Locul copilariei

[costel]

Am redeschis acest topic pentru ca ieri mi-am cumparat de la o batrana un borcan cu magiun. Mi-am adus aminte de copilarie. In fiecare dimineata primeam cateva felii cu magiun si o cana cu ceai. Astazi am mancat cu pofta magiun cu ceai. Am muscat din copilarie. Sper sa rad cu gura pana la urechi si sa vin prafuit acasa.

[Marius22]

În prealabil postat de costel

Am redeschis acest topic pentru ca ieri mi-am cumparat de la o batrana un borcan cu magiun. Mi-am adus aminte de copilarie. In fiecare dimineata primeam cateva felii cu magiun si o cana cu ceai. Astazi am mancat cu pofta magiun cu ceai. Am muscat din copilarie. Sper sa rad cu gura pana la urechi si sa vin prafuit acasa.

Timpul are taina sa. Este de ajuns un gest marunt, un lucru aparent nesemnificativ pentru ca noi sa ne lasam purtati in trecut. Acest fapt arata ca uitarea nu are ultimul cuvant de spus, caci tainei timpului ii corespunde taina persoanei. Purtam pentru totdeauna tainic in noi faptele, evenimentele si persoanele din trecutul nostru. Chiar daca uneori le retraim/reintalnim numai in gand, bucuria de acum nu este cu nimic mai prejos decat cea de atunci.

[laraG]

O tacere adanca ma invaluie, gandindu-ma la zilele ce vin si trec fara putinta de tagada.Linistea imi este intrerupta de un cantec trist,acuzator la adresa parintilor ce si-au parasit copiii;despre copii orfani care nu puteau primi de nicaieri nici sarutari, nici imbratisari, nici daruri,deoarece ei nu aveau, ceea ce e mai important pe pamant: nu aveau parinti.Ascultand cantecul mi se parea o rugaciune pura care urca, nu numai la ferestrele caselor, dar si la Dumnezeu.Si o durere sfasietoare simt in toata fiinta , pentru ca acel cantec putea invoca nu numai copilaria mea, dar si copilaria oricui pe lume , fie ca era o copilarie orfana sau nu.Pentru ca si copilaria mea , ca atator alti prunci de pe lume, a fost una sarmana, chinuita, cladita pe dureri, neajunsuri si asprimi.Si eu am dus-o neasemuit de greu si indurasem foame, privatiuni, frig.Dar langa mine , fusesera, totusi, doi parinti si bunici care s-au straduit sa inalte , intre realitatea dura si noi, copiii (nepotii),perdeaua despartitoare de matase, care putea separa uratul vietii de vibratiile visurilor care ne infrumusetau varsta si sa nu simtim cat greutati intampinau pentru a ne asigura strictul necesar vietii de zi cu zi.Credinta in Atotputernicul Dumnezeu,dragostea fata de El, de lumea inconjuratoare- oameni, animale, etc., intrajutorarea au fost exemple care le-am urmat, dar din pacate,nu in totalitate.Acum, la varsta bilantului, constat ca vitregiile vietii trecute au lasat urme profund impregnate in sufletul meu.Nadejdea imi este la Dumnezeu , care nu ma va lasa pana la sfarsit din bratele Sale.Doamne ajuta!

[Traditie1]

Întoarcerea la copilarie e unul din visele mele. As vrea sa ma întorc în timp sa descopar exact cum simteam atunci deoarece amintirile sunt oarecum subiective.


Cred ca daca vom vedea pe Dumnezeu vom retrai întreaga noastra viata, inclusiv copilaria, fiindca Dumnezeu era înainte sa ne nastem noi si a fost mereu cu noi.


Am revazut anul acesta locurile unde am copilarit, locuri pe care nu le vazusem de decenii. A fost interesant, am simtit ca refac legatura cu acea perioada dar nu a fost atât de profund pe cât asteptam.


Cred ca trebuie sa ne reamintim mereu de copilarie pentru ca este important sa fim mereu niste copii. Lumea trebuie sa o vedem ca un spatiu de joaca, adica sa nu simtim responsabilitati fata de ea, seriozitatea noastra sa fie doar în legatura cu Dumnezeu.

"Viaţa devine tot mai grea /şi sufletul din oameni acum /este nepăsător şi rece. / Au dispărut din lumea noastră / lucruri precum copilăria. / Contemporanii mei habar nu au / ce-nseamnă prietenia !/"

[AndruscaCIM]

Locul copilariei mele este orasul Iasi, dar am mai copilarit si la bunicii din partea mamei, in Pascani. Pentru mine orasul meu natal este cel mai frumos, pentru ca el este parte din mine si il port cu mine peste tot. Acum, fiind departe de el ma face sa imi fie si mai dor de el. Am colindat ceva tari din lumea asta, dar nimic nu se compara cu el si cu tara mea. Poate ca fiecare tara are partile ei frumoase, oameni frumosi, locuri frumoase....insa ceea ce nu am intalnit nicaieri este spiritualitatea impregnata in Romania. Mi-ar place sa o poata percepe asa cum o percep eu si cei din alte tari, si ma intristez cand aud lucruri triste care o lovesc...dar stiu in acelasi timp ca este puternica

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de emanouela

iasiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.....acolo m-am nascut, am crescut, m-am maturizat...acum sunt departe si mi-e tare tare dor de el.

......

În prealabil postat de costel

Am redeschis acest topic pentru ca ieri mi-am cumparat de la o batrana un borcan cu magiun. Mi-am adus aminte de copilarie. In fiecare dimineata primeam cateva felii cu magiun si o cana cu ceai. Astazi am mancat cu pofta magiun cu ceai. Am muscat din copilarie. Sper sa rad cu gura pana la urechi si sa vin prafuit acasa.

Parcă văd şi astăzi găleata smălţuită cu magiun (povirlă de prune)adusă toamna târziu de la ţară.După ce o îl făcea, punea şi nuci din belşug prâjite într-o tavă pe plită şi apoi,după ce se răceau frecate de coajă,tocate puţin,şi vânturate...
Îmi amintesc dovlecii turceşti tăiaţi felii pe care le punem în rolă până se coceau.gutuile coapte,merele coapte,pâinea neagră proaspătă unsă cu grăsime în loc de unt şi prunele afumate cu carne de porc pe care când le punea mama pe masă mă apuca plânsul câci nu-mi plăceau de fel.

[evdochia]

Doamne, frumos mai povestesti Dorina.De la lacrimi de bucurie la cele de tristete! M-ai induiosat.POTI CONTINUA?

...
measj şters