O mare framantare....

[pacatoasa..]

Da, domnule "Traditie", dar omul acela abia m-a acceptat ca fiica duhovniceasca si nu am avut ocazia sa discutam aproape nimic. Mi-a zis si el sa vin sa vorbim, dar nu ma lasa gandurile astea. Nu stiu cand sa vin, cand poate, iar poate daca as afla iar mi-ar veni celelalte...........

[pacatoasa..]

Si ce sa inteleg prin faptul ca mi-am amintit pacatele din copilarie? Ca prin aceasta Dumnezeu s-a milostivit de mine? Ca vrea sa fiu curata cu inima in fata Lui? Sau ce anume? Ajutati-ma sa inteleg, va rog. Si in acelasi timp mi-e teama sa nu se scarbeasca duhovnicul meu de mine........s-a bucurat ca m-am indreptat............acum vin cu atatea!!!!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de pacatoasa..

Si ce sa inteleg prin faptul ca mi-am amintit pacatele din copilarie? Ca prin aceasta Dumnezeu s-a milostivit de mine? Ca vrea sa fiu curata cu inima in fata Lui? Sau ce anume? Ajutati-ma sa inteleg, va rog. Si in acelasi timp mi-e teama sa nu se scarbeasca duhovnicul meu de mine........s-a bucurat ca m-am indreptat............acum vin cu atatea!!!!

Du-te si-i spune ca ai uitat. Ca atunci cand ti-ai facut lista nu ti le-ai amintit, iar acum, prin grija Domnului, memoria s-a mai limpezit! Nu se va scarbi de tine, ci dimpotriva , se va bucura ca esti plina de ravna!

Curaj! Doamne ajuta!

[pacatoasa..]

Am zis in primul mesaj pricina pentru care nu am zis celelalte pacate:" Eu, de la 7 la 14 ani, am fost paralela cu biserica. La 14 ani m-am spovedit la cel ce acum imi e duhovnic; la acea spovedanie nu stiam practic nimic, raspundeam doar la ce ma intreba el. Si desigur ca au ramas o gramada de pacate nespuse. Cand m-am spovedit datile urmatoare, am zis numai pacatele ce le-am facut de la ultima spovedanie pana in momentul in care voiam sa ma spovedesc din nou."
Va multumesc ca va pasa.
Ma intreb mereu: de ce mi le-am amintit chiar acum? daca nu va mai vrea sa fie duhovnicul meu si ma va lasa pe drumuri? Mi-a demonstrat faptul ca ma iubeste si tine la mine, iar acum il voi intrista. Credeti ca ar fi mai bine sa vorbesc cu el inainte? Mentionez ca sunt doar o simpla adolescenta, desi nu stiu ce importanta ar avea asta

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de pacatoasa..

Am zis in primul mesaj pricina pentru care nu am zis celelalte pacate:" Eu, de la 7 la 14 ani, am fost paralela cu biserica. La 14 ani m-am spovedit la cel ce acum imi e duhovnic; la acea spovedanie nu stiam practic nimic, raspundeam doar la ce ma intreba el. Si desigur ca au ramas o gramada de pacate nespuse. Cand m-am spovedit datile urmatoare, am zis numai pacatele ce le-am facut de la ultima spovedanie pana in momentul in care voiam sa ma spovedesc din nou."
Va multumesc ca va pasa.
Ma intreb mereu: de ce mi le-am amintit chiar acum? daca nu va mai vrea sa fie duhovnicul meu si ma va lasa pe drumuri? Mi-a demonstrat faptul ca ma iubeste si tine la mine, iar acum il voi intrista. Credeti ca ar fi mai bine sa vorbesc cu el inainte? Mentionez ca sunt doar o simpla adolescenta, desi nu stiu ce importanta ar avea asta

Ti le-ai amintit!!! Asta este important, draga mea! Nu te mai intreba de ce tocmai acuma! Chiar nu are rost! Du-te si le marturiseste... Duhovnicul nu se va intrista. Dimpotriva, se va bucura sa vada ca te preocupa sa descoperi in tine omul cel nou! Si este imbucurator ca o faci la o varsta atat de frageda! BRAVO!!! Nu te necaji, pentru ca nu ai de ce!

[sophia]

1. Mai intai nu este asa bine ca ti-ai gsit duhovnic calugar, departe de tine.
Acum exact asate este problema cand sa te duci, cum sa umbli cu el.
2. Nu te mai lua dupa liste din astea cu pacate. Sunt exagerari. Sa-ti mai si amintesti de cele din copilarie? Dar ce asa rau puteai sa faci in copilarie.
Pe urma de atunci (din copilarie) n-ai mai fost la spovedanie. Pacatele se iarta la spovedanie si nu se mai spun la urmatoarea. decat daca se repeta.
Nu te lua dupa par. Cleopa si altii ca el. Ei sunt calugari si sunt f. severi in credinta si nu cunosc viata reala.
Sunt mult prea severi si exagerati. Da, pentru un calugar e una, pentru un mirean alta.
Sa nu se inteleaga ca dau sfaturi impotriva credintei, dar trebuie neparat sa pastram niste limite, sa fim rationali.
Dumnezeu nu este asa cum le place unora sa-si imagineze.
3. Curaj, daca tii la acest duhovnic n-are de ce sa-ti fie teama. Mergi acolo. Daca va fi disponibil vei afla acolo, daca nu, ti se va spune. dar nu cred ca te vor lasa sa pleci fara sa-i vorbesti.
Si roaga-te la Dumnezeu, Lui trebuie sa-i spui mai intai si sa-i ceri iertare si El este cel care stie cel mai bine cine suntem si ce pacate am facut.
Si El iti va arata si cum sa faci cu duhovnicul.

Si eu am probleme cu spovedania: nu am curaj (lume in jur, preot etc.), nu stiu ce sa spun, si am si alte probleme inclusiv cu preotul. Dar pe Dumnezeu si pe Sf.Fecioara ii simt aproape si ma rog Lor si atunci ma simt bine.

[NiCcoleta]

Daca parintele dvs. duhovnic are telefon,cred ca unele lucruri vi le poate lamuri si pe calea aceasta.Sau macar sa-l intrebati cand il gasiti pentru ca sa cereti un sfat.

[Noesisaa]

În prealabil postat de pacatoasa..

Am zis in primul mesaj pricina pentru care nu am zis celelalte pacate:" Eu, de la 7 la 14 ani, am fost paralela cu biserica. La 14 ani m-am spovedit la cel ce acum imi e duhovnic; la acea spovedanie nu stiam practic nimic, raspundeam doar la ce ma intreba el. Si desigur ca au ramas o gramada de pacate nespuse. Cand m-am spovedit datile urmatoare, am zis numai pacatele ce le-am facut de la ultima spovedanie pana in momentul in care voiam sa ma spovedesc din nou."
Va multumesc ca va pasa.
Ma intreb mereu: de ce mi le-am amintit chiar acum? daca nu va mai vrea sa fie duhovnicul meu si ma va lasa pe drumuri? Mi-a demonstrat faptul ca ma iubeste si tine la mine, iar acum il voi intrista. Credeti ca ar fi mai bine sa vorbesc cu el inainte? Mentionez ca sunt doar o simpla adolescenta, desi nu stiu ce importanta ar avea asta

Cati ani ai, pacatoasa (chiar as vrea sa folosesti un alt nume -- cum sa ma adresex cuiva asa?) Din cate imi dau seama esti foarte tanara.

Parerea mea este ca ai o constiinta (cam prea) scrupuloasa. Acuma daca ti-ai amintit de acele pacate, tre' sa le spui, n-ai incotro. Dar sa stii ca pacatele de care nu iti mai aduci aminte cu sinceritate iti sunt iertate la spovedanie.

Cat despre partea ca daca nu o sa mai vrea sa aiba de a face cu tine duhovnicul daca aude de cele 60 de pacate facute pana la 14 ani. Eu inca nu am auzit de preot serios in menirea si vocatia lui care sa alunge un om de langa el fiindca e prea pacatos. Daca este preot in adevaratul sens al cuvantului se va bucura, nu se ma intrista. Si apoi sa fim seriosi, ce pacate asa de mari poate sa faca o fata pana la 14 ani? Ma gandesc ca avort nu ai facut, n-ai omorat pe nimeni, nu ti-ai batut parintii, de adulter ce sa mai vorbim...Probabil ca ai facut pacate inerente copilariei, facute si din nestiinta, dat fiind ca dupa cum spui tu, nu ai avut nici o tangenta cu biserica. Si apoi duhovnicul nu este acolo ca sa te judece, ci ca sa te asculte si sa te ajute pe cat poate.


Apoi, sa nu fi luat indreptarul P Cleopa, nici ca ti-ai fi amintit de ele, nu-i asa? Ei, uite de asta ti-ai amintit de ele CHIAR acum. Sincer, eu nu vad un folos prea mare in aceste indreptare care circula. Nu te gandi chiar asa de mult ca ai , vai! 60 de pacate nespovedite, si nu 59, si nu 62, ci 60 in capat! Gandeste-te -- cat de aproape te simti tu de Hristos? Cum crezi ca l-ai suparat tu pe Hristos, in cuvintele tale? Nu trebuie sa te temi ca il superi pe duhovnic, ci ca il superi pe Hristos. Spui ca mai ai de luptat cu 2-3 pacate (mila de sine, crutarea de sine si purtatul baticului -- inteleg ca nu prea il porti). Pai e bine daca poti sa spui ca si de toti ceilalti din jurul tau ai mila, si ca te cruti nu numai pe tine, dar nu ii lasi nici pe cei din jurul tau sa iti faca treaba pe care tu ar trebui sa o faci, ma bucur ca nu minti niciodata, ca invidia iti este total straina, ca nu judeci pe nimeni, etc etc etc. In general tinerii au de luptat cu mult mai multe decat spui ai tu.....

[pacatoasa..]

Da, aveti dreptate doamna "Noesisaa". Cu siguranta am mai multe pacate decat cred eu ca am. In primul rand am iubire de sine. Ca din acest pacat izvorasc toate. Dar il rog pe Dumnezeu sa ma lumineze sa imi vad toate pacatele mele, sa fiu curata cu inima in fata Lui. Dar pacatele de care nu imi aduc aminte nadajduiesc ca mi se vor ierta. Si sa stiti ca aveam mai demult probleme cu cateva din ultimele pacate pe care le-ati enumerat. Si as putea cadea din nou in orice clipa. Dar daca ne intoarcem inspre noi insine, vom vedea mizeria dinlauntrul nostru, vom ajunge sa ne scarbim de noi insine, ne vom pocai de cele facute si vom cauta sa placem lui Dumnezeu.
Eu am 16 ani. Si doresc sa dobandesc un echilibru sufletesc. In niciun caz, Doamne fereste!, nu doresc sa fiu habotnica. Imi displac de asemenea si ipocriziile de genu "sunt cea mai pacatoasa" si altele de genu prin care cauti sa placi oamenilor, alergand continuu dupa slava desarta. E bine sa te consideri pacatoasa, dar mai bine pastrezi pentru tine asta, mai bine zici asta lui Dumnezeu. Pentru mine starea de echilibru nu este in niciun caz acea stare in care incercam sa scapam de pacatele mari si le lasam pe cele mici, ca de, sunt normale. Sau sa ne descurajam a duce o viata bineplacuta lui Dumnezeu pentru ca nu mai avem modele si ca pana si in biserici se intampla ce se intampla. In orice caz fiecare da socoteala pentru tot ce-a facut. Acum vreau sa descopar acel echilibru......cu ajutorul lui Dumnezeu!

[glykys]

Sa te ajute Dumnezeu, "pacatoasa"! Du-te la spovedanie si spune-i parintelui tau, nu are de ce sa se rusineze sau sa te alunge! Sa stii ca si mie mi s-a intamplat la fel, adica, prima data cand m-am dus la duhovnicul meu sa ma spovedesc (pana atunci ma spovedeam la cine se nimerea pe banda, 1-3 minute...), m-a pus sa fac spovedanie generala, mi-a dat indreptar de spovedanie, mi-am adus aminte de niste pacate (nu chiar 60, dar vreo 50 tot cred ca erau), insa dupa aceea imi veneau in minte alte si alte pacate pe care le facusem in copilarie sau adolescenta si i le-am spus la spovedaniile ulterioare. Chiar si acum, cand fac aproape un an de cand am duhovnic, imi mai aduc aminte pacate pe care nu le-am spus la spovedanie, iar parintele meu ma incurajeaza sa spun tot. La el vin si persoane care stau si mai bine de o ora la spovedit si nu le repede, dimpotriva, se poarta cu blandete. Acum, sa stii ca exista si un pericol - noi sa spunem toate maruntisurile, dar pacatele cele mai mari, din care izvorasc acestea (mandria, putina credinta, neiubirea de Dumnezeu si de aproape) sa ne scape. pe de alta parte, este bine sa le spunem si pe acestea mici, pentru ca avem doi contabili (dupa cum spune parintele Cleopa), unul scrie faptele noastre rele si celalalt pe cele bune. Nimic nu se pierde, dar, prin spovedanie, pacatele marturisite se sterg de acolo. Asadar, curaj si credinta tare!