Citat:
În prealabil postat de LapetiteMoc
Cu mulți ani în urmă m-am mutat din Iași (orașul cu cele mai multe Biserici din țară) în Timișoara unde abia dacă zăream vreo Biserică ici și colo. La început m-am spovedit la Catedrală. Plecam de la spovedanie confuză. Eram obișnuită să discut îndelung cu părintele meu duhovnic din Iași, iar acum în 3 minute eram deja împărtășită. În vara următoare, tot postul Sfintei Maria m-am rugat Sfintei Măicuței să mă ajute să-mi găsesc duhovnic bun. Sâmbătă după-amiază (cu o zi înainte de 15 august) dintr-odată mi-am spus ”Ies din casă. Mă plimb și abordez primul preot ce-mi iese în cale. Pașii m-au purtat spre Biserica din Elisabetin. Am intrat și era o slujbă de pomenire. La final, l-am abordat pe preot. Era cam grăbit pentru că trebuia să se ducă să facă rugăciuni acasă la cineva bolnav. I-am spus ”Părinte, spuneți-mi când să vin. Eu m-am rugat Maicii Sfinte să găsesc duhovnic și m-a îndrumat spre dumneavoastră.” M-a privit cu altă sclipire în ochi și mi-a spus ”Hai atunci! Ești pregătită?” ... M-am spovedit. Din acea zi a rămas duhovnicul meu... Acum , chiar la o astfel de distanță, vorbim des la telefon și-i simt mereu rugăciunile.
Sper să-ți fie de folos sfatul. Duhovnicul bun se află în rugăciune...
|
Wow, ce frumos!
La mine a fost asa: imi cautam duhovnic (urma sa ma spovedesc pentru prima data in viata) si cineva mi-a spus sa ma duc la un anumit preot ca e bun. M-am dus dar am trecut de doua ori prin fata bisericii fara sa o vad! Tot cautam biserica si treceam pe langa ea dar n-o vedeam! Ciudat. Am mai facut o incercare si de data asta am gasit-o dar preotul era ocupat cu niste arhitecti inauntru. Am asteptat sa iasa dar nu mai iesea, pana la urma am plecat ca aveam treburile zilei de incheiat. Pe drum ma gandeam: esti prea pacatos ca sa te ajute Dumnezeu cu un duhovnic, vai de capul tau! In drum spre casa am trecut prin fata unei biserici si mi-am amintit ca sora mea imi spusese ca a intalnit un parinte calugar pe nume P. de la acea biserica. Am intrat si am dat nas in nas cu parintele P. M-a primit cu atata dragoste incat am ramas uimit! Nu-mi venea sa cred! Parintii mei nu s-au comportat cu mine niciodata asa! Si mi-a mai zis ca m-a trimis Dumnezeu la el ca avea nevoie de un drum la Pitesti si eu eram disponibil (nu putea sofa sau pur si simplu vroia sa stea de vb cu mine sa ma descoase pentru spovedanie, nu stiu). Dupa doua zile am plecat la Pitesti cu parintele m-a invatat cantari, pe drumul de intoarcere eram Cucuzel in devenire, ma dureau falcile de atata cantat:)) Am stat de vorba, mi-a pus o groaza de intrebari, mi-a dat o groaza de raspunsuri, mi-a aratat cum sa ma rog etc. Acum cand ma gandesc retrospectiv mi-e dor sa-l mai am o zi intreaga numai pentru mine. La despartire m-a reprogramat cu cateva zile mai devreme la spovedanie. Insa in ziua spovedaniei am inceput sa dau inapoi si sa ma chinuie gandul ca n-am tinut postul chiar asa cum trebuie, ca ar fi bine sa mai aman etc. Intr-un cuvant ma hotarasem sa renunt.
Dar aveam un drum de facut la Tulcea pentru niste acte. Asa ca am plecat la drum. Cand am trecut cu bacul a venit la mine un tanar necunoscut sa ma intrebe daca nu vreau sa-l iau si pe el in masina - aveam aceeasi destinatie. Tot drumul mi-a vorbit despre spovedanie, despre Sfanta Impartasanie, despre Sfinte Moaste, despre pelerinaje, despre Imparateasa cerurilor la care avea evlavie si multe altele. Pur si simplu mi-a schimbat hotararea initiala! Si uite asa am ajuns la spovedanie, daca nu era Maica Domnului sa ma ajute prin acel necunoscut, sa ma intareasca, eram si acum ratacit pe culoarele propriei constiinte.
11.06.2009, 12:17:22
un duhovnic bun...
Subiecte asemănătoare
Mod linear
