Bătrânii

[sophia]

Batranii:
Avem nevoie de ei, avem de invatat de la ei. Ii iubim, dar ne si incurca...
Parintii nostri ajung si ei batrani.
Noi ajungem si noi batrani si acolo este o problema.
Din pacate la noi in tara batranii se duc devreme, in marea majoritate, sau devin neputinciosi de prea timpuriu.
Nu duc o viata vesela nici la tara si nici la oras, la pensie incepe boala si gata: greu cu nepotii, sau cu viata dupa pensie.
Acum se doreste pensionarea cat mai tarziu.
Si ma intreb: copiii nu mai au bunici (ca lucreaza...pana mor)?
Iar bunicii nu au cine sa-i ajute la batranete si boala, ca...lucram.
Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.
Este greu sa vezi cum se duc toti pe rand: bunici, parinti, unchi, matusi.
De pe al 40 ani incepi sa ramai singur si este greu.
Batranetea este grea, caci viata este grea si nu intru in detalii.
Generatiile comunica tot mei greu.
Uite de ex. de pe la 40 ani, batrani ori n-ai, ori trebuie sa te ocupi sa-i ajuti ca incep sa nu mai poata.
Copiii si tinerii sunt f...altfel decat cum eram noi inainte.
Si ma uit la batrani din alte tari care ajung si...strabunici, care traiesc bine pana la 100 ani si mai mult, care isi fac o pensie frumoasa cu nepoti si excursii si alte hobbiuri, si sunt frumosi si ingrijiti.
Ma mai uit si ca lumea devine din ce in ce mai devreme ...parinti, bunici, strabunici. Si in mod paradoxal exista si tot mai multi parinti mai varstnici (peste 40, 50 ...si 60 ani).

[LapetiteMoc]

O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc."

Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce...
Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ...

În prealabil postat de LapetiteMoc

O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc."

Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce...
Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ...

In Franta stiu ca sunt foarte "la moda" azilele de batrani, sau mai elegant spus, maisons de retraite. Am vizitat unul din aceste azile, dintre cele mai modeste, de stat. Mi s-a parut ingrozitor, batranii aveau o privire atat de trista, de neajutorata. Cei mai multi dintre ei in scaune cu rotile, sau dementi, bolnavi de alzeimer sau parkinson...
Am asistat si eu la o scena oribila, dupa parerea mea. Faceam stagiu intr-o sectie si au venit doi batrani, sotul bolnav de alzheimer, adus de sotia lui. eram in incapere eu, medicul care il consulta si cei doi soti; la sfarsitul consultului, medicul incearca sa o convinga pe doamna ca cel mai bine ar fi sa isi duca sotul la azil, ca sa aiba si ea o viata a ei...iar doamna vadit multumita il aproba. pacientul asculta. cand am ramas singura cu el, a inceput sa planga si sa ma intrebe ca sotia vrea sa il paraseasca, nu-i asa?

[hmiron]

Cand ai un batran in familie are nevoie de asistenta. Unii sunt paralizati, altii au Alzheimer si nu-si mai recunosc copiii, altii nu pot manca singuri si asa mai departe. Numai cine a avut in ingrijire unul stie ce vorbesc. Unii nu se pot lipsi de serviciu si angajeaza pe cineva, un fel de bona. In strainatate personalul de genul asta e foarte scump pentru ca pana la urma e o slujba ce ocupa tot timpul. Ori se sacrifica un membru al familiei, ori angajezi pe cineva, ori il trimiti la azil. Deciziile apartin fiecarei familii in parte si fiecare isi va face apoi procese de constiinta sau nu, se va intreba daca a luat decizia cea buna sau nu, dupa posibilitati si atasamente.

Dar ce-i mai grav e ca in Occident a trimite un batran la azil e deja ceva subinteles, putini se intreaba daca e bine sau nu. Au ajuns sa-i trimita acolo cum isi trimit copiii la gradinita, institutionalizarea asta li se pare ca facand parte din sfera normalului. Am zis mai sus ca exista trei solutii, dar nici una dintre ele nu trebuie sa fie usoara! Cand a trimite un batran la ghettoul numit azil e ceva normal stii ca lumea s-a intors cu susul in jos.

Dar destul despre partea urata a batranetii, exista si batrani fericiti, ce-i drept, putini. Depinde si de noi sa ducem o viata cat mai sanatoasa ca sa nu ne prelungim suferinta la sfarsitul vietii si sa facem de pe acum tot posibilul sa nu aruncam pe copii chiar atat de mult. Cand n-ai respect fata de propriul organism o viata intreaga e mai greu sa emiti pretentii la batranete, desi cei care te iubesc cu adevarat vor fi alaturi chiar si in atare conditii.

Batraneti fericite tuturor :)

[coralina]

Stii, Scrabble, asa gandeam si eu prima data cand am vazut cu cata lejeritate sunt "debarcati" batranii la "azil" in Olanda. Pun cuvantul "azil" intre ghilimele pentru ca felul "clasic" de-a ne inchipui un asemenea loc nu se potriveste deloc acestei institutii cu un rol vital in societatea olandeza.
In Olanda este de la sine inteles ca la batranete, atunci cand nu te mai poti intretine singur, vei merge intr-un centru specializat in asistarea celor de varsta a treia. Sunt multe feluri de-asemenea institutii insa principala diferenta o constituie capacitatea celui asistat de-a-si purta (sau nu) cat de cat de grija. Si cand spun asta ma refer la gatit, sters praf, facut mici cumparaturi, etc.
Soacra mea, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca, a fost intr-un asemenea centru. La inceput a avut o camera in partea rezervata celor "mobili" - se imbraca singura, isi facea sandvisuri, cafea, iesea la plimbare sprijinita de cadru. Mai apoi, cand starea sanatatii ei s-a deteriorat brusc, a fost mutata intr-o camera similara insa in care era asistata 100%: i se facea dus, era schimbata de haine, i se facea curatenie in camera, i se udau florile, tot, tot. Masa o lua in restaurantul de la parter, comun tuturor celor "mobili". Meniul era foarte variat iar mancarea gustoasa; de multe ori am mancat acolo impreuna cu toata familia! In acel centru erau organizate numeroase activitati care sa le faca viata placuta locatarilor: intr-o zi se juca bingo, in alta zi venea o coafeza si le facea frumoase pe toate doamnele de-acolo :), in alta zi era "piata de flori" si-si puteau cumpara flori, in weekend veneau diverse formatii care cantau melodii vechi si frumoase, etc. Totul se desfasura intr-o ambianta foarte placuta. De cateva ori pe an se mergea in excursii cu vaporul si toata lumea participa.

Mi-a trebuit destul de mult timp ca sa inteleg de unde vine lejeritatea cu care batranii olandezi sunt dusi in asemenea centre, acest lucru parandu-mi-se initial o barbarie curata (aveam in cap imaginea azilului romanesc, loc al abandonului total). Insa trebuie sa stiti un lucru: bunicii nu-si cresc nepotii in Olanda. Fiecare are dreptul la viata sa: parintii merg la lucru pentru ca au credite la banci de platit, copiii merg la cresa / gradinita / scoala iar bunicii se bucura de pensie, dupa o viata de munca.
Eu imi doresc ca si-n Romania sa se-ajunga la un asemenea nivel de respectare a celor in varsta, sa se infiinteze aziluri in care demnitatea umana sa nu fie doar un cuvant din dictionar.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de monica.miholca

In Franta stiu ca sunt foarte "la moda" azilele de batrani, sau mai elegant spus, maisons de retraite. Am vizitat unul din aceste azile, dintre cele mai modeste, de stat. Mi s-a parut ingrozitor, batranii aveau o privire atat de trista, de neajutorata. Cei mai multi dintre ei in scaune cu rotile, sau dementi, bolnavi de alzeimer sau parkinson...
Am asistat si eu la o scena oribila, dupa parerea mea. Faceam stagiu intr-o sectie si au venit doi batrani, sotul bolnav de alzheimer, adus de sotia lui. eram in incapere eu, medicul care il consulta si cei doi soti; la sfarsitul consultului, medicul incearca sa o convinga pe doamna ca cel mai bine ar fi sa isi duca sotul la azil, ca sa aiba si ea o viata a ei...iar doamna vadit multumita il aproba. pacientul asculta. cand am ramas singura cu el, a inceput sa planga si sa ma intrebe ca sotia vrea sa il paraseasca, nu-i asa?

Ohhh, din pacate aici batranii au o teama cumplita de ceea ce se numeste "maison de retraite", iar sotii (sotiile) sunt foarte incantati de "sfatul medicului". O realitate trista, dureroasa pentru cei ajunsi in situatii limita.

PS: Monica, nu stiu daca ai vazut cand am postat la "stiri ..." ca in Franta se cauta medici generalisti romani pentru mediul rural. Daca te intereseaza...

[sia]

,,Eu imi doresc ca si-n Romania sa se-ajunga la un asemenea nivel de respectare a celor in varsta, sa se infiinteze aziluri in care demnitatea umana sa nu fie doar un cuvant din dictionar.,,

Oh ..Coralina frumos gand ai ! Suntem atat de departe de Olanda.. daca nu vine sfarsitul lumii , cine stie , poate sa avem asemenea aziluri...dar e logic ca decalajul de zeci de ani dintre ei si noi ..nu va dispare .

În prealabil postat de LapetiteMoc

Ohhh, din pacate aici batranii au o teama cumplita de ceea ce se numeste "maison de retraite", iar sotii (sotiile) sunt foarte incantati de "sfatul medicului". O realitate trista, dureroasa pentru cei ajunsi in situatii limita.

PS: Monica, nu stiu daca ai vazut cand am postat la "stiri ..." ca in Franta se cauta medici generalisti romani pentru mediul rural. Daca te intereseaza...

Am vazut... de fapt e foarte frumos la ei la tara..dar nu imi surade ideea de medic generalist...

Oricum iti multumesc ca te-ai gandit la mine

[sophia]

Sa nu uitam ca exista o mare deosebire intre azilele (alea care exista) in tara si cele din vest.
In tara este nevoie de mai mult si de aceea ma gadeam ca biserica si mai ales cei din monahism ar putea sa se implice m ai mult in partea sociala: sa faca azile si orfelinate si sa ajute la domiciliu pe cei aflati in nevoie.
Familiile nu pot face fata. Cine n-a avut un bolnav,sau batran de ingrijit...pana la sfarsit, nu stie ce inseamna asta.
Nici in vest nu este asa roz situatia. Material, adica azilele in sine si alte servicii oferite la domiciliu sunt bune, dar uman este f.greu. La salariile mici si munca grea din acest domeniu (in 3 schimburi!!!) nu se incumeta multi.
De aceaa lispeste fosta de munca si se aduc oameni din tarile sarace care sa lucreze acolo. Si acestia ii lasa pe ai lor si ingrijesc de straini. Cam greu de inteles.
Exista azile si azile in vest, in functie de veniturile oamenilor. Cei care au posibilitati, o duc bine si in azil, ceilalti... Discriminare este pana la moarte.
Exista si alte solutii in vest:
1. Anslambluri de locuinte pentru seniori cu sprijin medical si social. Adica exsita o centrala care vegheaza zi si noapte si fiecare batran are in casa un sistem prin care poate anunta cand ii este rau.
2. Altii se aduna si locuiesc impreuna in locuinte la comun si se ajuta intre ei, cei mai sanatosi, pe cei mai putin sanatosi.
2. Exista si asistenta la domiciliu pentru aspecte medicale, de igiena, curatenie in casa etc.
Astea le-am vazut. In mare parte aceste servicii sunt oferite de ... institutii sub patronatul B.C sau B.Protestante. Deci bisericile lor se implica.
3. Cei care au in ingrijire persoane cu boli grave, dementa, paralizii etc. primesc ajutor in sensul ca peste zi le este dat fie o persoana la domiciliu, fie pot duce pe cei bolnavi la centre speciale. Si macar peste zi si poate si pe perioade scurte de concediu, mai au si ei un respiro.

Sigura ca toti preferam sa stam cu familia, sau macar aproape de ea.
Serviciul nu-ti permite sa ai copii, sa ai batrani sau bolnavi de ingrijit, sau alte probleme sociale.

Chestia cu "bunicii nu ingrijesc nepotii" mi se pare oribila. Stiu ca este asa, pentru s-a marit mult varsta de pensionare si atunci nu au cum. Cand parinti au varsta optima pentru facut copii (25-40 ani), bunicii au (45-65 ani) si lucreaza inca.
Eu sunt pentru o colaborare intre generatii si ...intre cei care au copii mici si cei care n-au. Se pot ajuta intre ei.

Si daca se plang aceia care au copii si rude care pot sa-i ajute la o varsta, sa-i viziteze in spital sau azil, atunci aceia fara copii (ca nu le-a dat Dumnezeu), ce trebuie sa faca si sa simta?
Altii nu vor copii si nu se gandesc ce vor face la batranete.
Sigur ca nu e bine sa te gandesti ca faci copii pentru asta, dar este in firea lucrurilor ca tinerii sa ajute pe cei in varsta, asa cum si ei sunta jutati de la nastere si pana la crestere de nepoti.

[sia]

Doamne , Sophia nu te mai chinui atat !

,, atunci aceia fara copii (ca nu le-a dat Dumnezeu), ce trebuie sa faca si sa simta ? ,,

Ce sa faca... sa-si puna nadejdea in Dumnezeu ! Ce sa simta ..bucurie ca au ajuns la batranete ..cu sau fara copii ar trebui sa multumim ptr fiecare varsta pe care o implinim ptr ca sunt milioane de copii sau tineri care mor fara sa ajunga la adolescenta , la maturitate ..

Pai bine zici ca daca n-a dat Dumnezeu ... atunci de ce inca e suferinta ? Sunt incredintata ca stie Domnul de ce n-a dat si daca accepti ca judecata Sa e Sfanta si Dreapta atunci nu mai e loc de ..de ce ?
Apoi vezi si tu ca sunt atatia parinti care n-au parte de respectul cuvenit si nici de ingrijire sau ajutor la batanete din partea copiilor..ba mai rau sunt atatia parinti ucisi de fiii lor !!
sunt atatea si atatea mame (???) care avorteaza, abandoneaza sau isi ucid copiii ..stiu ..si n-as vrea sa stiu ..si n-as vrea sa fie ..
Simt ca-ti plange inima ..iarta-ma te rog , poate nu te inteleg eu bine , dar asta ajunge la mine din partea ta , o durere inca vie ,
o permanenta intrebare de ce ?
Nu stiu daca ai nevoie de imbratisarea mea dar te rog , primeste-o..