Pana unde poate patrunde biserica in viata noastra privata?

[sophia]

Nu stiu, din vorbele voastre, de care tare as vrea stiu daca voi credeti in ele, daca voi chiar credeti ceea ce spuneti aici si aplicati, rezulta ca:
1. Canoanele vin de la El, de la Duhul sfant
2. A fi crestin inseamna sa accepti tot ceea ce ti se cere prin niste reguli tainice. Daca nu poti accepta nu poti fi crestin, esti rau etc.
Daca faci lucruri impotriva canoanelor, de ex. ai relatii cu sotul in alta zi decat cele stabilite, este bolnav, murdar, rau, necrestin si alte cuvinte rele pe care le-ati folosit aici.
3. Voi sunteti perfecti si faceti numai ce spun canoanele si de aceea va numiti crestini

Eu nu cred, nu simt asa. Pentru mine altceva inseamna biserica, Dumnezeu, credinta.
Pentru mine canoanele au fost facute de oameni, indiferent ca au fost sanctificati ulterior, dupa felul lor si principiile de atunci. Pe atunci preotii nu aveau sa se insoare, erau alte reguli sociale.
Acum trebuie sa ne gandim si dupa ce legi, in ce lume vrem sa traim.
Daca vrem sa traim ca in secolele trecute, atunci da, ne casatorim neprihaniti, chiar il/o cunoastem numai dupa nunta (se practica in alte religii si astazi), femeia umbla cu rochii pana in pamant si infasurata (eventula crinolina), nu lucreaza, ne putem intoarce si mai mult, in viata de acum 2000 ani. Fara computere, firme, masini, celular, etc.
Pentru ca voi de fapt vreti sa traim viata de acum 2000 ani in secolul 21 si asta nu merge.
In plus pentru voi a fi crestin presupune a nu iubi sotul/sotia asa cum se cuvine. Pentru voi nu exista decat iubirea de Dumnezeu si altceva nimic.
Nu puteti concepe ca un om poate iubi in acealsi timp si pe Dumnezeu, si pe sotul/sotia, parinti. De ce?
Dumnezeu nu cere asta.
Fraza asta cu "iubirea nebuna de Dumnezeu" nu o pricep. Da, poti iubi f.mult pe oricine, dar nu incat sa ignori pe restul.
Asta ma doare.
Voi vedeti/faceti credinta ca ceva f.departe de om, de iubire, de caldura. O faceti ca pe o vesnica penitenta, rece, dura, astrala, filozofica.
Voi va iubiti si doriti sotul/sotia? Si va duceti totusi si la biserica, si va rugati si credeti in Dumnezeu?
Si daca da, vi se pare ca acestea doua se exclud?
Din cele ce spuneti voi asa reiese.
Eu nu vad relatia trupeasca asa cum o vede religia: ceva murdar, obscen, impotriva lui Dumnezeu, animalic. O vad ca pe ceva natural, omenesc, cald, o vad iubire, ceva frumos, curat.
Ma opresc aici. Discutii din astea ma aduc in ratacire din credinta cu adevarat si nu vreau.
Casatoria este o taina, este ceva frumos, lasat de Dumnezeu,iar canoanele astea e impotrivesc Lui.
In ceea ce priveste duhovnicul, este asa cum spuneti - fiecare decide cat si ce sa-i spuna. Dependenta prea mare de el strica.

As vrea sa cred ca totusi nu sunt o crestina rea, ca aceste neputinte omenesti nu impiedica omul in credinta si relatia sa cu Dumnezeu. As vrea sa cred ca nu trebuie sa stam la rascruce si sa alegem: o viata normala omeneasca, sanatoasa, sau asceza, mizerie, singuratate, puscarie si toate acestea pentru mantuire si sa se numeasca credinta.
Nu cred ca pentru asta ne-a facut Dumnezeu.

[cristiboss56]

Faci confuzii peste confuzii, amesteci lucrurile atât de tare , încât mă întreb ce vrei până la urmă ? Viaţa plăcută lui Dumnenezeu este viaţa ce respectă Voia , Legea Lui ! O viaţă normală , inclusiv cea de familie este bine plăcută lui. Iubeşte-ţi soţul, fă dragoste cu el, bucuraţi-vă împreună de tot ce a lăsat bun şi frumos Dumnezeu pe acest Pământ şi-n astă lume. Iubirea de Dumnezeu, nu-i piedică Sofia ! Nu-i piedică în iubirea aproapelui, nu-i piedică in dragostea partenerului de viaţă, nu-i piedică în iubirea trupească şi sufletească , precum dai să se înţeleagă şi vrei a face să se înţeleagă. Du o viaţă normală, echilibrată, iar atunci când cazi în păcat, mărturiseşteţi-l şi te îndreaptă. Ce vrei să auzi sora mea ? Ce ? Că desfrânarea nu-i păcat ? Că mânia, mândria, hoţia, beţia . . . . sunt bune ? Ce vrei sora mea de fapt ? Cunoşti păcatele şi relele ce ne-nconjoară ! Fereşte-te de ele , luptă şi roagă-te neâncetat ! Dragostea de Dumnezeu nu-i piedică în viaţa ta de familie, în viaţa ta de zi cu zi ! E o mare inepţie a susţine aşa ceva mereu, mereu, mereu . Oare inima şi conştinţa ta ,nu-ţi spune când greşeşti ? Sunt sigur că da ! Dar cu o condiţie : să avem discernământ, să fim cât de cât echilibraţi , să fim cât mai aproape de ADEVĂR . Dumnezeu nu ne vrea supra oameni Sofia ! Ci simplu : Oameni .

[sophia]

@cristiboss - Ma raportam in acest fir, la discutia cealalta, de la capitolul "Nunta".
Nu stiu ce anume amestec. Si spun exact ceea ce spuneai si tu aici. Dar vad ca-ti mai schimbi parerile si cam des.
In rest am cam explicat problema mea.
Vroiam sa stiu, sa inteleg de ce esti considerat automat pacatos, ne-curat si in alt fel daca nu respecti niste canoane, si de ce este nevoie de canoane care sa ne reglementeze viata privata, relatia cu sotul, sentimente, etc.
Cred ca putem judeca si singuri si maturi deciziile noastre, pürin modul in care stim si simtim credinta.
Asa cum scriu multi aici, se creeaza oamenilor sentimente de vinovatie la fiecare pas. Este judecat si aratat cu degetul, omul daca traieste asa cum poate.
De aici intrebari ca aceea de pe celalalt fir, sau de pe fire legate de post in general.
Si eu sunt pentru o viata curata intru credinta, dar la modul rational, omenesc.
Si mai cred ca a nostra credinta trebuie sa fie in El si voia Sa si nu in legi facute de oameni.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

@cristiboss - Ma raportam in acest fir, la discutia cealalta, de la capitolul "Nunta".
Nu stiu ce anume amestec. Si spun exact ceea ce spuneai si tu aici. Dar vad ca-ti mai schimbi parerile si cam des.
In rest am cam explicat problema mea.
Vroiam sa stiu, sa inteleg de ce esti considerat automat pacatos, ne-curat si in alt fel daca nu respecti niste canoane, si de ce este nevoie de canoane care sa ne reglementeze viata privata, relatia cu sotul, sentimente, etc.
Cred ca putem judeca si singuri si maturi deciziile noastre, pürin modul in care stim si simtim credinta.
Asa cum scriu multi aici, se creeaza oamenilor sentimente de vinovatie la fiecare pas. Este judecat si aratat cu degetul, omul daca traieste asa cum poate.
De aici intrebari ca aceea de pe celalalt fir, sau de pe fire legate de post in general.
Si eu sunt pentru o viata curata intru credinta, dar la modul rational, omenesc.
Si mai cred ca a nostra credinta trebuie sa fie in El si voia Sa si nu in legi facute de oameni.

Mare atenţie dragă Sofia la acest aşa zis "raţional omenesc", limitat, ingust şi de multe ori înşelător. Mă surprinde atitudinea ta din ce în ce mai apropiată de cei ce s-au separat de Biserica Ortodoxă. Acest aşa zis liberalism al tău , nu duce spre nimic bun într un final. Eu atâta am avut de spus pe această temă, la acest topic, nu mai intervin, lăsându-te pe tine să cugeţi "liber"aşa cum îţi doreşti . Toate cele bune şi mai ales cu folos ţie !

[sophia]

Ma surpinde judecata ta Cristi.
Cum sa spui ca departez de biserica, pentru ca incerc sa ma indepartez de fapt de un anume extremism.
Da, am niste limite de intelegere si mai ales imi este teama de extreme, de fanatism.
Eu vad si simt credinta altfel, nu ma pierd in astfel de detalii.
Pentru ca de fapt ceea ce sustineti voi, cel putin teoretric, pentru ca repet nu pot sa stiu si daca aplicati pentru voi, sunt detalii extreme: sa ceri uni care si asa are relatii cu sotul/sotia numai 1 data in saptamana sa nu mai aibe nici atat, sa ceri femeii sa stea departe de credinta fiindca asa a creat-o Dumnezeu, sau sa judeci credinta dupa aceste aspecte sau dupa bucatica de branza mancata in zi de post, mi se pare extrem si chiar ne-crestin. La fel si cu alte lucruri de ordin personal.
Eu sunt de acord cu moderatia, cu infranarea si stiu ca totul este sanatos si permis in anumite limite, dar ceea ce vad la anumiti teologi si mireni este extrem si ma sperie.
E bine sa ne mai uitam in lume si sa vedem la ce poate conduce exagerarea in oricare religie(adica dorinta de detalii exagerate) si sa avem grija sa nu cadem si noi in el.

[anita]

În prealabil postat de sophia

Ma surpinde judecata ta Cristi.
Cum sa spui ca departez de biserica, pentru ca incerc sa ma indepartez de fapt de un anume extremism.
Da, am niste limite de intelegere si mai ales imi este teama de extreme, de fanatism.
Eu vad si simt credinta altfel, nu ma pierd in astfel de detalii.
Pentru ca de fapt ceea ce sustineti voi, cel putin teoretric, pentru ca repet nu pot sa stiu si daca aplicati pentru voi, sunt detalii extreme: sa ceri uni care si asa are relatii cu sotul/sotia numai 1 data in saptamana sa nu mai aibe nici atat, sa ceri femeii sa stea departe de credinta fiindca asa a creat-o Dumnezeu, sau sa judeci credinta dupa aceste aspecte sau dupa bucatica de branza mancata in zi de post, mi se pare extrem si chiar ne-crestin. La fel si cu alte lucruri de ordin personal.
Eu sunt de acord cu moderatia, cu infranarea si stiu ca totul este sanatos si permis in anumite limite, dar ceea ce vad la anumiti teologi si mireni este extrem si ma sperie.
E bine sa ne mai uitam in lume si sa vedem la ce poate conduce exagerarea in oricare religie(adica dorinta de detalii exagerate) si sa avem grija sa nu cadem si noi in el.

Draga Sofia ,
O bucatica de ciocolata si de branza om mai fi mancat si noi ,nu e un capat de tara .Sunt situatii cand mai maninci si asa ceva.
Cu cat esti mai avansat in viata duhovniceasca cu atat aceste reguli de care vorbesti nu ti se mai par impovoratoare.
E bine sa tii dreapta socoteala ,sa ai discernamint.
Dar acest discernamint nu il dobandesti deodata.
Nu te mai framinta atat .
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Ma surpinde judecata ta Cristi.
Cum sa spui ca departez de biserica, pentru ca incerc sa ma indepartez de fapt de un anume extremism.
Da, am niste limite de intelegere si mai ales imi este teama de extreme, de fanatism.
Eu vad si simt credinta altfel, nu ma pierd in astfel de detalii.
Pentru ca de fapt ceea ce sustineti voi, cel putin teoretric, pentru ca repet nu pot sa stiu si daca aplicati pentru voi, sunt detalii extreme: sa ceri uni care si asa are relatii cu sotul/sotia numai 1 data in saptamana sa nu mai aibe nici atat, sa ceri femeii sa stea departe de credinta fiindca asa a creat-o Dumnezeu, sau sa judeci credinta dupa aceste aspecte sau dupa bucatica de branza mancata in zi de post, mi se pare extrem si chiar ne-crestin. La fel si cu alte lucruri de ordin personal.
Eu sunt de acord cu moderatia, cu infranarea si stiu ca totul este sanatos si permis in anumite limite, dar ceea ce vad la anumiti teologi si mireni este extrem si ma sperie.
E bine sa ne mai uitam in lume si sa vedem la ce poate conduce exagerarea in oricare religie(adica dorinta de detalii exagerate) si sa avem grija sa nu cadem si noi in el.

Dacă Învăţăturile Sfinţilor Părinţi sunt extremiste, te rog Sofia să mă ierţi, dar nu o să fiu nici când deacord cu tine . Nu văd unde este extremismul de care vorbeşti şi în ce constă el. Te rog , sincer, să mă ierţi, dar efectiv nu te înţeleg !

[sophia]

Da, Cristi, eu asa consider, ca anumite lucruri prevazute la vremea aceea de Sf. Parinti nu sunt azi si aici normale, sunt exagerate. Pentru ei era f.normal si natural, pentru ca acei oameni duceau altfel de viata si aveau o cu totul alta alimentatie tot timpul si nu numai in anumite zile.
La fel vor gandi poate si generatiile viitoare despre noi si ceea ce se va ma hotari de teologi ai zilelor noastre.
Ma surpinde ca este asa de greu de priceput si acceptat si nu pot sa va inteleg. Nu-mi imaginez nici ce fel de viata duceti voi si de fapt ce cereti de la noi cei mai moderati si cum vedeti voi credinta pentru voi.
Si ca sa discutam concret incearca sa-mi spui sincer:
1. Tu esti casatorit - ai zile si ore in care ii spui sotiei: scuza-ma este canon si nu pot? Sau timp de 40 zile la rand in posturi? Ti/vi se pare ca sunteti ne-curati in casatorie.
2. Esti vegetarian exclusiv?
3. O pui sa umble cu fuste lungi si basmale, ii interzici panatalonii? O consideri ne-curata si pacatoasa cand este in anumite zile sau/si este lauza?

Dupa ce imi raspunzi la asta sincer, mai vorbim.
Si inca ceva: tu consideri ca ai o comuniune cu Dumnezeu numai in anumite zile, iar in rest tragi perdeaua si te duci cu sotia, si mananci o friptura?
Eu nu sunt asa.
Eu sunt mereu cu Dumnezeu, nu sunt ipocrita. Si EL stie f.bine ce fel de viata duc si ca nu-l uit niciodata, sau il neglijez pentru ca sunt cu sotul, sau beau o cana de lapte.
Iar desfranarea este pentru mine altceva: sa te duci cu un barbat tot timpul, sau cu mai multi, sa-ti inseli sotul, sa te distrezi in mod indecent si obscen, sa traiesti in petereceri, sa te imbuibi intr-una cu mancare si bauturaetc.
Incerc sa fiu o crestina buna, dar am anumite limite omenesti. Nu pot fi sa si n-am sa fiu niciodata o sfanta. Sunt doar un om cu destule necazuri si incercari.
Si cand citesc anumite idei aici si la anumiti teologi ma cuprinde groaza si nu inteleg ce se doreste de la noi oamenii si cine suntem de fapt.
Nu credinta si nu Dumnezeu imi sunt impovaratoare, ci ceea ce vor oamenii.
Pentru ca eu simt si cred ca Dumnezeu nu vrea de la noi ceea ce scrie in acele canoane, nu vrea sa fim ne-oameni.
EL ne-a creat oameni si nu sfinti.

În prealabil postat de sophia

Nu stiu, din vorbele voastre, de care tare as vrea stiu daca voi credeti in ele, daca voi chiar credeti ceea ce spuneti aici si aplicati, rezulta ca:
1. Canoanele vin de la El, de la Duhul sfant
2. A fi crestin inseamna sa accepti tot ceea ce ti se cere prin niste reguli tainice. Daca nu poti accepta nu poti fi crestin, esti rau etc.
Daca faci lucruri impotriva canoanelor, de ex. ai relatii cu sotul in alta zi decat cele stabilite, este bolnav, murdar, rau, necrestin si alte cuvinte rele pe care le-ati folosit aici.
3. Voi sunteti perfecti si faceti numai ce spun canoanele si de aceea va numiti crestini

În prealabil postat de sophia

Esti incredibila; invata mai intai abecedarul credintei si poate iti raspunzi singura la intrebari

Eu nu cred, nu simt asa. Pentru mine altceva inseamna biserica, Dumnezeu, credinta.

E absolut problema ta dar nu incerca sa ne convingi ca ai dreptate

Pentru mine canoanele au fost facute de oameni, indiferent ca au fost sanctificati ulterior, dupa felul lor si principiile de atunci. Pe atunci preotii nu aveau sa se insoare, erau alte reguli sociale.
Acum trebuie sa ne gandim si dupa ce legi, in ce lume vrem sa traim.
Daca vrem sa traim ca in secolele trecute, atunci da, ne casatorim neprihaniti, chiar il/o cunoastem numai dupa nunta (se practica in alte religii si astazi), femeia umbla cu rochii pana in pamant si infasurata (eventula crinolina), nu lucreaza, ne putem intoarce si mai mult, in viata de acum 2000 ani. Fara computere, firme, masini, celular, etc.
Pentru ca voi de fapt vreti sa traim viata de acum 2000 ani in secolul 21 si asta nu merge.

Draga mea, esti libera sa traiesti cum vrei, unde vrei, dupa ce lege vrei, de asta a lasat Dumnezeu libertatea individuala, ai liber unde vrei
In plus pentru voi a fi crestin presupune a nu iubi sotul/sotia asa cum se cuvine. Pentru voi nu exista decat iubirea de Dumnezeu si altceva nimic.
Nu puteti concepe ca un om poate iubi in acealsi timp si pe Dumnezeu, si pe sotul/sotia, parinti. De ce?
Dumnezeu nu cere asta.
Fraza asta cu "iubirea nebuna de Dumnezeu" nu o pricep. Da, poti iubi f.mult pe oricine, dar nu incat sa ignori pe restul.
Asta ma doare.

Ce anume te doare si de ce? Nu te simti iubita de cei din jurul tau? Esti geloasa cumva pe Dumnezeu?

Voi vedeti/faceti credinta ca ceva f.departe de om, de iubire, de caldura. O faceti ca pe o vesnica penitenta, rece, dura, astrala, filozofica.
Voi va iubiti si doriti sotul/sotia? Si va duceti totusi si la biserica, si va rugati si credeti in Dumnezeu?
Si daca da, vi se pare ca acestea doua se exclud?
Din cele ce spuneti voi asa reiese.
Eu nu vad relatia trupeasca asa cum o vede religia: ceva murdar, obscen, impotriva lui Dumnezeu, animalic. O vad ca pe ceva natural, omenesc, cald, o vad iubire, ceva frumos, curat.

Clar ai probleme!sau mai bine,care este religia ta?careligia crestin ortodoxa nu vede relatia trupeasca asa cum o vezi tu

Ma opresc aici. Discutii din astea ma aduc in ratacire din credinta cu adevarat si nu vreau.
Casatoria este o taina, este ceva frumos, lasat de Dumnezeu,iar canoanele astea e impotrivesc Lui.

Te-ai suparat cand Cristi te-a intrebat ce vrei de fapt? sa te mintim si sa fim de acord cu parerile tale, ca sa nu te ratacesti din credinta? tu sigur esti crestin ortodoxa?Canoanele se impotrivesc lui Dumnezeu?

In ceea ce priveste duhovnicul, este asa cum spuneti - fiecare decide cat si ce sa-i spuna. Dependenta prea mare de el strica.

"Dependenta" de duhovnic NU FACE DECAT MULT BINE, daca duhovnicul este cel care trebuie, bineinteles

As vrea sa cred ca totusi nu sunt o crestina rea, ca aceste neputinte omenesti nu impiedica omul in credinta si relatia sa cu Dumnezeu. As vrea sa cred ca nu trebuie sa stam la rascruce si sa alegem: o viata normala omeneasca, sanatoasa, sau asceza, mizerie, singuratate, puscarie si toate acestea pentru mantuire si sa se numeasca credinta.
Nu cred ca pentru asta ne-a facut Dumnezeu.

A nu se confunda neputinta cu indiferenta, nestiinta si mandria
Daca Dumnezeu a facut totul pentru noi, jertfa suprema pentru mantuirea noastra, tu crezi ca noi nu mai avem nimic de facut?