Bătrânii

Depinde cum privim lucrurile. Sunt multi batrani de la care avem ce invata,insa sunt si multi care sunt foarte nesuferiti,rai,plini de ura,invidie,cu mentalitate de comunisti etc. Acum depinde de noi care parte a paharului vrem sa o privim.

[coralina]

Mie dintotdeauna, sa ma ierte Dumnezeu, mi-a fost mai mila de batranii abandonati decat de copiii abandonati... Poate e stupid sa fac o asemenea comparatie - o fiinta la inceput de drum (copilul) si una la sfarsit de drum (batranul). Insa m-am gandit ca de cei mici intotdeauna se va indura cineva, ca sunt dragalasi, vizibil neajutorati, nu stiu nici de unele, etc. Insa de batranii nostri nu-i mai pasa nimanui si mi se rupe sufletul cand ma gandesc la truda mainilor lor. Lor le datoram faptul ca am crescut, ca stim de Dumnezeu si ca n-am dus grija de nimic. Adevarat este ca natia care nu-si respecta batranii nu se respecta pe sine insasi!
Te uiti la oamenii din jur - batranici garbovite infofolite in haine vechi de cand lumea, batranei care lucreaza ca paznici ca sa castige bani de dat pe medicamente, pensionari care se tocmesc la piata si pentru ultimul banut, altminteri nu le-ar ajunge pensia de-ale gurii...
Si lumea ce face? Lumea merge inainte; si-asa vine o noua zi, trece o noua noapte. E trist ce se intampla cu batranii nostri, asa ca haideti sa ne gandim macar o clipa sau, eventual, sa le trecem pragul celor care ne-au facut oameni.

Doamne ajuta!

[costel]

Am intalnit batrani mai tineri decat mine si tineri mai batrani decat multi alti batrani.

Are dreptate si "Nevrednicul" - sunt trist cand vad un batran care nici nu a urcat bine in masina ca isi arunca mana in mine ca sa ma traga de pe scaun. Si stand e deranjat de totul si de toti. Cred ca si daca ar calatori singur, tot nemultumit ar fi.

Admir batranul care mai are putere sa zambeasca si sa se plimbe cu batrana lui de mana.

Cat despre imbatranire - eu cred ca sunt din ce in ce mai putine cazurile cand se ajunge la varsta de 80 de ani.

Din nefericire eu fac parte din categoria celor care nu mai au bunici. S-au mutat tainic in mine. Le mai vorbesc din cand in cand, dar simt nevoia sa-i mai ating, sa mai fiu luat de mana de ei.

În prealabil postat de costel

Am intalnit batrani mai tineri decat mine si tineri mai batrani decat multi alti batrani.

Are dreptate si "Nevrednicul" - sunt trist cand vad un batran care nici nu a urcat bine in masina ca isi arunca mana in mine ca sa ma traga de pe scaun. Si stand e deranjat de totul si de toti. Cred ca si daca ar calatori singur, tot nemultumit ar fi.

Admir batranul care mai are putere sa zambeasca si sa se plimbe cu batrana lui de mana.

Cat despre imbatranire - eu cred ca sunt din ce in ce mai putine cazurile cand se ajunge la varsta de 80 de ani.

Din nefericire eu fac parte din categoria celor care nu mai au bunici. S-au mutat tainic in mine. Le mai vorbesc din cand in cand, dar simt nevoia sa-i mai ating, sa mai fiu luat de mana de ei.

Nu ştiu unde locuieşti Costel dar,pe strada unde locuiesc eu la fiecare casă este câte o bătrânică care a trecut bine de 80 de ani.Fiecare este o poveste vii.În drum spre casă la porţi îi vezi stând încremeniţi într-o continuă aşteptare,fericiţi când te opreşti şi îi întrebi de sănătate.
Pe mine mă înduioşează nu nevoile materiale în care mulţi se zbat ci lipsa de comunicare între generaţii.
Este adevărat şi ce spune Nevrednicul că unii au rămas blocaţi în timpul lor şi chiar încearcă să te ducă cu forţa în acel timp.

[patinina34]

Foarte bun subiect.
Felicitari.
Depinde cum imbatranim fiecare: am vazut oameni in varsta foarte frumosi, tineri la inima, piele placuta la privit, purtandu-si anii cu multa demnitate, sufletul tinut curat si in legea Domnului...
Am vazut si altii...urati, ma iertati, dar asa pareau.

Oricum, au nevoie de ajutor, de a fii sprijiniti, de ingrijiri medicale, de o vorba buna, de o mangaiere...

[sia]

Sufletul isi pune amprenta pe chip , pe felul de a fi ..
De aceea , sunt batrani frumosi si buni de sa-i pui la rana si altii mai putin ..Indiferent cum sunt , ma gandesc ca au fost si ei candva ..copii , asa cum am fost si eu , si mama si bunica..Adevarata binecuvantare sa imbatranesti frumos .. Doamne ajuta-ne !

[cristina2012]

Batranii frumosi... au o expresivitate exceptionala pe care niciodata tineretea nu o va avea. Chiar daca sunt oameni simpli, fara carte ai intotdeauna ce invata de la ei. Nu am vazut niciodata batrani frumosi si sa fie rai... nu stiu de ce, dar nu am vazut. Poate pentru ca la acea varsta porti chipul propriului suflet. Sufletul si chipul au convietuit atata timp impreuna incat nu se mai poate sa nu semene unul cu altul.

Am avut o prietena o fata foarte buna si foarte desteapta. Era studenta la medicina. Prietenul ei cu care s-a casatorit locuia impreuna cu un unchi al sau batran si foarte bolnav. Amandoi il ingrijeau cu devotament. Fata aceasta mi-a spus ca pe unchiul acesta il "ingrijea iubindu-l". De cand a intrat ea in casa lui nu i-a spus niciodata altfel decat "domnita"...

[sophia]

Batranii:
Avem nevoie de ei, avem de invatat de la ei. Ii iubim, dar ne si incurca...
Parintii nostri ajung si ei batrani.
Noi ajungem si noi batrani si acolo este o problema.
Din pacate la noi in tara batranii se duc devreme, in marea majoritate, sau devin neputinciosi de prea timpuriu.
Nu duc o viata vesela nici la tara si nici la oras, la pensie incepe boala si gata: greu cu nepotii, sau cu viata dupa pensie.
Acum se doreste pensionarea cat mai tarziu.
Si ma intreb: copiii nu mai au bunici (ca lucreaza...pana mor)?
Iar bunicii nu au cine sa-i ajute la batranete si boala, ca...lucram.
Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.
Este greu sa vezi cum se duc toti pe rand: bunici, parinti, unchi, matusi.
De pe al 40 ani incepi sa ramai singur si este greu.
Batranetea este grea, caci viata este grea si nu intru in detalii.
Generatiile comunica tot mei greu.
Uite de ex. de pe la 40 ani, batrani ori n-ai, ori trebuie sa te ocupi sa-i ajuti ca incep sa nu mai poata.
Copiii si tinerii sunt f...altfel decat cum eram noi inainte.
Si ma uit la batrani din alte tari care ajung si...strabunici, care traiesc bine pana la 100 ani si mai mult, care isi fac o pensie frumoasa cu nepoti si excursii si alte hobbiuri, si sunt frumosi si ingrijiti.
Ma mai uit si ca lumea devine din ce in ce mai devreme ...parinti, bunici, strabunici. Si in mod paradoxal exista si tot mai multi parinti mai varstnici (peste 40, 50 ...si 60 ani).

[hmiron]

Lumea comercializata in care traim forteaza mintile slabe sa adopte o anume viziune asupra vietii: o realitate a reclamelor, in care toti copiii sunt frumosi si inteligenti, nevestele rad fericite toata ziua, oamenii sunt bucurosi ca se duc la munca sau ca se dau cu nu stiu ce deodorant s.a.m.d. In orice reclama totul este pus cu minutiozitate la punct, curatat, indreptat, soarele zambeste sus pe cer si nu exista problemele cu care ne confruntam zi de zi.

Oamenii sunt astfel incurajati sa bage gunoiul sub pres, sa se invinuiasca singuri pentru neajunsurile vietii. Li se induce in cap ideea ca exista viata perfecta, fara griji si unde oamenii sunt nemuritori, iar daca nu au ajuns la standardul asa e numai vina lor, asa ca trageti mai tare la serviciu ca niste sclavi, indatorati-va in banci si faceti-va cumparaturile sub luminile colorate ale supermarketului.

In toata magaria asta uitam ca avem batrani. Uitam ca batranetea e "boala grea", ca la un moment dat ajungem cu totii acolo. Ca unii se imbolnavesc de boli nenorocitecare ii tin ani de zile la pat, ca traiesc dintr-o pensie mizera, ca n-au bani de medicamente, mancare si utilitati de baza. Ca batranii sunt batjocoriti pe strada, in autobuz, in public. Ca nu li se da atentia cuvenita de catre tineri, adulti, autoritati, chiar si de proprii lor copii - societatea, in general, nu-i doreste.

In interminabila noastra cursa catre iluzoriul statut social mai bun ingropam tot ce nu ne place sa vedem. Fugim de responsabilitati, alegem cel mai mare televizor din magazin, chiar daca dam pe el o avere, cautam sa ne imbuibam si sa ne satisfacem cele mai exotice placeri. Toate astea ca sa ne reaminteasca ce viata placuta si plina de bunastare avem.

In ecuatia asta un batran in familie pare de neconceput. Pentru tanarul antreprenor la curent cu cele mai recente neologisme englezesti, o bunica sau un tata batran e ca o bila de puscarias legata de picior. Oamenii care ne-au facut ceea ce suntem azi sunt cei pe care nu-i mai suportam, pe care nu vrem sa-i mai vedem si pe care abia asteptam sa moara.

Stiu ca e o generalizare, dar nici nu se poate altfel cand vorbim despre intreaga societate romaneasca, sau, daca vreti, de tip occidental.

Intre timp, tinerii angajati bleastama in continuare pe bietii pensionari (care n-au nici o vina ca sunt atat de multi), ca le "sug" impozitele pe salariu pentru "mofturile" lor (medicamente, hrana, intretinere).

E o boala a intregului sistem, o problema de mentalitate. Cei de acum se vor gasi la batranete in aceeasi situatie ca batranii de azi, poate chiar mai rau. Copiii nostri ne vor canibaliza cum am facut noi cu batranii nostri, doar ca vor fi mai inraiti, mai ahtiati, mai starniti de adevarata lege a junglei pe care a instaurat-o sistemul capitalist.

Departe de mine a fi comunist sau anarhist, chiar nu stiu cu ce-am putea inlocui starea de fapt de azi astfel incat sa fie mai bine pentru toata lumea (unii dintre dumneavoastra poate se gandesc la un stat religios sau, in orice caz, bazat pe principii crestine), dar este evident unde duce capitalismul salbatic. Si noi ne indreptam vertiginos in aceasta directie. Mai bine sa punem de pe acum bani deoparte pentru batraneti, ca vom ajunge sa nu putem avea incredere in nimeni; o sa ne ingroape primaria si vecinii. Nici in moarte nu ne vom recapata decenta.

PS: userul scrabble saluta pe toti vechii forumisti.

[eulaura]

strabunicul meu are 96 de ani iar strabunica 86. ea a ramas paralizata. nu au fost chiar niste parinti minunati din cate mi-a povestit bunica. si nici pentru mama nu au fost niste bunici prea buni , din cate mi s-a povestit. Am fost prezenta la cateva scene foarte urate si triste intre ei si bunica. toata lumea ii stie de "rai", se cearta, se lovesc si fac tot felul de lucruri urate. nu prea mai e liniste, mai ales decand strabunica a ramas paralizata, si sunt considerati "o povara inutila". ma intristeaza si ingrozeste cand ma uit la ei. Sincer ma face sa vreau sa nu traiesc atat. Sper sa-mi dea Dumnezeu de trait numai cei 70 de ani rezervati omului, ce e peste e in general numai chin si tristete. Iar daca Dumnezeu imi va da sa traiesc mai mult, o sa fac tot ce pot sa nu chinui pe nimeni , sa nu fiu o povara. M-a impresionat nefericirea mamei din cauza batranilor..... dar stiu ca exista si altfel de batrani, am auzit despre acei batrani care au bunatate in privire, mangaiere in vorbe si o intelepciune molipsitoare in gandire... o sa-L rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa ajung asa...