ascultare de duhovnic?

[cristiboss56]

În una din lucrările sale, Sfântul Siluan Atonitul,punea accent pe bărbăţia noastră şi pe ascultarea de duhovnici. În lupta noastră trebuie să fim bărbătoşi. Domnul iubeşte bărbăţia şi sufletul înţelept. Dacă nu avem bărbăţie şi înţelepciune, atunci trebuie să le cerem de la Dumnezeu, şi să-i ascultăm pe duhovnici, pentru că în aceştia vieţuieşte Harul Sfântului Duh. Omul a cărui minte a pătimit rană din lucrarea demonică, în special acesta trebuie să asculte de duhovnic, şi să nu se încreadă deloc în sine. Suferinţele sufleteşti ne vin din mândrie, în timp ce cele trupeşti sunt îngăduite de multe ori de Dumnezeu, din iubire pentru noi, aşa cum s-a întâmplat cu mult încercatul Iov.

[sophia]

De fapt noi ascultam de atatia duhovnici de nici nu stim, de atatia oameni. Voi stiti asta?
Pentru ca duhovnicul nostru asculta de a lui, si acela mai departe de a lui si tot asa.
Si ma intreb:
Pe ce pozitie ii putem totusi pe toti in viata noastra: parinti, sot/sotie, prieteni, duhovnic?
Dupa ceea ce citesc aici, duhovnicul este mai mare decat toti si ceilalti chiar nu mai conteaza.
Si nu pot aparea si conflicte in aceasta situatie?
Daca parintilor nu le convine sa fie altcineva mai presus ca ei in viata noastra?
Daca sotul devine banuitor, sau chiar gelos pe duhovnic? Duhovnicul este pana la urma un barbat, strain.
Cum le impacam pe toate? Cum sa dam fiecaruia ce i se cuvine? Cum sa nu-i ranim pe nici unul?

[costel]

În prealabil postat de sophia

Daca sotul devine banuitor, sau chiar gelos pe duhovnic? Duhovnicul este pana la urma un barbat, strain.
Cum le impacam pe toate? Cum sa dam fiecaruia ce i se cuvine? Cum sa nu-i ranim pe nici unul?

Daca sotul va deveni gelos doar pentru ca ai stat de vorba cu duhovnicul, poti fi sigura ca el va fi gelos ori de cate ori te va vedea stand de vorba cu un barbat. Iar acela nu este sot cu adevarat. Eu nu-mi pun intrebari de genul "de ce a stat de vorba sotia mea cu acea persoana?", pentru ca am incredere deplina in ea.

Cine nu a inteles ca duhovnicul este un parinte care te naste, te ridica din starea nefireasca in cea fireasca, poate afirma despre el ca este un strain.

Un duhovnic adevarat iti va da sfaturi tinand seama si de faptul ca vietuiesti langa cineva care nu are nu are legatura cu biserica. Asa ca nu e cazul sa crezi ca prin venirea la duhovnic dai nastere la conflicte in familie. Duhovnicul nu are rolul de a aprinde scandalul, ci de a sterge orice gand care ar duce la aparitia certurilor.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de costel

Daca sotul va deveni gelos doar pentru ca ai stat de vorba cu duhovnicul, poti fi sigura ca el va fi gelos ori de cate ori te va vedea stand de vorba cu un barbat. Iar acela nu este sot cu adevarat. Eu nu-mi pun intrebari de genul "de ce a stat de vorba sotia mea cu acea persoana?", pentru ca am incredere deplina in ea.

Cine nu a inteles ca duhovnicul este un parinte care te naste, te ridica din starea nefireasca in cea fireasca, poate afirma despre el ca este un strain.

Un duhovnic adevarat iti va da sfaturi tinand seama si de faptul ca vietuiesti langa cineva care nu are nu are legatura cu biserica. Asa ca nu e cazul sa crezi ca prin venirea la duhovnic dai nastere la conflicte in familie. Duhovnicul nu are rolul de a aprinde scandalul, ci de a sterge orice gand care ar duce la aparitia certurilor.

Dar sotia nu iti spune ce discuta cu anumite persoane si cine sunt ?

Nu as putea intelege situatii de genul asta pentru ca in momentul in care suntem amandoi ma si prezinta persoanelor cu care vorbeste sau imi spune cine sunt si ce subiect are de discutat cu respectivii si asta pentru ca asa simte si la fel fac si eu. Scuze dar asta nu inseamna gelozie sau lipsa de incredere, dar cu siguranta inseamna o buna comunicare
In cazul meu daca lucrurile ar incepe sa decurga altfel...mi s-ar parea ca a uitat codul bunelor maniere :-?

[costel]

Pai te prezinta, dar nu se opreste la prezentarea ta. Si faptul ca discuta pe o tema la care tu nu poti participa ex: probleme de la serviciu, poate da nastere la semne de intrebare in mintea unora. Dar in aceste cazuri vorbim de o iubire bolnava. Asta am vrut sa spun.

[sophia]

Eu nu cred ca este vorba de iubire bolnava.
Este normal sa existe niste diferente intre persoanele din viata noastra si cu fiecare sa discutam in anumite limite.
Si este normal sa nu inlocuim o persoana cu alta. Atunci este normal sa se simta lezat unul sau altul.
Ati dat mai sus exemple in care oamenii fac din duhovnic mama, tata, sot, frate etc. si nu mi se pare normal.
Daca mama sau tatal tau este inlocuit de duhovnic cu care toata ziua dsicutii toata viata ta, iar parintilor nu le mai spui nimic si nu le mai cer sfatul, nu este normal sa se supere?
Iar in cazul duhovnicului au aparut chiar pe acest forum si alte situatii mai delicate, cand s-au nascut sentimente ne-cuminti fata de acesta.
Este si el un om, un barbat, uneori f.placut si atunci...
Nu mai vorbim de sotia preotului care este si ea tot om...
Si una este sa discuti cu el la biserica, si alta la telefon, pe mail, etc.
In aceste cazuri sotul, sau preietenul trebuie sa stie. Trebuie sa-l respecti.
Asta vroiam sa spun si a sarit repede Cristiboss.
Trebuie putin discernamant si respect fata de toti cei din jur.

Iar cu ascultatul de ceea ce ti se spune este similar, poate mai delicat.
Daca duhovnicul iti spune intr-un fel si parintii, sau sotul in altul. Tu pe cine asculti? Si pe cine iti pui in cap mai usor, pe ai tai, sau pe duhovnic?
Fiindca in functie de situatie si de problema, pot exista pareri diferite.
Intrebam, cerem sfatul si mai apoi cantarim si noi.
Plus ca duhovnicul rupe putin problema din context, el nu poate stii exact fiecare detaliu din viata ta.
Eu am avut o situatie la un moment dat.
Am avut ceva cu preotul si sotului meu nu i-a convenit, pentru ca stia ca am dreptate si pe urma intr-o zi trebuia sa mergem de Ziua Eroilor (Inaltare) in alta localitate, la cimitirul eroilor, ca intr-un fel de excursie. Sotul meu a refuzat, iar eu am fost sufletul indoit. Pe cine sa aleg? L-am ales pana la urma pe sotul meu.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de cristiboss56

E bine până la urmă tu îţi pui întrebări şi tu îţi dai răspunsuri ( găseşti soluţii pe placul tău ) . Sper să nu spui iar că "am sărit repede. . ." ( e o simplă constatare şi atât )

Tot e bine sa iti adresezi intrebari si sa le gasesti raspunsul cateodata....altfel e de rau si daca nu ai nici o intrebare la fel ca si atunci cand imediat ce iti vine una fugi la duhovnic.
Eu sincer asa il vad pe crestinul adevarat, capabil sa aiba intrebari si sa isi si mai raspunsa si singurel...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de costel

Pai te prezinta, dar nu se opreste la prezentarea ta. Si faptul ca discuta pe o tema la care tu nu poti participa ex: probleme de la serviciu, poate da nastere la semne de intrebare in mintea unora. Dar in aceste cazuri vorbim de o iubire bolnava. Asta am vrut sa spun.

Off topic : Ti-am raspuns la subiectul Gelozie, pentru ca s-a deviat de la acest subiect...care s-ar incadra mai mult la cel legat de Gelozie si nuantele pe care le vad eu personal acestui concept.