Bătrânii

În prealabil postat de costel

Am intalnit batrani mai tineri decat mine si tineri mai batrani decat multi alti batrani.

Are dreptate si "Nevrednicul" - sunt trist cand vad un batran care nici nu a urcat bine in masina ca isi arunca mana in mine ca sa ma traga de pe scaun. Si stand e deranjat de totul si de toti. Cred ca si daca ar calatori singur, tot nemultumit ar fi.

Admir batranul care mai are putere sa zambeasca si sa se plimbe cu batrana lui de mana.

Cat despre imbatranire - eu cred ca sunt din ce in ce mai putine cazurile cand se ajunge la varsta de 80 de ani.

Din nefericire eu fac parte din categoria celor care nu mai au bunici. S-au mutat tainic in mine. Le mai vorbesc din cand in cand, dar simt nevoia sa-i mai ating, sa mai fiu luat de mana de ei.

Nu ştiu unde locuieşti Costel dar,pe strada unde locuiesc eu la fiecare casă este câte o bătrânică care a trecut bine de 80 de ani.Fiecare este o poveste vii.În drum spre casă la porţi îi vezi stând încremeniţi într-o continuă aşteptare,fericiţi când te opreşti şi îi întrebi de sănătate.
Pe mine mă înduioşează nu nevoile materiale în care mulţi se zbat ci lipsa de comunicare între generaţii.
Este adevărat şi ce spune Nevrednicul că unii au rămas blocaţi în timpul lor şi chiar încearcă să te ducă cu forţa în acel timp.

[patinina34]

Foarte bun subiect.
Felicitari.
Depinde cum imbatranim fiecare: am vazut oameni in varsta foarte frumosi, tineri la inima, piele placuta la privit, purtandu-si anii cu multa demnitate, sufletul tinut curat si in legea Domnului...
Am vazut si altii...urati, ma iertati, dar asa pareau.

Oricum, au nevoie de ajutor, de a fii sprijiniti, de ingrijiri medicale, de o vorba buna, de o mangaiere...

[sia]

Sufletul isi pune amprenta pe chip , pe felul de a fi ..
De aceea , sunt batrani frumosi si buni de sa-i pui la rana si altii mai putin ..Indiferent cum sunt , ma gandesc ca au fost si ei candva ..copii , asa cum am fost si eu , si mama si bunica..Adevarata binecuvantare sa imbatranesti frumos .. Doamne ajuta-ne !

[cristina2012]

Batranii frumosi... au o expresivitate exceptionala pe care niciodata tineretea nu o va avea. Chiar daca sunt oameni simpli, fara carte ai intotdeauna ce invata de la ei. Nu am vazut niciodata batrani frumosi si sa fie rai... nu stiu de ce, dar nu am vazut. Poate pentru ca la acea varsta porti chipul propriului suflet. Sufletul si chipul au convietuit atata timp impreuna incat nu se mai poate sa nu semene unul cu altul.

Am avut o prietena o fata foarte buna si foarte desteapta. Era studenta la medicina. Prietenul ei cu care s-a casatorit locuia impreuna cu un unchi al sau batran si foarte bolnav. Amandoi il ingrijeau cu devotament. Fata aceasta mi-a spus ca pe unchiul acesta il "ingrijea iubindu-l". De cand a intrat ea in casa lui nu i-a spus niciodata altfel decat "domnita"...

[sophia]

Batranii:
Avem nevoie de ei, avem de invatat de la ei. Ii iubim, dar ne si incurca...
Parintii nostri ajung si ei batrani.
Noi ajungem si noi batrani si acolo este o problema.
Din pacate la noi in tara batranii se duc devreme, in marea majoritate, sau devin neputinciosi de prea timpuriu.
Nu duc o viata vesela nici la tara si nici la oras, la pensie incepe boala si gata: greu cu nepotii, sau cu viata dupa pensie.
Acum se doreste pensionarea cat mai tarziu.
Si ma intreb: copiii nu mai au bunici (ca lucreaza...pana mor)?
Iar bunicii nu au cine sa-i ajute la batranete si boala, ca...lucram.
Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.
Este greu sa vezi cum se duc toti pe rand: bunici, parinti, unchi, matusi.
De pe al 40 ani incepi sa ramai singur si este greu.
Batranetea este grea, caci viata este grea si nu intru in detalii.
Generatiile comunica tot mei greu.
Uite de ex. de pe la 40 ani, batrani ori n-ai, ori trebuie sa te ocupi sa-i ajuti ca incep sa nu mai poata.
Copiii si tinerii sunt f...altfel decat cum eram noi inainte.
Si ma uit la batrani din alte tari care ajung si...strabunici, care traiesc bine pana la 100 ani si mai mult, care isi fac o pensie frumoasa cu nepoti si excursii si alte hobbiuri, si sunt frumosi si ingrijiti.
Ma mai uit si ca lumea devine din ce in ce mai devreme ...parinti, bunici, strabunici. Si in mod paradoxal exista si tot mai multi parinti mai varstnici (peste 40, 50 ...si 60 ani).

[LapetiteMoc]

O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc."

Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce...
Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ...

În prealabil postat de LapetiteMoc

O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc."

Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce...
Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ...

In Franta stiu ca sunt foarte "la moda" azilele de batrani, sau mai elegant spus, maisons de retraite. Am vizitat unul din aceste azile, dintre cele mai modeste, de stat. Mi s-a parut ingrozitor, batranii aveau o privire atat de trista, de neajutorata. Cei mai multi dintre ei in scaune cu rotile, sau dementi, bolnavi de alzeimer sau parkinson...
Am asistat si eu la o scena oribila, dupa parerea mea. Faceam stagiu intr-o sectie si au venit doi batrani, sotul bolnav de alzheimer, adus de sotia lui. eram in incapere eu, medicul care il consulta si cei doi soti; la sfarsitul consultului, medicul incearca sa o convinga pe doamna ca cel mai bine ar fi sa isi duca sotul la azil, ca sa aiba si ea o viata a ei...iar doamna vadit multumita il aproba. pacientul asculta. cand am ramas singura cu el, a inceput sa planga si sa ma intrebe ca sotia vrea sa il paraseasca, nu-i asa?

[coralina]

În prealabil postat de sophia

Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.

Asta ar fi un subiect foarte bun de discutie - ce s-a intamplat cu societatea zilelor noastre ai carei cetateni de peste 40 de ani sunt deja considerati "in varsta"?
Ma uit in jur si peste tot, indiferent de domeniu, varsta, etc... constat o ardere a etapelor. Fetitele de 13-14 ani sunt preocupate de lucruri care, acum 10-20 de ani, reprezentau apanajul tinerelor domnisoare de 18-19-20 de ani. La baieti - la fel.
In diverse companii, la locurile de munca - toata lumea vrea sa fie (si ca atare este) manager. Chit ca un angajat presteaza o activitate simpla de curatenie, trebuie sa se numeasca pompos "manager intretinere" sau eu stiu ce alta denumire mirobolanta pentru o indeletnicire atat de comuna. Cand vine vorba de promovari, se trece de la director la senior director, n-am prea auzit in ultima vreme de avansari de la muncitor / lucrator / palmas la muncitor - fruntas sau ceva similar (fara nici o legatura cu titulatura functiei in perioada comunista).
Adultii de peste 40 de ani, asa cum spune si Sophia, sunt considerati demodati, invechiti, incapabili sa tina pasul cu iuresul tehnologic in care ne invartim ca bezmeticii si tot asa. Faptul ca la o asemenea varsta esti "rodat", ca ai trecut prin diverse experiente de pe urma carora ai invatat cate ceva (fie in viata ori la serviciu) a ajuns sa nu valoreze prea mult. In ziua de azi tinerii se nasc gata invatati, ies din gaoace cu Wikipedia in mana si dau peste nas oricand poftesc unui profesor care a invatat in stil clasic, lustruind cu coatele bancile scolii si ale bibliotecii.
De ce se intampla aceste lucruri? Care a fost punctul de "turnura" care a dus la o accelerare dementiala a ritmului de viata si, implicit, la arderea etapelor firesti din existenta unui om?

[hmiron]

Lumea comercializata in care traim forteaza mintile slabe sa adopte o anume viziune asupra vietii: o realitate a reclamelor, in care toti copiii sunt frumosi si inteligenti, nevestele rad fericite toata ziua, oamenii sunt bucurosi ca se duc la munca sau ca se dau cu nu stiu ce deodorant s.a.m.d. In orice reclama totul este pus cu minutiozitate la punct, curatat, indreptat, soarele zambeste sus pe cer si nu exista problemele cu care ne confruntam zi de zi.

Oamenii sunt astfel incurajati sa bage gunoiul sub pres, sa se invinuiasca singuri pentru neajunsurile vietii. Li se induce in cap ideea ca exista viata perfecta, fara griji si unde oamenii sunt nemuritori, iar daca nu au ajuns la standardul asa e numai vina lor, asa ca trageti mai tare la serviciu ca niste sclavi, indatorati-va in banci si faceti-va cumparaturile sub luminile colorate ale supermarketului.

In toata magaria asta uitam ca avem batrani. Uitam ca batranetea e "boala grea", ca la un moment dat ajungem cu totii acolo. Ca unii se imbolnavesc de boli nenorocitecare ii tin ani de zile la pat, ca traiesc dintr-o pensie mizera, ca n-au bani de medicamente, mancare si utilitati de baza. Ca batranii sunt batjocoriti pe strada, in autobuz, in public. Ca nu li se da atentia cuvenita de catre tineri, adulti, autoritati, chiar si de proprii lor copii - societatea, in general, nu-i doreste.

In interminabila noastra cursa catre iluzoriul statut social mai bun ingropam tot ce nu ne place sa vedem. Fugim de responsabilitati, alegem cel mai mare televizor din magazin, chiar daca dam pe el o avere, cautam sa ne imbuibam si sa ne satisfacem cele mai exotice placeri. Toate astea ca sa ne reaminteasca ce viata placuta si plina de bunastare avem.

In ecuatia asta un batran in familie pare de neconceput. Pentru tanarul antreprenor la curent cu cele mai recente neologisme englezesti, o bunica sau un tata batran e ca o bila de puscarias legata de picior. Oamenii care ne-au facut ceea ce suntem azi sunt cei pe care nu-i mai suportam, pe care nu vrem sa-i mai vedem si pe care abia asteptam sa moara.

Stiu ca e o generalizare, dar nici nu se poate altfel cand vorbim despre intreaga societate romaneasca, sau, daca vreti, de tip occidental.

Intre timp, tinerii angajati bleastama in continuare pe bietii pensionari (care n-au nici o vina ca sunt atat de multi), ca le "sug" impozitele pe salariu pentru "mofturile" lor (medicamente, hrana, intretinere).

E o boala a intregului sistem, o problema de mentalitate. Cei de acum se vor gasi la batranete in aceeasi situatie ca batranii de azi, poate chiar mai rau. Copiii nostri ne vor canibaliza cum am facut noi cu batranii nostri, doar ca vor fi mai inraiti, mai ahtiati, mai starniti de adevarata lege a junglei pe care a instaurat-o sistemul capitalist.

Departe de mine a fi comunist sau anarhist, chiar nu stiu cu ce-am putea inlocui starea de fapt de azi astfel incat sa fie mai bine pentru toata lumea (unii dintre dumneavoastra poate se gandesc la un stat religios sau, in orice caz, bazat pe principii crestine), dar este evident unde duce capitalismul salbatic. Si noi ne indreptam vertiginos in aceasta directie. Mai bine sa punem de pe acum bani deoparte pentru batraneti, ca vom ajunge sa nu putem avea incredere in nimeni; o sa ne ingroape primaria si vecinii. Nici in moarte nu ne vom recapata decenta.

PS: userul scrabble saluta pe toti vechii forumisti.

Bătrâneţea nu este frumoasă.Nici pentru cei care sunt în această stare şi nici pentru acei care au bătrâni cărora le poartă de grijă.
Trăind lângă un bătrân este ca şi cum te-i vedea pe tine într-o oglindă iar ceea ce vezi nu-ţi place.
Mă uit în jur.A murit unul din cei doi.A rămas celălalt.Nici nu s-a răcit bine şi încep certurile pentru bruma de avere sau marea avere pe care au strâns-o cu sudoarea frunţii.Se împiedică de cel care încă mai trăieşte.Unii sunt amabili dar puţini.Sentimente?? Poate puţină compasiune.
Iată un exemplu.Bătrâna are 9o de ani.I-a făcut fiului acte.Stă singură.Are pensie rezonabilă dar nu mai are voie să-şi gestioneze banii căci este senilă.În timp ce ea aşteaptă poştaşul fiul i-o ia înainte, ia el banii.Îi aduce demâncare dar o închide cu lacătul ca să nu plece de acasă.
Îşi petrece serile cu câinii maidanezi cărora le povesteşte din viaţa ei...
Ceva mai încolo stau într-o casă părăsită doi bătrâni cu fiul lor.Au fost funcţionari dar nu mai au nimic.Ca să-şi scape fiul de închisoare au vândut tot,apartament,mobilă,maşină.El are cancer şi bea mereu .Fiul bea şi îi bate.Biata bătrănă...Merge pe la porţi si spune la toată lumea ce viaţă are la cei 80 de ani...
Mai sunt câteva bătrâne oarbe(printre ele şi a mea),deprimaţi căci asemenea pruncilor depind de cei din jurul lor.
Când începe luna începe maratonul pentru medicamente gratuite,ore şi zile petrcute pe la medic,şi în căutarea medicamentelor.
Şi teama alimentată de mass-media că într-o zi nu vor mai primi aceste medicamente sau nu vor mai fi bani pentru plata pensiilor.
Şi câte nu ar mai fi de spus...

Nu ştiu cum o fi în alte ţări dar, a fi bătrân în România este cumplit.
Totuşi e bine că alegeri sunt destul de des.Atunci guvernanţii se mai gândesc şi la bătrâni căci au nevoie de votul lor.Mai primesc câte un mic(acei care se mai mişcă)câte o sticlă de ulei sau de făină...