putem concepe copilul sambata seara sau duminica seara?

[cristina2012]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Iertati-ma daca gresesc prin aceasta interventie!
Sa inteleg ca noi ca si indivizi nu putem lua nici o decizie fara a-l intreba pe duhovnic?
Noi nu avem discernamant...suntem crestini doar pentru ca ne ajuta duhovnicul, altfel suntem niste oi blanoase care o luam pe aratura, sau cum?

Cea mai mare decizie pe care o poate lua un crestin ortodox este sa faca ascultare de duhovnic. Daca facem asa nu inseamna ca suntem niste oi blegoase, dar daca nu vrem sa facem ascultaare am fi niste capre raioase cu coada in sus.
Pe de alta parte fireste ca putem si trebuie sa luam decizii si o si facem in multe privinte. De multe ori avem o decizie luata si cand ajungem la duhovnic cerem binecuvantarea lui si prin el a Lui Dumnezeu. Daca duhovnicul vede un pericol pentru noi in decizia noastra, ne va atentiona, nu ne va binecuvanta, nu ne va ingadui macar... totul in functie de noi si de situatie.
Spre exemplu nu nergem sa intrebam duhovnicul cu cine sa ma casatoresc. Cand ni se pare ca am gasit spunem ce si cum si cine...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de cristina2012

Cea mai mare decizie pe care o poate lua un crestin ortodox este sa faca ascultare de duhovnic. Daca facem asa nu inseamna ca suntem niste oi blegoase, dar daca nu vrem sa facem ascultaare am fi niste capre raioase cu coada in sus.
Pe de alta parte fireste ca putem si trebuie sa luam decizii si o si facem in multe privinte. De multe ori avem o decizie luata si cand ajungem la duhovnic cerem binecuvantarea lui si prin el a Lui Dumnezeu. Daca duhovnicul vede un pericol pentru noi in decizia noastra, ne va atentiona, nu ne va binecuvanta, nu ne va ingadui macar... totul in functie de noi si de situatie.
Spre exemplu nu nergem sa intrebam duhovnicul cu cine sa ma casatoresc. Cand ni se pare ca am gasit spunem ce si cum si cine...

Pai asta voiam sa aflu...chiar duhovnicul saracu' trebuie deranjat de noi in fiecare zi ca sa ii mai adresam cateva intrebari si sa cerem sfaturi? Pe undeva mi se pare si egoism in modul asta de a gandi. Eu pe duhovnic nu il vad ca stand la dispozitia mea, pentru ca si el este om si are viata lui ( in manastire sau de familie) si mi s-ar parea lipsa de bun simt din partea mea sa ii cer sa stea numai dupa problemele care ma framanta pe mine. Un duhovnic nu ma indruma doar pe mine, mai sunt atatia...daca l-ar cauta si suna toti in fiecare zi?
Nu este cumva pe undeva si o nevoie de dependenta putin patologica in nevoia unora de a cere permanent sfaturi de la duhovnic? Nu e putin deplasat ca un crestin sa fie crestin doar datorita duhovnicului...unde este nevointa si decizia lui personala, ce s-ar intampla cu un astfel de om daca din varii motive nu ar mai putea lua legatura cu duhovnicul 1 luna? Ar dispera? Ar innebuni? S-ar simti pierdut? Sau ar fi un crestin asa cum a fost si pana atunci?

[cristina2012]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai asta voiam sa aflu...chiar duhovnicul saracu' trebuie deranjat de noi in fiecare zi ca sa ii mai adresam cateva intrebari si sa cerem sfaturi? Pe undeva mi se pare si egoism in modul asta de a gandi. Eu pe duhovnic nu il vad ca stand la dispozitia mea, pentru ca si el este om si are viata lui ( in manastire sau de familie) si mi s-ar parea lipsa de bun simt din partea mea sa ii cer sa stea numai dupa problemele care ma framanta pe mine. Un duhovnic nu ma indruma doar pe mine, mai sunt atatia...daca l-ar cauta si suna toti in fiecare zi?
Nu este cumva pe undeva si o nevoie de dependenta putin patologica in nevoia unora de a cere permanent sfaturi de la duhovnic? Nu e putin deplasat ca un crestin sa fie crestin doar datorita duhovnicului...unde este nevointa si decizia lui personala, ce s-ar intampla cu un astfel de om daca din varii motive nu ar mai putea lua legatura cu duhovnicul 1 luna? Ar dispera? Ar innebuni? S-ar simti pierdut? Sau ar fi un crestin asa cum a fost si pana atunci?

Andrusca, aceasta nu este doar o mica problema. Daca era doar o mica problema cu siguranta nu mai aparea intreabarea pe forum, este o framantare.
Nu il intrebam orice prostie pe duhovnic, nu traieste duhovnicul in locul nostru. Din cand in cand apar unele framantari si pe acestea trebuie sa le discutam.
In cazul de fata femeia stia ca nu e ok sa concepi un copil duminica, dar situatia ei este chiar speciala, trebuie sa fie cu cugetul impacat in ceea ce face.

[ioanaz]

În prealabil postat de cristina2012

Andrusca, aceasta nu este doar o mica problema. Daca era doar o mica problema cu siguranta nu mai aparea intreabarea pe forum, este o framantare.
Nu il intrebam orice prostie pe duhovnic, nu traieste duhovnicul in locul nostru. Din cand in cand apar unele framantari si pe acestea trebuie sa le discutam.
In cazul de fata femeia stia ca nu e ok sa concepi un copil duminica, dar situatia ei este chiar speciala, trebuie sa fie cu cugetul impacat in ceea ce face.

Da Cristina, ai dreptate, e o framantare care ar trebui sa mi-o lamuresc cel mai bine cu un duhovnic si chiar mi-a placut ce mi-ai scris! Andrusca are partea ei de dreptate in faptul ca mi-e pe undeva rusine sa il intreb pe duhovnic. Daca nu aveam acest sentiment de rusine cred ca nici nu mai deschideam acest subiect.
Va doresc tututor ce mi-as dori mie si familiei(si bineinteles tuturor ortodoxilor): mantuirea!

[Fani71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai asta voiam sa aflu...chiar duhovnicul saracu' trebuie deranjat de noi in fiecare zi ca sa ii mai adresam cateva intrebari si sa cerem sfaturi? Pe undeva mi se pare si egoism in modul asta de a gandi. Eu pe duhovnic nu il vad ca stand la dispozitia mea, pentru ca si el este om si are viata lui ( in manastire sau de familie) si mi s-ar parea lipsa de bun simt din partea mea sa ii cer sa stea numai dupa problemele care ma framanta pe mine. Un duhovnic nu ma indruma doar pe mine, mai sunt atatia...daca l-ar cauta si suna toti in fiecare zi?
Nu este cumva pe undeva si o nevoie de dependenta putin patologica in nevoia unora de a cere permanent sfaturi de la duhovnic? Nu e putin deplasat ca un crestin sa fie crestin doar datorita duhovnicului...unde este nevointa si decizia lui personala, ce s-ar intampla cu un astfel de om daca din varii motive nu ar mai putea lua legatura cu duhovnicul 1 luna? Ar dispera? Ar innebuni? S-ar simti pierdut? Sau ar fi un crestin asa cum a fost si pana atunci?

Andrusca, cred ca ai pus degetul pe rana.

Ii dau dreptate Cristinei pana la un punct, pentru ca intr-adevar, in ortodoxie se spune ca este importanta relatia cu duhovnicul si este hotararea noastra sa ii cerem sfatul, sa ascultam (sau nu) de el.
De ce este asa? Pentru ca ortodoxia nu este individualista, Biserica este o comuniune a crestinilor in Hristos, si de asta exista aceasta traditie de a ne sfatui unii pe altii duhovniceste, de a nu lua hotarari singrui.

Insa din pacate exista si o parte de umbra. Duhovnicul capata uneori caracter de guru, fie din vina lui, fie din vina noastra, a nematuritatii noastre, si in loc sa devina un ajutor devine o piedica a maturitatii noastre duhovnicesti. Ramanem ca niste copii care cer voie pentru orice, care cum ziceai (sa stii ca nu este doar o caricatura, sunt unii asa) il suna in fiecare zi sa intrebe ce sa faca.

Un duhovnic bun incearca sa isi educe copiii duhovnicesti spre maturitate, astfel incat ei sa isi dea seama singuri ce este bine si rau si sa evolueze. Nu spre dependenta.

Noi ii tot criticam pe catolici si zicem ca papalitatea este un lucru rau. Unoeri, in ortodoxie am impresia ca nu exista doar un papa, ci multi papi, foarte multi.
Din ideea buna si frumoasa a sfatuirii duhovnicesti, a depasirii individualitatii, a comuniunii, se ajunge la dependenta si despotism.

Suntem cam off topic dar are legatura cu subiectul nostru pt ca toata lumea vad ca ii trimite pe oamenii care isi pun intrebari legate de intimitatea cuplului la duhovnic... Este ceva putred aici, dupa parerea mea, si cu tot respectul pentru parerea Cristinei ale carei postari le citesc mereu cu mult interes si cu care adesea sunt de acord.

Daca vreti, putem continua discutia asta pe alt topic mai potrivit.

[sophia]

Din nou am ajuns la acest subiect dureros si din nou nu s-a ajuns la vreun rezultat, ci doar la discutii aprinse.
Mi-au placut unele interventii realiste: Ory, Fani, Cristina si Andrusca.
Ma alatur lor cu intrebarile si dilema mea, pe care nu voi inceta sa caut sa o lamuresc.
1. Din nou ajungem la ideea ca de fapt relatiile trupesti, in cuplu, reprezinta ceva pacatos si murdar. Si din nou intreb de ce? Si unde scrie asta?
Altfel nu existau aceste restrictii pentru cei casatoriti.
Si nu cred ca este vorba, asa cum incearca unii sa explice, de nevoia unei abstinente, sau de o reglementare ca asa ar fi bine din punct de vedere medical, biologic, sau mai stiu eu. Ci vad ca este vorba de pacatul de a avea aceste relatii in general, pentru a procrea sau nu.
2. Se aduce mereu in discutie ideea cu duhovnicul.
Si atunci intreb si eu ca si ceilalati: mergem pentru orice la duhovnic, trebuie sa discutam si viata intima cu duhovnicul? Si pana unde?
Pe urma intreb ce sa faca cei care nu au duhovnic. La orice intrebare aud aici: du-te la duhovnic si intreaba. Si cati sunt cei care au duhovnic si mai ales unul cu care sa discute orice si oricand si fara probleme?
3. Se vorbeste aici si despre copii care daca sunt conceputi in zile nepermise (oribil!), sunt anormali, sau bolnavi sau mai stiu eu.
Pai daca ne gandim cati dintre milioanele de crestin din lumea asta sunt conceputi in vreo zi de post sau nepermisa, am ajunge numai la o mana de credinciosi care sunt conceputi la timp corect. Si cati din ei nu sunt sanatosi totusi?
Este utopic ceea ce se spune aici. Cati oameni credinciosi stiu, sau iau in considerare asemenea reguli.
Pe urma ma mai gandesc la niste aspecte:
a. se stie ca femeia are numai anumite zile fertile. Si atunci, daca astea se suprapun peste zile nepermise si de post, cum ramane cu copii? Daca mai sosoctim si cate zile de post si nepermise exista in an, ce mai ramane pentru procreere?
b. legat de a retinere si abstinenta - toate bune, dar cati au nevoie de asa ceva, cu adevarat? Ma refer la majoritatea cuplurilor unde sexul nu se poate face la comanda (fie datorita programului, ca in acest caz), fie din motive de boala, fie pentru ca oamenii sunt si sa destul de retinuti/timizi din acest punct de vedere.
Inteleg sa pui aceste restrictii pentru unii care sunt in stare/au deobicei sex zilnic, sau mai mult de 3, 4 zile pe saptamana, dar pentru cei care abia au 1-2 ori?
In fine am ajuns sa-mi fac probleme si eu insami, sa ma gandesc si eu cum sa fac si sa intreb si pe altii cum procedeaza: ii spun sotului/sotiei la momentul respectiv "Nu pot, este zi nepermisa de biserica!" Nu ajung la conflicte si chiar la...divort? Mai ales daca este in joc procreerea.
Nu stiu, nu inteleg si este una din problemele/limitele mele cu (in) credinta/religia.

[ory]

Exact Sophia, este absolut oribil si primitiv sa spui ca acei copii care sunt conceputi in zile de post, nu sunt copii Binecuvantati, ba mai mult decat atat, ca ar fi blestemati....oare cei care emit asemenea idei, prostii, chiar gandesc, chiar au cu ce gandi ?, caci mie imi este imposibil sa-i inteleg ca si oameni rationali.
Dumnezeu nu ar spune niciodata asa ceva, niciodata.....iar cei care spun o fac in mod abuziv si absolut intolerabil fata de Dumnezeu, in numele Lui.
Voi, toti oamenii stiti sigur in ce zi ati fost conceputi de mamica voastra ? Nu cred, si atunci, de unde atata indoctrinare falsa, aberanta....no comment!
Uitati-va, in genere prin mediul rural, sunt multi educati in spirit religios, multe mame, majoritatea sunt apropiate de biserica, insa se omite ( ori din neputinta ) educatia sociala si intelectuala, dar mai ales intelegerea si oranduirea favorabila din punct de vedere psihologic al indivizilor din familie, fapt pentru care uitati-va cate grozavii au loc, mai cu precadere in acest mediu. Credinta este saraca fara o abordare morala, fara o conduita civilizata, fara o educatie sociala care sa stimuleze prin constiinta aceasta viata crestineasca....dar, mai ales fara conceptul de iubire .
Ce se-ntampla oameni buni cu atatea sinucideri, ce se-ntampla cu atata nepasare, ce se-ntampla cu atata materialism, cu atatea avorturi, cu atatia copii chinuiti, cu atata coruptie si minciuna, cu atata precurvie ?...cand, in fiecare casa romaneasca se presupune ca exista ortodoxie !???

În prealabil postat de ory

Exact Sophia, este absolut oribil si primitiv sa spui ca acei copii care sunt conceputi in zile de post, nu sunt copii Binecuvantati, ba mai mult decat atat, ca ar fi blestemati....oare cei care emit asemenea idei, prostii, chiar gandesc, chiar au cu ce gandi ?, caci mie imi este imposibil sa-i inteleg ca si oameni rationali.
Dumnezeu nu ar spune niciodata asa ceva, niciodata.....iar cei care spun o fac in mod abuziv si absolut intolerabil fata de Dumnezeu, in numele Lui.
Voi, toti oamenii stiti sigur in ce zi ati fost conceputi de mamica voastra ? Nu cred, si atunci, de unde atata indoctrinare falsa, aberanta....no comment!
Uitati-va, in genere prin mediul rural, sunt multi educati in spirit religios, multe mame, majoritatea sunt apropiate de biserica, insa se omite ( ori din neputinta ) educatia sociala si intelectuala, dar mai ales intelegerea si oranduirea favorabila din punct de vedere psihologic al indivizilor din familie, fapt pentru care uitati-va cate grozavii au loc, mai cu precadere in acest mediu. Credinta este saraca fara o abordare morala, fara o conduita civilizata, fara o educatie sociala care sa stimuleze prin constiinta aceasta viata crestineasca....dar, mai ales fara conceptul de iubire .
Ce se-ntampla oameni buni cu atatea sinucideri, ce se-ntampla cu atata nepasare, ce se-ntampla cu atata materialism, cu atatea avorturi, cu atatia copii chinuiti, cu atata coruptie si minciuna, cu atata precurvie ?...cand, in fiecare casa romaneasca se presupune ca exista ortodoxie !???

Nu spune nimeni ca acei copii nu ar fi binecuvantati, dar , in lumea asta fiecare gest, fiecare cuvant conteaza, se inscrie undeva. Vedeti ce vremuri traim, rasplata faptelor se cam face pe loc, timpul s-a condensat deci distanta dintre fapta si rasplata s-a scurtat considerabil, nu ar fi pacat sa sufere un copil nevinovat de pe urma "zburdalniciei" parintilor?
Conteaza asa de mult inca o ora sau inca o zi stiind ca de asta depinde starea de bine a copiilor nostri? Nu v-ati pus intrebarea de ce se sinucid copiii nostri pe capete? Nu vedeti ce grozavii se petrec in toata lumea? V-a trecut vreodata prin minte ca ceea ce se intampla in aceste zile ar putea fi o selectie, o cernere a celor buni de cei rai? Credeti ca toate accidentele sunt doar o urmare a vitezei sau neatentiei? Traim in viteza si nu prea mai avem timp de meditatie si reflectie, dar undeva , in adancul sufletului realizam ca se intampla ceva, ca a venit sau vine vremea cand trebuie sa dam socoteala pentru faptele,vorbele si gandurile noastre. Necazul este ca ne lasam prinsi in mocirla cotidiana si uitam sa facem o suma a evenimentelor zilnice la care am fost martori sau partasi. Rezultatul se vede in descrierea starii de fapt pe care a facut-o Ory in comentariul anterior. Dar, decat sa batem apa in piua, nu ar fi mai bine sa incercam sa indreptam viata noastra, a fiecaruia, intai si pe urma a celor apropiati noua? Cred ca s-ar forma o unda care ar putea modifica societatea... Mai sunt urechi ciulite si inimi deschise, cu putina bunavointa si vorba buna mai putem schimba atitudinea celor din jurul nostru....

Foarte bine punctat eudelasibiu, subscriu la cele spuse de tine;
dealtfel vorba "parintii mananca agurida iar copiilor li se strepezesc dintii" - spune multe.
Pentru mine( cat si pentru sotul meu) cartile parintelui Arsenie Boca au fost ca doua perechi de palme, m-au trezit din somnolenta si recunosc si eu ca ne-a fost tare greu la inceput dar....incetul cu incetul invatam tot alfabetul, cu ajutorul lui Dumnezeu si al duhovnicului am depasit momentele de rusine, de a intreba;cand noi am marturisit faptul ca nu pazeam zilele de post, zilele de sarbatoare, de duminica, am fost opriti de la Sf. Impartasanie si am suferit pentru asta; si daca respecti canonul dat de duhovnic...totul merge spre bine, pazirea zilelor oprite devine obisnuinta si nu ti-ar mai trebui nici in ruptul capului;
Poate nu era cazul sa fac aceasta marturisire publica dar (poate) ajuta pe cineva; sa nu uitam ca la scaunul spovedaniei Hristos sta nevazut si vorbeste prin gura preotului; as fi tare curioasa sa stiu daca cineva are dezlegare de la duhovnicul sau sa conceapa copii oricand, in orice zi; dealtfel cred ca orice preot din orice biserica poate da raspunsul pe loc la aceasta intrebare

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de eudelasibiu

Nu spune nimeni ca acei copii nu ar fi binecuvantati, dar , in lumea asta fiecare gest, fiecare cuvant conteaza, se inscrie undeva. Vedeti ce vremuri traim, rasplata faptelor se cam face pe loc, timpul s-a condensat deci distanta dintre fapta si rasplata s-a scurtat considerabil, nu ar fi pacat sa sufere un copil nevinovat de pe urma "zburdalniciei" parintilor?
Conteaza asa de mult inca o ora sau inca o zi stiind ca de asta depinde starea de bine a copiilor nostri? Nu v-ati pus intrebarea de ce se sinucid copiii nostri pe capete? Nu vedeti ce grozavii se petrec in toata lumea? V-a trecut vreodata prin minte ca ceea ce se intampla in aceste zile ar putea fi o selectie, o cernere a celor buni de cei rai? Credeti ca toate accidentele sunt doar o urmare a vitezei sau neatentiei? Traim in viteza si nu prea mai avem timp de meditatie si reflectie, dar undeva , in adancul sufletului realizam ca se intampla ceva, ca a venit sau vine vremea cand trebuie sa dam socoteala pentru faptele,vorbele si gandurile noastre. Necazul este ca ne lasam prinsi in mocirla cotidiana si uitam sa facem o suma a evenimentelor zilnice la care am fost martori sau partasi. Rezultatul se vede in descrierea starii de fapt pe care a facut-o Ory in comentariul anterior. Dar, decat sa batem apa in piua, nu ar fi mai bine sa incercam sa indreptam viata noastra, a fiecaruia, intai si pe urma a celor apropiati noua? Cred ca s-ar forma o unda care ar putea modifica societatea... Mai sunt urechi ciulite si inimi deschise, cu putina bunavointa si vorba buna mai putem schimba atitudinea celor din jurul nostru....

Acel copil nascut din " zburdalnicia parintilor" care sa zicem ca de fapt ar fi departe de starea grava de zburdalnicie ....si conceput la 00:06 a.m. intr-o zi de Duminica , nu inseamna neaparat ca trebuie sa sufere sau sa fie strapezit. Dumnezeu nu pedepseste asa..tranca tranca imediat? Copilul ala va avea si el o viata, parintii aia se presupune ca sunt credinciosi deja si nu niste punk-rockeri, iar viata lor poate fi de fapt o continua rugaciune de-a lungul vietii. Lucrurile nu se iau chiar asa cum le gandeste mintea noastra ingusta ( mai ales a mea).
Eu cred ca prin " Parintii au mancat agurida, si copiilor li s-au strapezit dintii" se face totusi referire la o stare persistenta in pacat, si o neraportare a vietii la Cuvantului lui Dumnezeu , o lipsa de responsabilitate care caracterizeaza viata unui cuplu in general. Nu as putea eu judeca atat de aspru venirea unui copil pe lume, necunoscand viata parintilor lui, sau raportand-o la a mea....noi nu putem cunoaste planul lui Dumnezeu si ce rol are fiecare om in cadrul lui.
Cunosc aceasta expresie si am inteles-o si practic in scoala speciala in care am predat...si totusi am vazut parinti care erau mai tot timpul invaluiti in aburii alcoolului, dar al caror copii erau foarte reusiti... dar si vice versa, de aceea cred ca e grav totusi sa aruncam prezumtii dure, neavand toate datele cazului.
Doamne ajuta!