Icoana

[teatru-copii]

Stiu ca in traditia bisericeasca prima icoana este marama Sfintei Veronica pe care s-a imprimat chipul lui Hristos, in timp ce mergea spre Golgota.

Urmeaza cea facuta de Sfantul apostol si evanghelist Luca in care chipurile sfinte ale Maicii Domnului si ale Pruncului s-au facut tot in chip minunat.

[teatru-copii]

" O scurta istorie a icoanelor
Termenul de icoana este un cuvint grecesc care semnifica literalmente "imagine". Este un cuvint misterios care poseda numeroase nivele de interpretare si de profunzime.

Pictorul de icoane reprezinta o lume superioara, si anume, lumea adevarului etern. Astfel putem remarca evenimentele care au marcat viata Mintuitorului Iisus Hristos si cele ale Sfintilor Parinti. Ni se aduce astfel intr-un chip tainic trecutul crestinatatii in prezent si prezentul pe care il traim astazi, in viitor.

Dupa caderea Constantinopolului s-au pictat icoane in Creta, Cipru, in Grecia si Rusia, respectind traditia si regulile scolii bizantine. Icoanele reprezinta un limbaj subtil, de mare rafinament si care ne descriu indescriptibilul, redind visibil eea ce nu este vizibil, pentru o mai buna cunoastere din partea noastra a minunatei lumi nevazute creata de Atotputernicul Dumnezeu. Aceasta pictura, menita a fi venerata, pare sa fie creata in prima jumatate a secolului al V-lea, cand la Constantinopol a fost adus portretul Sfintei Fecioare cu Pruncul (Hodighitria), atribuita Sfantului Luca. Aceasta arta plamadita de teologie se imbogateste de-a lungul secolelor, pornind din catacombe, se mentine mai bine de un mileniu (330-1453). Icoana este intr-un anume fel rezultatul unei sinteze a culturilor elina, romana si crestina. Tehnica picturii bizantine a fost raspandita dincolo de hotarele imperiului, insa cu contributii specifice fiecarei natiuni.

Refuzarea de catre iudaism a oricarei reprezentari a divinitatii se explica prin legea transmisa lui Moise (Ies.25,18-22). Heruvimii de pe Chivotul Legii, modelati potrivit vointei lui Dumnezeu, nu constituie nici o incalcare a Legii (Ies.25-15).

La greci, cuvantul eikon (chip, icoana), din punct de vedere etimologic se situiaza foarte aproape de eidolon (idol). Filosofii au criticat si ei cultul statuilor. O alta categorie de simboluri este inspirata din Vechiul Testament: Adam si Eva, Daniel in groapa cu lei, Iona, cei trei tineri in cuptor. De teama persecutiilor, primele trei secole prezinta crucea ca pe o ancora, printr-un trident sau pur si simplu prin monograma greceasca a lui Hristos. Foarte raspandit in secolul al II-lea, pestele reprezinta formula condensata a Crezului, compus din cinci litere IHTIS-(peste) "Iisus Hristos Theou Uios Sotir" ("Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul" ). Arta crestina iesita din catacombe ia locul temelor de inspiratie pagana.

Sub domnia imparatului Justinian I (527-565), perioada denumita si "Varsta de aur" lumea bizantina isi pregateste forma deosebita de universul roman. Portretul sacru primeste armonia, ritmul si gratia din cetatile grecesti. Coptii puneau tablite in jurul mormintelor pustnicilor si martirilor lor. Ava Mena, staretul unei manastiri era ocrotit de una din cele mai vechi icoane a lui Hristos. In secolul al VII- lea, pe valul legat de bara labarum-ului (stindard) se afla chipul lui Hristos nefacut de mana omului (achiropiita).

Actele Sinodului Quinisext din 691-692, constituie prima mentiune oficiala referitoare la icoana. Hristos nu mai este reprezentat prin Mielul Antic, ci infatiseaza aspectul sau omenesc. Chipul sfant, icoana, devine obiect de cult in intreaga Biserica. Imparatul bizantin Leon al III-lea Isaurul s-a ridicat impotriva reprezentarii lui Hristos si a sfintilor, considerand ca asemenea reproduceri nu pot constitui obiect de venerare. Criza iconoclasmului ajunge la apogeu spre anul 730, iar Sinodul de la Hiera (754) neaga unirea ipostatica. Totusi, Sinodul VII ecumenic de la Niceea din 787 apara cultul icoanelor cu toate argumentele teologice posibile. Ziua de 11 martie 843 este instituita drept sarbatoare a Ortodoxiei. Icoana a suferit cea mai grea criza care a avut loc in sanul Bisericii Orientale. Putine icoane se mai pastreaza dinaintea perioadei iconoclaste. Cele mai vechi dateaza din sec.VI-VII si provin din manastirile grecesti si copte din Egipt, Manastirea "Sfanta Ecaterina" din Sinai, Roma, Georgia crestinata din sec. al IV-lea.

Secolele al XI-lea si al XII-lea vadesc o viata intensa in Bizant unde infloreste arta si teologia. Dovada o fac sutele de biserici din valea raului Gorema, centru monahal dezvoltat de Sfantul Vasile in secolul al IV-lea, redescoperite la inceputul secolului XX. Invazia cruciatilor, provocata de venetieni in 1204 si jefuirea Constantinopolului distrug forta morala si materiala a imperiului. Cele mai frumoase biserici sunt transformate in moschei, odata cu caderea Constantinopolului si invadarea Balcanilor de catre turci.

Convertita la crestinism in secolul al X-lea, Rusia reia stafeta din Bizant. Patriarhul Fotie, promotorul evanghelizarii slavilor, cinstea icoanele in mod deosebit, ceea ce a dus la raspandirea lor. Artistii bizantini, intre care Teofan Grecul (sec.XIV), calugarul Andrei Rubliov (1360-1430), canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa in 1388, deschid calea unei picturi inteligente. Icoana Sfintei Treimi a lui Rubliov expusa la Galeriile Tretiekov din Moscova, reda ceea ce nu pot sa traduca cele mai frumoase texte religioase. Pictura rusa de icoane atinge apogeul intre sfarsitul sec. al XIV-lea si inceputul sec. al XVI-lea.

Secolul al XVIII-lea anunta declinul, abandonandu-se traditia. Influentele occidentale au adus cu sine scaderea vietii spirituale. Mai putin costisitoare, frescele erau mai frecvente la muntele Athos in Grecia, in Macedonia, in Serbia, in Bulgaria, in Muntenia, in Moldova, in Cipru, in Ucraina, in Rusia, in Norvegia.

Icoana copta cunoaste varsta de aur intre secolul al V-lea si secolul al VIII-lea. Iconografia copta nu urmareste sa reproduca trasaturile trupului persoanei, ci sufletul ei. Ochii, totdeuna foarte mari, expresie a vederii interioare, capteaza atentia.

Iconografia etiopiana, fiind in legatura cu arta crestina si transmisa probabil prin intermediul manastirilor din pustiurile Egiptului, Sinaiului si Mesopotamiei, atinge apogeul in secolul al XV-lea. S-a inspirat si din arta crestina din Nubia, fapt demonstrat in iconografia impestritata, care utilizeaza mari pete de culoare.

[mutzunaky]

Buna ziua,
Nu inteleg de ce la intrarea in Biserica ne inchinam la icoane si le pupam. Nu este impotriva legilor date de Dumnezeu, cand spune sa nu te inchini la icoane? Poate sunt eu confuza...
As aprecia orice raspuns pertinent! :)
Multumesc!

[georgeval]

În prealabil postat de mutzunaky

Buna ziua,
Nu inteleg de ce la intrarea in Biserica ne inchinam la icoane si le pupam. Nu este impotriva legilor date de Dumnezeu, cand spune sa nu te inchini la icoane? Poate sunt eu confuza...
As aprecia orice raspuns pertinent! :)
Multumesc!

Porunca a IIa din Decalog nu se refera la icoana, ci la idol. Exista un intreg topic pe aceasta tema.http://www.crestinortodox.ro/forum/s...nele#post75697

[ciprian77]

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc neleguirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

[Fani71]

Aceasta porunca se refera la idoli.
Odata cu intruparea lui Dumnezeu, chipul Lui (Cel intrupat) poate fi reprezentat si ne putem inchina la el (in sensul de venerare, nu de adorare). Asta s-a hotarat la al 7lea sinod ecumenic.

[Bautar]

Icoana este fereastra care ne poarta gandurile spre Dumnezeu si spre Sfintii lui,nu ar trebui sa ne lipseasca din casa nimanui pentru ca ea este cea care privind-o ne duce rugaciunea pura spre Dumnezeu fara a o amesteca cu gandurile noastre desarte.
O frumoasa istorie despre aparitia icoanelor:
- Pe cand i-si cara crucea pe muntele golgot,Mantuitorul a fost intampinat de o femeie din multime si care se numea Veronica(Veronicon),de aici si denumirea de icoana.
Veronica a sters fata Mantuitorului nostru si pe panza sa imprimat chipul lui Isus Hristos fiind considerata prima icoana crestina.
De-a lungul timpului multi s-au rasculat inpotriva icoanelor insa Dumnezeu prin puterea lui le-a aparat si astfel au ajuns pe langa opere artistice de valoare,niste izvoare de duh sfant.