Cu atat mai mult aici cand este vorba de Dumnezeu, Care nu se compara cu nimic si este desavarsit in toate! Cel care nu are evlavie cade in greseli, in inselari chiar si in privinta dogmelor. Vad ce greseli fac cei care nu au evlavie si scriu erminii si comentarii la textele sfinte etc.

In toate lucrurile duhovnicesti este trebuinta de evlavie si de inima. Atunci cand toate incep cu evlavie, toate sunt sfintite. Mai ales atunci cand trebuie sa scrie cineva Slujba vreunui Sfant, trebuie sa-l iubeasca pe Sfant, sa-l aiba la evlavie si asa cele pe care le va scrie ii vor iesi din inima sa si vor raspandi evlavie. Atunci cand cineva a ajuns la masura dragostei dumnezeiesti, a nebuniei dumnezeiesti, stihurile ies singure dinauntrul lui. - Parinte, ce altceva ajuta pe om sa dobandeasca evlavia?

- A cerceta cu mintea sa orice lucru sfintit si a se afunda in el, dar si a pune in valoare prilejurile ce i se dau. Acestea destepta incet-incet evlavia inauntrul lui. Atunci cand, de pilda, mi se da ocazia sa trec pe langa o biserica si sa intru putin in ea ca sa ma rog si n-o fac, ma lipsesc de har. Daca vreau sa merg, dar sunt impiedicat de ceva sa o fac, atunci nu ma lipsesc de har, pentru ca Dumnezeu vede intentia mea cea buna. De asemenea foarte mult ajuta in dobandirea evlaviei cunoasterea Sfintilor tinutului nostru, ai tarii noastre, ca sa-i iubim si sa ne legam de ei. Dumnezeu se bucura cand avem evlavie si ii iubim pe Sfinti. Iar atunci cand avem evlavie fata de Sfinti, cu atat mai multa vom avea fata de Dumnezeu!

- Parinte, ce anume ajuta ca cineva sa se miste cu evlavie inauntrul bisericii?

- Atunci cand pornesti spre biserica, sa-ti spui in mintea ta: “Unde merg? Acum intru in Casa lui Dumnezeu. Ce fac? Ma inchin la icoane, lui Dumnezeu“. De la chilia sau de la ascultarea ta mergi in biserica. Din biserica sa mergi in cer, si mai departe chiar, la Dumnezeu. - Cum se face aceasta?

- Biserica este “casa” lui Dumnezeu. Dar si casa noastra adevarata in rai. Aici canta maicile. Acolo ingerii, sfintii… Dar atunci cand mergem la o casa lumeasca, batem la usa, ne stergem picioarele, stam cu sfiala, in Casa lui Dumnezeu, unde Se jertfeste Hristos, ce trebuie sa facem? Cu o picatura de Sange dumnezeiesc ne-a rascumparat din pacat si in continuare ne tamaduieste cu kilograme de Sange si ne hraneste cu Trupul Sau Cel preasfant. Cand vom aduce in memoria noastra toate aceste fapte infricosatoare si dumnezeiesti, ele ne vor ajuta sa ne miscam cu evlavie inauntrul bisericii. Dar vad la Sfanta Liturghie, chiar si atunci cand preotul spune: “Sus sa avem inimile“, si raspundem: “Avem catre Domnul“, ca putini sunt aceia care isi au mintea lor catre Domnul. De aceea este mai bine sa spunem in taina “sa avem inimile noastre catre Domnul“, pentru ca mintea si inima noastra sunt in intregime spre cele de jos. Spunem minciuni, pentru ca spunem “avem“, dar nu avem mintea noastra acolo. Desigur, daca am avea inima noastra catre cele de “sus“, toate ar merge catre cele de “sus“. - Parinte, ce ajuta pe cineva ca sa cante cu intelegere?

- Sa-si tina mintea sa la noimele dumnezeiesti si sa aiba evlavie, sa nu prinda noimele dumnezeiesti literal, ci cu inima. Altceva este evlavia si altceva este arta, stiinta psalmodiei. Arta fara evlavie este… spoiala. Atunci cand cantaretul canta cu evlavie, psalmodia se revarsa din inima sa si canta cu intelegere. Cand launtric omul este intr-o stare duhovniceasca buna, toate merg bine. De aceea trebuie ca cel care canta sa fie aranjat launtric si sa cante cu inima, cu evlavie, ca sa cante si cu intelegere. Daca are ganduri de-a stanga, ce cantare va face? Nu poate canta cu inima. Pentru ca spune Scriptura: “Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi”[5]. Odata cand Sfantul Ioan Cucuzel a cantat, atunci cand pastea tapii, acestia s-au ridicat si au stat in doua picioare. Din acestea au inteles (cei din manastire) ca el este Cucuzel, cantaretul curtii imperiale. Orice faceti, s-o faceti cu inima voastra pentru Hristos. Si la broderiile ce le faceti sa puneti evlavie, pentru ca se pun peste cele sfinte, chiar si cele ce le faceti pentru catuie[6]. Atunci cand omul este evlavios, frumusetea lui sufleteasca se vede in orice face: si in citit, si in cantat, si in greseli chiar. - In greseli? - Da, vezi ca si greselile ce le face au evlavie, o strangere de inima.

[caminaris]

Si aici spicuit, unde e vorba de icoane:

- Parinte, o doamna a cerut sa-i pictam o icoana a Sfantului Arsenie, ca s-o puna in salon.

- Acolo va avea numai icoane? Nu va avea si alte tablouri, fotografii etc.? Apoi, nu vor fuma acolo? S-o puna mai bine in alta camera impreuna cu alte icoane si acolo sa se roage. Odata am mers intr-o casa si icoanele le aveau puse sub scara, desi aveau o gramada de locuri libere. La o alta casa, stapana casei si-a facut iconostasul in fata tevii de scurgere. “Bine, cum te-ai gandit de ti-ai pus icoanele in acest loc?”, am intrebat-o. “Aici imi place“, mi-a raspuns. Si nici nu era spre rasarit, ci spre nord. Cum sa vina harul? “Celui ce are i se va da - spune Sfanta Scriptura - si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua“[9]. Noi credem ca avem, dar ni se ia si ceea ce avem.

Incet-incet se pierde evlavia, de aceea se si intampla toate aceste rele pe care le vedem. Se poate sa se si demonizeze cineva daca nu ia aminte. A fost o femeie - Dumnezeu s-o ierte, ca a murit acum - , care s-a indracit, deoarece arunca aghiazma la chiuveta. Avea putina aghiazma, a spalat inca si sticluta, deoarece a ramas putin busuioc inauntru. Dupa aceea s-a indracit. A plecat harul, deoarece harul nu poate sta la omul neevlavios.

- Parinte, un om poate sa aiba evlavie fata de unele lucruri, iar fata de altele nu?

- Nu, daca are evlavie adevarata, va avea evlavie fata de toate. Odata a fost gazduit un preot la manastirea Stavronikita si la psalmii Utreniei[12] cobora strana si se aseza. “Parinte“, ii spun, “se citesc psalmii Utreniei“. “Asa ii savurez eu mai bine“, imi spune. Auzi vorba! Dupa cativa ani a venit si m-a gasit. In timpul discutiei mi-a spus ca facea icoane de hartie si le dadea de binecuvantare. “Cum lipesti icoanele?“, il intreb. “Pun clei pe lemn“, imi spune, “Pun apoi si icoana si cand fac mai multe, le pun una peste alta si eu ma asez deasupra lor, ca sa se lipeasca bine. Iau si o carte si citesc putin“. Cand am auzit mi s-a urcat parul in varful capului. “Ce faci?“, il intreb. “Stai deasupra icoanelor ca sa se lipeasca?“. “De ce? Nu-i bine?“, imi raspunde.

Vezi unde se ajunge? Raul este ca lipsa de evlavie inainteaza, nu se opreste. Omul evolueaza sau spre bine sau spre rau. De unde a pornit acela si unde a ajuns! “Astfel savurez mai bine cei sase psalmi“, a spus atunci, si a ajuns sa spuna “Astfel si icoanele se vor lipi si eu voi citi“. Cand i-am spus atunci despre cei sase psalmi, i s-a parut lucru ciudat. In timp ce alti parinti batrani stateau in picioare. Se sprijineau putin de strana, dar nu se miscau deloc. Altceva este sa fie cineva bolnav, sa-i tremure picioarele si sa stea jos - n-o sa-l spanzure Hristos - si altceva este ca altul sa creada ca ceea ce face el este cel mai bine si sa spuna: “Sezand, savurez mai bine“. Asta cum s-o justifici? Viata duhovniceasca nu este desfatare. Daca te doare ceva stai jos. Hristos nu este tiran. Si Avva Isaac spune: “Daca nu poti in picioare, aseaza-te“[13]. Nu spune: “Daca poti, aseaza-te“.

Evlavia fata de icoane
Cata evlavie trebuie sa avem fata de icoane! Un monah a pregatit o icoana a Sfantului Nicolae ca sa o dea de binecuvantare cuiva. A invelit-o intre-o hartie curata si a pus-o in dulap pana ce o va da. Dar fara sa ia aminte a pus-o invers. Peste putin, in camera lui a inceput sa se auda un zgomot. Se uita monahul incoane si-ncolo, ca sa vada de unde venea acest zgomot. De unde sa-si dea seama ca zgomotul venea din dulap? Zgomotul a continuat destula vreme, “tac-tac-tac”, nu-l lasa sa se linisteasca. In cele din urma, ducandu-se aproape de dulap, a inteles ca zgomotul iesea din icoana. “Ce sa aiba icoana?“, si-a spus. “Ia sa vad!”. De indata ce a desfacut-o a vazut ca era pusa invers. A pus-o cum trebuie si indata zgomotul a incetat.

Cel evlavios are evlavie in mod special la icoane. Si cand spunem ca “are evlavie la icoane”, ne referim la faptul ca are evlavie la persoana zugravita pe ele. Cand cineva are o fotografie a tatalui sau, a mamei sale, a bunicului, a bunicii sau a fratelui lui nu o poate rupe sau calca; cu cat mai mult o icoana. Martorii lui Iehova nu au icoane. Cinstea pe care o daruim icoanelor o considera idolatrie. Am spus odata unui martor a lui Iehova: “Dumneavoastra nu aveti fotografii in casele voastre?“. “Avem“, mi-a raspuns. “Ei bine, mama nu saruta fotografia fiului lei, atunci cand ele este departe?“. “O saruta”, imi spune. “Saruta hartia sau copilul?“. “Pe copilul ei“, imi raspunde. “Ei, precum aceea atunci cand saruta fotografia fiului ei isi saruta fiul si nu hartia, asa si noi sarutam pe Hristos, si nu sarutam hartia sau scandura”.

- Parinte, daca o scandura a avut candva pe ea chipul lui Hristos, al Maicii Domnului sau al vreunui sfant si culorile s-au sters sin pricina vremii, nu trebuie sa o mai sarutam din aceasta cauza?

- Ba da, trebuie. Atunci cand omul saruta cu evlavie si dragoste fierbinte sfintele icoane, ia culorile de pe ele si se zugravesc sfinti inauntrul sau. Sfintii se bucura atunci cand se ridica de pe hartii sau scanduri si se intiparesc in inimile oamenilor. Cand crestinul saruta cu evlavie sfintele icoane si cere ajutor de la Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinti, sarutandu-le cu toata inima lui, soarbe in inima sa nu numai harul lui Hristos, al Maicii Domnului sau al Sfintilor, ci si pe Hristos intreg sau pe Maica Domnului sau pe Sfinti si ii aseaza in catapeteasma bisericii sale. “Omul este Biserica a Sfantului Duh”[17]. Vezi, fiecare slujba incepe cu sarutatul icoanelor si tot cu sarutatul lor se termina. Daca oamenii ar intelege lucrul acesta, cata bucurie nu ar simti si cata putere nu ar lua.

- Parinte, in Paraclisul Maicii Domnului, la un oarecare stih, pentru ce se spune: “Mute sa fie buzele paganilor care nu se inchina cinstitei Icoanei tale“?

- Atunci cand cineva nu are evlavie si saruta icoanele, buzele lui nu sunt mute? Iar cand cel evlavios le saruta, buzele lui nu sunt vorbitoare? Sunt unii care, atunci cand se inchina la icoane, nici nu ating buzele de icoana. Altii le ating numai putin de icoana atunci cand le saruta. Iata, asa[18]. Ati auzit ceva? - Nu.

- Ei, atunci buzele sunt “mute”. In timp ce atunci cand cel evlavios saruta icoana si sarutul se aude, buzele lui sunt “vorbitoare”. Atunci cand se spune ca sunt “mute”, nu inseamna ca le blesteama, ci, simplu, acele buze sunt mute, iar celelalte sunt vorbitoare. Cand privim sfintele icoane, inima noastra trebuie sa isi reverse dragostea sa fata de Dumnezeu si fata de Sfinti, sa cadem, sa ne inchinam si sa le sarutam cu multa evlavie. Sa fi vazut pe un batranel evlavios la Manastirea Filoteu, batranul Sava, cu cata evlavie, cu cata dragoste saruta icoana Maicii Domnului - Dulcea Sarutare! La aceasta icoana a Maicii Domnului s-a facut o umflatura, deoarece parintii o sarutau in acelasi loc.

Icoana care se picteaza cu evlavie absoarbe de la pictorul evlavios harul lui Dumnezeu si transmite oamenilor mangaiere vesnica. Pictorul se picteaza, se transpune in icoana pe care o face. De aceea starea lui sufleteasca are o mare insemnatate. Parintele Tihon[19] imi spunea: “Eu, fiule, atunci cand pictez epitafe, cant: <<Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand…>>“. Canta si plangea mereu si lacrimile lui cadeau pe icoana. O astfel de icoana face o predica vesnica in lume. Icoanele predica si predica veacuri de-a randul. Un om indurerat arunca o privire catre icoana lui Hristos sau a Maicii Domnului si primeste mangaiere.

Toata temelia este evlavia. Vezi, unul numai se sprijina de peretele unde a fost pusa o icoana si primeste har, iar altul poate sa aiba cea mai buna icoana, dar nu se foloseste, deoarece nu are evlavie. Sau cineva poate fi ajutat de o cruce simpla, iar altul sa nu se foloseasca nici chiar de Cinstitul Lemn atunci cand nu are evlavie.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de caminaris

Si aici spicuit, unde e vorba de icoane:

- Parinte, o doamna a cerut sa-i pictam o icoana a Sfantului Arsenie, ca s-o puna in salon.

- Acolo va avea numai icoane? Nu va avea si alte tablouri, fotografii etc.? Apoi, nu vor fuma acolo? S-o puna mai bine in alta camera impreuna cu alte icoane si acolo sa se roage. Odata am mers intr-o casa si icoanele le aveau puse sub scara, desi aveau o gramada de locuri libere. La o alta casa, stapana casei si-a facut iconostasul in fata tevii de scurgere. “Bine, cum te-ai gandit de ti-ai pus icoanele in acest loc?”, am intrebat-o. “Aici imi place“, mi-a raspuns. Si nici nu era spre rasarit, ci spre nord. Cum sa vina harul? “Celui ce are i se va da - spune Sfanta Scriptura - si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua“[9]. Noi credem ca avem, dar ni se ia si ceea ce avem.

Incet-incet se pierde evlavia, de aceea se si intampla toate aceste rele pe care le vedem. Se poate sa se si demonizeze cineva daca nu ia aminte. A fost o femeie - Dumnezeu s-o ierte, ca a murit acum - , care s-a indracit, deoarece arunca aghiazma la chiuveta. Avea putina aghiazma, a spalat inca si sticluta, deoarece a ramas putin busuioc inauntru. Dupa aceea s-a indracit. A plecat harul, deoarece harul nu poate sta la omul neevlavios.

- Parinte, un om poate sa aiba evlavie fata de unele lucruri, iar fata de altele nu?

- Nu, daca are evlavie adevarata, va avea evlavie fata de toate. Odata a fost gazduit un preot la manastirea Stavronikita si la psalmii Utreniei[12] cobora strana si se aseza. “Parinte“, ii spun, “se citesc psalmii Utreniei“. “Asa ii savurez eu mai bine“, imi spune. Auzi vorba! Dupa cativa ani a venit si m-a gasit. In timpul discutiei mi-a spus ca facea icoane de hartie si le dadea de binecuvantare. “Cum lipesti icoanele?“, il intreb. “Pun clei pe lemn“, imi spune, “Pun apoi si icoana si cand fac mai multe, le pun una peste alta si eu ma asez deasupra lor, ca sa se lipeasca bine. Iau si o carte si citesc putin“. Cand am auzit mi s-a urcat parul in varful capului. “Ce faci?“, il intreb. “Stai deasupra icoanelor ca sa se lipeasca?“. “De ce? Nu-i bine?“, imi raspunde.

Vezi unde se ajunge? Raul este ca lipsa de evlavie inainteaza, nu se opreste. Omul evolueaza sau spre bine sau spre rau. De unde a pornit acela si unde a ajuns! “Astfel savurez mai bine cei sase psalmi“, a spus atunci, si a ajuns sa spuna “Astfel si icoanele se vor lipi si eu voi citi“. Cand i-am spus atunci despre cei sase psalmi, i s-a parut lucru ciudat. In timp ce alti parinti batrani stateau in picioare. Se sprijineau putin de strana, dar nu se miscau deloc. Altceva este sa fie cineva bolnav, sa-i tremure picioarele si sa stea jos - n-o sa-l spanzure Hristos - si altceva este ca altul sa creada ca ceea ce face el este cel mai bine si sa spuna: “Sezand, savurez mai bine“. Asta cum s-o justifici? Viata duhovniceasca nu este desfatare. Daca te doare ceva stai jos. Hristos nu este tiran. Si Avva Isaac spune: “Daca nu poti in picioare, aseaza-te“[13]. Nu spune: “Daca poti, aseaza-te“.

Evlavia fata de icoane
Cata evlavie trebuie sa avem fata de icoane! Un monah a pregatit o icoana a Sfantului Nicolae ca sa o dea de binecuvantare cuiva. A invelit-o intre-o hartie curata si a pus-o in dulap pana ce o va da. Dar fara sa ia aminte a pus-o invers. Peste putin, in camera lui a inceput sa se auda un zgomot. Se uita monahul incoane si-ncolo, ca sa vada de unde venea acest zgomot. De unde sa-si dea seama ca zgomotul venea din dulap? Zgomotul a continuat destula vreme, “tac-tac-tac”, nu-l lasa sa se linisteasca. In cele din urma, ducandu-se aproape de dulap, a inteles ca zgomotul iesea din icoana. “Ce sa aiba icoana?“, si-a spus. “Ia sa vad!”. De indata ce a desfacut-o a vazut ca era pusa invers. A pus-o cum trebuie si indata zgomotul a incetat.

Cel evlavios are evlavie in mod special la icoane. Si cand spunem ca “are evlavie la icoane”, ne referim la faptul ca are evlavie la persoana zugravita pe ele. Cand cineva are o fotografie a tatalui sau, a mamei sale, a bunicului, a bunicii sau a fratelui lui nu o poate rupe sau calca; cu cat mai mult o icoana. Martorii lui Iehova nu au icoane. Cinstea pe care o daruim icoanelor o considera idolatrie. Am spus odata unui martor a lui Iehova: “Dumneavoastra nu aveti fotografii in casele voastre?“. “Avem“, mi-a raspuns. “Ei bine, mama nu saruta fotografia fiului lei, atunci cand ele este departe?“. “O saruta”, imi spune. “Saruta hartia sau copilul?“. “Pe copilul ei“, imi raspunde. “Ei, precum aceea atunci cand saruta fotografia fiului ei isi saruta fiul si nu hartia, asa si noi sarutam pe Hristos, si nu sarutam hartia sau scandura”.

- Parinte, daca o scandura a avut candva pe ea chipul lui Hristos, al Maicii Domnului sau al vreunui sfant si culorile s-au sters sin pricina vremii, nu trebuie sa o mai sarutam din aceasta cauza?

- Ba da, trebuie. Atunci cand omul saruta cu evlavie si dragoste fierbinte sfintele icoane, ia culorile de pe ele si se zugravesc sfinti inauntrul sau. Sfintii se bucura atunci cand se ridica de pe hartii sau scanduri si se intiparesc in inimile oamenilor. Cand crestinul saruta cu evlavie sfintele icoane si cere ajutor de la Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinti, sarutandu-le cu toata inima lui, soarbe in inima sa nu numai harul lui Hristos, al Maicii Domnului sau al Sfintilor, ci si pe Hristos intreg sau pe Maica Domnului sau pe Sfinti si ii aseaza in catapeteasma bisericii sale. “Omul este Biserica a Sfantului Duh”[17]. Vezi, fiecare slujba incepe cu sarutatul icoanelor si tot cu sarutatul lor se termina. Daca oamenii ar intelege lucrul acesta, cata bucurie nu ar simti si cata putere nu ar lua.

- Parinte, in Paraclisul Maicii Domnului, la un oarecare stih, pentru ce se spune: “Mute sa fie buzele paganilor care nu se inchina cinstitei Icoanei tale“?

- Atunci cand cineva nu are evlavie si saruta icoanele, buzele lui nu sunt mute? Iar cand cel evlavios le saruta, buzele lui nu sunt vorbitoare? Sunt unii care, atunci cand se inchina la icoane, nici nu ating buzele de icoana. Altii le ating numai putin de icoana atunci cand le saruta. Iata, asa[18]. Ati auzit ceva? - Nu.

- Ei, atunci buzele sunt “mute”. In timp ce atunci cand cel evlavios saruta icoana si sarutul se aude, buzele lui sunt “vorbitoare”. Atunci cand se spune ca sunt “mute”, nu inseamna ca le blesteama, ci, simplu, acele buze sunt mute, iar celelalte sunt vorbitoare. Cand privim sfintele icoane, inima noastra trebuie sa isi reverse dragostea sa fata de Dumnezeu si fata de Sfinti, sa cadem, sa ne inchinam si sa le sarutam cu multa evlavie. Sa fi vazut pe un batranel evlavios la Manastirea Filoteu, batranul Sava, cu cata evlavie, cu cata dragoste saruta icoana Maicii Domnului - Dulcea Sarutare! La aceasta icoana a Maicii Domnului s-a facut o umflatura, deoarece parintii o sarutau in acelasi loc.

Icoana care se picteaza cu evlavie absoarbe de la pictorul evlavios harul lui Dumnezeu si transmite oamenilor mangaiere vesnica. Pictorul se picteaza, se transpune in icoana pe care o face. De aceea starea lui sufleteasca are o mare insemnatate. Parintele Tihon[19] imi spunea: “Eu, fiule, atunci cand pictez epitafe, cant: <<Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand…>>“. Canta si plangea mereu si lacrimile lui cadeau pe icoana. O astfel de icoana face o predica vesnica in lume. Icoanele predica si predica veacuri de-a randul. Un om indurerat arunca o privire catre icoana lui Hristos sau a Maicii Domnului si primeste mangaiere.

Toata temelia este evlavia. Vezi, unul numai se sprijina de peretele unde a fost pusa o icoana si primeste har, iar altul poate sa aiba cea mai buna icoana, dar nu se foloseste, deoarece nu are evlavie. Sau cineva poate fi ajutat de o cruce simpla, iar altul sa nu se foloseasca nici chiar de Cinstitul Lemn atunci cand nu are evlavie.

Iertare imi cer tuturor pt. ca am spus ca nu mai revin si iata...totusi revin.
Doresc sa adaug : BRAVO ! tie frate pt. aceasta lucrare si pt. inima ta calda si cu gind bun.!
Nu stiu cine esti, nu stiu citi ani ai, nu stiu ce studii ai dar stiu ca de la tine cit si din exemplul tau pot lua un ales exemplu toti fratii teologi/oloage, doctori, literati,artisti de orice fel ,ecumenisti, utilitaristi,modernisti, comunitaristi, habarnisti, pretutindenari religiosi, avangardisti, pseudo pocaiti, cvasirivnitori...si citi ori mai fi ei care se ,,sfirsesc" de dorul lui Hristos si al casnicilor sai dar care fac in viata parerile lor si tot a lor porunci !

Sa fi binecuvintat si sa ai pace in suflet !!!

[caminaris]

Ba eu iti multumesc frate intru Hristos, ca mi-ai deschis ochii de nenumarate ori cu postarile tale de pe acest forum!
Despre Cuviosul mai trebuie spus (ca tot mi-am amintit acum) ca nu dormea niciodata cu picioarele spre icoane.
Paginile de mai sus sunt extrase din cele 5 volume cu intrebari ale inchinatorilor si raspunsuri ale Cuviosului. Sunt pura intelepciune!
Despre Sfintia Sa se mai poate citi aici:
http://www.razbointrucuvant.ro/categ...ie-aghioritul/
iar aici e o carte intreaga foarte frumos scrisa despre o alta calitate a Cuviosului dusa pana la desavarsire - iubirea:
http://www.crestinortodox.ro/carte-8...atre-cititor-1

[sergiu]

În prealabil postat de zaharia_2009

Iertare imi cer tuturor pt. ca am spus ca nu mai revin si iata...totusi revin.
Doresc sa adaug : BRAVO ! tie frate pt. aceasta lucrare si pt. inima ta calda si cu gind bun.!
Nu stiu cine esti, nu stiu citi ani ai, nu stiu ce studii ai dar stiu ca de la tine cit si din exemplul tau pot lua un ales exemplu toti fratii teologi/oloage, doctori, literati,artisti de orice fel ,ecumenisti, utilitaristi,modernisti, comunitaristi, habarnisti, pretutindenari religiosi, avangardisti, pseudo pocaiti, cvasirivnitori...si citi ori mai fi ei care se ,,sfirsesc" de dorul lui Hristos si al casnicilor sai dar care fac in viata parerile lor si tot a lor porunci !

Sa fi binecuvintat si sa ai pace in suflet !!!

Nu vreau sa-ti inec corabioarele dar am impresia ca s-ar putea sa suferi de mandrie. Cand jonglezi cu categorii de oameni asa usor pentru mine e un semn ca esti mandru. Stiu chestia asta pentru ca ma afecteaza si pe mine aceasta stare de fapt. Deci, sfatul meu (nu ca ai avea nevoie, nu-i asa?) ar fi sa fii foarte atent la aceste manifestari. Si tine minte: niciodata nu vei fi agresiv in afirmarea parerilor tale daca nu esti si plin de mandrie! Iarta-ma daca te supar dar am simtit nevoie sa spun aceste lucruri...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de sergiu

Nu vreau sa-ti inec corabioarele dar am impresia ca s-ar putea sa suferi de mandrie. Cand jonglezi cu categorii de oameni asa usor pentru mine e un semn ca esti mandru. Stiu chestia asta pentru ca ma afecteaza si pe mine aceasta stare de fapt. Deci, sfatul meu (nu ca ai avea nevoie, nu-i asa?) ar fi sa fii foarte atent la aceste manifestari. Si tine minte: niciodata nu vei fi agresiv in afirmarea parerilor tale daca nu esti si plin de mandrie! Iarta-ma daca te supar dar am simtit nevoie sa spun aceste lucruri...

Un salut crestinesc pt. tine frate si un gind bun pt. intentia ta sincera !
Desi Eminescu spunea,,lumea este asa cum este si ca dinsa suntem noi!" se pare ca aspectul transcende socialul oprindu-se chiar in duhovnicesc. Totusi ,este loc pt. fiecare aici pe pamint... am citit...nu mai stiu pe unde ca cu raiul lucrurile stau altfel: cica nu ne-ar putea cuprinde pe toti pamintenii ci numai pe cei ce se istovesc cu ,,lupta cea buna". Este adevarat, multi alergatori sunt la startul cursei dar laurii sunt doar pt. invingatori. Cine stie care dintre noi vom fi asemenea! Oricum ,inafara de a contempla este necesar sa ne nevoim asiduu ! Ia uita-te si dumneata ce frumos scrie fratele caminaris mai sus : cuviosul Paisie nici cu picioarele spre icoane nu indrasnea sa se culce... dar-mi-te altele !
Toate cele aratate de fratele caminaris deosebit de frumos si si fix la punct ,din sursa mai mult decit autorizata(probabil ca fratii cunosc ca grecii au deschis actiunea de canonizare a cuviosului Paisie care este in curs !)raspunde admirabil la intrebarea initiala a topicului . Personal consider ca topicul se poate inchide aici,atingindu-si scopul! Mai ramine loc in continuare doar pt. noii veniti si care nu citesc tot topicul si...bine inteles pt. categoriile de frati care se includ in categoriile enumerate de mine cu o interventie mai sus.Consider ca forumul in intregime nu este loc pentru birfa ,,stiintifica" sau ,,afectiva" ci are un scop mult mai nobil !

[sergiu]

În prealabil postat de zaharia_2009

Un salut crestinesc pt. tine frate si un gind bun pt. intentia ta sincera !
Desi Eminescu spunea,,lumea este asa cum este si ca dinsa suntem noi!" se pare ca aspectul transcende socialul oprindu-se chiar in duhovnicesc. Totusi ,este loc pt. fiecare aici pe pamint... am citit...nu mai stiu pe unde ca cu raiul lucrurile stau altfel: cica nu ne-ar putea cuprinde pe toti pamintenii ci numai pe cei ce se istovesc cu ,,lupta cea buna". Este adevarat, multi alergatori sunt la startul cursei dar laurii sunt doar pt. invingatori. Cine stie care dintre noi vom fi asemenea! Oricum ,inafara de a contempla este necesar sa ne nevoim asiduu ! Ia uita-te si dumneata ce frumos scrie fratele caminaris mai sus : cuviosul Paisie nici cu picioarele spre icoane nu indrasnea sa se culce... dar-mi-te altele !
Toate cele aratate de fratele caminaris deosebit de frumos si si fix la punct ,din sursa mai mult decit autorizata(probabil ca fratii cunosc ca grecii au deschis actiunea de canonizare a cuviosului Paisie care este in curs !)raspunde admirabil la intrebarea initiala a topicului . Personal consider ca topicul se poate inchide aici,atingindu-si scopul! Mai ramine loc in continuare doar pt. noii veniti si care nu citesc tot topicul si...bine inteles pt. categoriile de frati care se includ in categoriile enumerate de mine cu o interventie mai sus.Consider ca forumul in intregime nu este loc pentru birfa ,,stiintifica" sau ,,afectiva" ci are un scop mult mai nobil !

Multumesc pentru intelegere!
Referitor la rai scrie in Scriptura ca portile iadului sunt de 3 ori mai mari decat ale raiului. Daca e sa o luam literalmente ar insemna ca din 100 de oameni 75 se duc in iad si 25 in rai. Uitandu-ma in jur mi se pare destul de plauzibila proportia.

Referitor la Cuviosul Paisie, el avea o iubire fata de Dumnezeu si oameni pe care eu nu cred ca voi ajunge sa o am vreodata. In evlavia sa si dragostea enorma fata de Dumnezeu probabil ca nu mai stia cum sa o manifeste. De aici si chestia cu dormitul cu picioarele spre icoane. Nu stiu daca aceasta e chiar o indicatie pentru toti ceilalti. Nu stiu prea multe dar ma gandesc totusi picioarele sunt ceva spurcat? Mie mi se par la fel de importante ca si mainile de exemplu. Acelasi sange care iriga picoarele iriga si creierul in cazul meu (se si vede nu? ). In camera in care dorm icoanele stau chiar pe peretele dinspre picioare, asta inseamna ca atunci cand ma scol dimineata ma scol cu fata spre icoane si-mi fac semnul crucii. Daca ar fi pe peretele de la cap m-as scula cu spatele la ele... Deci iata ca lucrurile pot fi intrepretate...
Pana la urma Dumnezeu le va judeca pe toate si va da la fiecare ce merita. Sa dea Dumnezeu ca cel mai mare pacat al meu sa fi fost ca aveam icoanele pe peretele dinspre picioare!

[caminaris]

În prealabil postat de sergiu

Multumesc pentru intelegere!
Referitor la rai scrie in Scriptura ca portile iadului sunt de 3 ori mai mari decat ale raiului. Daca e sa o luam literalmente ar insemna ca din 100 de oameni 75 se duc in iad si 25 in rai. Uitandu-ma in jur mi se pare destul de plauzibila proportia.

Referitor la Cuviosul Paisie, el avea o iubire fata de Dumnezeu si oameni pe care eu nu cred ca voi ajunge sa o am vreodata. In evlavia sa si dragostea enorma fata de Dumnezeu probabil ca nu mai stia cum sa o manifeste. De aici si chestia cu dormitul cu picioarele spre icoane. Nu stiu daca aceasta e chiar o indicatie pentru toti ceilalti. Nu stiu prea multe dar ma gandesc totusi picioarele sunt ceva spurcat? Mie mi se par la fel de importante ca si mainile de exemplu. Acelasi sange care iriga picoarele iriga si creierul in cazul meu (se si vede nu? ). In camera in care dorm icoanele stau chiar pe peretele dinspre picioare, asta inseamna ca atunci cand ma scol dimineata ma scol cu fata spre icoane si-mi fac semnul crucii. Daca ar fi pe peretele de la cap m-as scula cu spatele la ele... Deci iata ca lucrurile pot fi intrepretate...
Pana la urma Dumnezeu le va judeca pe toate si va da la fiecare ce merita. Sa dea Dumnezeu ca cel mai mare pacat al meu sa fi fost ca aveam icoanele pe peretele dinspre picioare!

Te scoli cu spatele la ele dar cat dureaza sa te scoli? Un minut? Insa de dormit dormi 8 ore cu picioarele la ele. Picioarele miros na, pe cand capul e partea trupului cea mai ingrijita pe care o avem. E chestie de evlavie. Ideea e ca sfintii au evlavie. Iubesc atat de mult pe Hristos incat ajung sa nu mai faca greseli (pacate) nici fara voie. Cuviosul Paisie Aghioritul avea privata undeva la vreo cateva zeci de metri de chilie. Cand a ajuns foarte bolnav (cancer plus un singur plaman si ala pe jumatate extirpat si alte groaznice boli) parintii i-au facut o toaleta lipita de chilie ca macar sa nu se duca atata drum pana la privata din curte ca avea uneori probleme foarte mari - iesiri foarte dese la 15-20 minute. Si cu tot chinul parintele se ducea la privata aceea de departe! n-a folosit-o niciodata pe cea noua chiar daca era iarna cu frigul si nametii specifici Sfantului Munte. In conditiile in care fiecare pas era o adevarata mucenicie!
Nici eu nu dormeam cu capul spre icoane pana de curand. Dar mi-au deschis ochii unii frati intru Hristos de pe acest forum. Cand nu stiam asta e - nu stiam. Dar cand am aflat am inceput sa ma simt cu musca pe caciula pana cand mi-am dat seama ca mi-e rusine altfel. Si mi-am mutat patul asa cum trebuie. Probabil e nevoie de timp ca sa constientizam.