Măsura lui Dumnezeu și măsura oamenilor
Povestea despre avva Agathon că se străduia să îndeplinească toate poruncile. Dacă aurcau în corabie, el pune primul mâna pe vâslă. Când veneau la el frații, îndată ce se scula de la rugăciune și pregătea masa, căci era plin de dragoste de Dumnezeu. Când i s-a apropiat sfârșitul, a rămas trei zile cu ochii deschiși și nemișcați. Frații l-au scuturat strigându-i : "Avva Agathon, unde ești ? " . El le-a zis: " Sunt înaintea judecății lui Dumnezeu" . Atunci ei îl întrebă : " Și ți-e frică părinte ?". El zice : " M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să știu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu ?" . Frații îi zic : " Nu ești convins că faptele tale sunt după Dumnezeu ? " . Bătrânul răspunde : "Nu îndrăznesc să spun asta până nu-L întâlnesc , căci una este măsura lui Dumnezeu și alta măsura oamenilor". Când au vrut să-l mai întrebe alt cuvânt el le-a luat-o înainte și le-a zis : " Milostiviți-vă și nu mai vorbiți acum cu mine, pentru că nu am vreme ". Și s-a stins cu bucurie. L-au văzut plecând în felul în care cineva își salută prietenii cei iubiți. Păzea toate poruncile și obișnuia să zică : "Fără pază mare, nimeni nu dobândește nici o virtute " ( Din Pateric ) .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|