Incest

[eugenb]

Biblia sau Sfanta Scriptura a BOR (ed.2001)"

Ps 110 - Aliluia.
10 Frica de Domnul <<b>> este începutul înţelepciunii,
toţi cei ce o plinesc au asupră-i o bună înţelegere.
Lauda Lui rămâne în veacul veacului.
------------------------------------------------------
<<b>> Literal: „Frica Domnului“. Ca şi în multe alte expresii („credinţa lui Dumnezeu“, „omul lui Dumnezeu“, „muntele lui Dumnezeu“), acest genitiv posesiv exprimă superlativul, absolutul. Aşadar, (în mentalitatea iudaică) „frica lui Dumnezeu“ ar fi singura pe care trebuie s'o iei cu adevărat în seamă, celelalte fiind neglijabile. Cu toate acestea, „frica“ nu trebuie înţeleasă, sub nici o formă, ca fiind o însuşire a lui Dumnezeu, ceea ce impune, pentru mentalitatea modernă, o traducere prin genitivul instrumental: „frica de Domnul“.

ca si

Pr - Proverbele lui Solomon, Cap. 1 - Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.
7 Începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu <<f>>,
iar cunoaşterea e bună pentru toţi cei ce o săvârşesc;
evlavia faţă de Dumnezeu e începutul priceperii,
iar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura.
Iov 28:28 Ps 110:10 Pr 9:10 Ecc 12:13 Sir 1:14
-------------------------------------------------------------------------------------
<<f>> Textual: „frica lui Dumnezeu“. Acest genitiv însă nu înseamnă câtuşi de puţin că frica ar fi o însuşire a lui Dumnezeu, ci caracterul ei excepţional, superlativ, aşa cum este „omul lui Dumnezeu“. Despărţind-o de frica obişnuită, comună, care pune sufletul în dezordine, Sf. Grigorie Sinaitul o defineşte drept „veselie cu cutremur şi cu multe lacrimi, când harul mângâie sufletul“. Monahul Calist şi Monahul Ignatie Xanthopol împart frica de Dumnezeu în două categorii: aceea a începătorilor, ilustrată prin texte din Pr 1, 7; Ps 33, 11; Sir 2, 7; 2, 16, dar şi prin spusele Cuviosului Isaac Sirul: frica de Dumnezeu e începutul virtuţii şi rodul credinţei; a doua categorie, a celor cu viaţă duhovnicească îmbunătăţită, este ilustrată de Ps 111, 1; Ps 127, 4 şi Pr 10, 30, iar Sf. Petru Damaschin o atribuie celor aproape de desăvârşire duhovnicească: ea iubeşte virtutea şi se teme de schimbare. T. M.: „Frica de Dumnezeu este începutul (principiul) cunoaşterii“.

Daca cititi mai atent Biblia o sa gasiti (aproape) orice raspuns pe care il cautati. Trebuie numai sa ... credeti in Dumnezeu. Intelepciunea o veti gasi mult mai usor atunci. Cel putin asa cred eu.

[razvan4]

Draga mihailt,

Afirmatiile tale sfideaza nu numai logica, dar si canoanele ortodoxe. Asemenea pareri pot fi catalogate drept erezii. Asa ca fi mai retinut cind faci afirmatii, tinind cont ca se pare ca ai cunostinte minime in domeniu. Asta presupunind ca esti credincios ortodox. Ceea ce expui tu in ultimul paragraf este exact dogma catolica a imaculatei conceptii. Nu stiam ca ortodocsii sunt de acord cu ea.
In cele trei pagini am vazut ceva explicatii avizate doar din partea lui Florin-Ionut si Dan Paleacu.

Citeste Biblia ! Oricine are in casa un exemplar si ar trebui sa nu o tii in casa doar pe post de ornament. Nu poti cere unui preot sa iti povesteasca din scoarta in scoarta Biblia. Citeste-o in primul rind, apoi daca ai nelamuriri poti discuta cu un preot, daca gasesti vreunul rabdator si indeajuns de instruit ca sa aiba idee despre ce vorbeste.

Biserica Ortodoxa are doi "stilpi" pe care isi sprijina doctrina: Biblia si literatura patristica, adica scriiturile sfintilor parinti. Citeste macar Biblia !

Explicatia "oficiala" ar fi de fapt ca incestul nu constituia pe vremea aceea pacat si Dumnezeu nu permitea nasterea copiilor cu malformatii care ar putea aparea acum ca urmare a incestului si endogamiei. Chiar si tatal lui Moise, Amram, era casatorit cu matusa lui, sora tatalui sau.
Primele reguli care interzic incestul si fac din acesta pacat apar abia in timpul lui Moise (vezi Levitic 18:6).