Un sfat

[coralina]

Of Doamne, acum imi pare rau ca am postat.
Va multumesc oricum pentru sfaturi.

Lavinia, nu sunt vizata in nici un fel, relatia mea cu managerul e una mai mult decat cordiala. Situatia e simpla, el nu stie ca respectiva nu-si face treaba pentru ca este foarte foarte ocupat cu alte treburi. Avem foarte mult de munca in momentul de fata, auditori pe cap, sedinte peste sedinte, etc... asa ca nu ma mira faptul ca nu observa ca ceva e in neregula. Plus ca e si un om "prost de bun" daca intelegi ce vreau sa spun.

Moshule, solutia ta e ... extrema. :) A la lieutenant Columbo as putea zice. :) La noi in firma exista un departament care se ocupa cu monitorizarea site-urilor vizitate insa banuiesc ca acest lucru se face prin "sondaj".

Noesisaa, drept sa spun ma cam deranjeaza psihoanaliza din mesajul tau (partea cu ciuda pe care as simti-o eu...). Eu sunt genul de om devotat firmei pentru care lucreaza, mie imi pasa cand banii se arunca pe fereastra / pe incompetenti / pe lenesi. Eu ma simt demotivata pentru ca in loc sa tragem toti la caruta in mod cinstit, asist la un comportament care frizeaza bunul simt. Cum sa nu ma indigneze situatia cand stiu ca un coleg de-al meu venea la munca si cand era bolnav rau de tot (tusea cu sange), ca seful meu face zilnic 240 de km de naveta, ca un alt coleg are nevasta internata la psihiatrie de 2 luni si tot vine la munca si-si face datoria cum poate el!? Toti avem probleme insa asta nu ne legitimeaza a ne trage in piept angajatorul si a-i supraincarca pe colegi cu sarcini pe care ar trebui sa le rezolvam noi insine!
Iar intamplarea face sa stiu exact cat castiga aceasta colega a mea - pot sa-ti spun ca e o suma onorabila de care nu o singura data s-a declarat ea insasi multumita! Cat despre fisa postului ei, o stiu si pe aia, nu are vreun statut special in firma, nu are menirea de-a se ocupa numai de anumite taskuri.
Tu imi spui ca n-o platesc eu asa ca n-ar trebui sa-mi pese. Pai, intr-un fel, eu contribui la salariul ei pentru ca imi fac datoria, firma castiga si ea isi poate lua salariul! Eu nu stiu cum este la tine la munca insa la noi se iau masuri drastice de reducere a costurilor. Multi oameni au fost dati afara, toate cursurile cu fost anulate, ni se cere sa printam cu o pagina mai putin pe zi (pana acolo s-a ajuns) si tu imi spui ca n-ar trebui sa-mi pese?!

[Traditie1]

Cauta sa te bucuri de bucuria acelei colege lenese si poate o sa te simti mai bine. Iei viata prea în serios.

[Noesisaa]

În prealabil postat de coralina

Noesisaa, drept sa spun ma cam deranjeaza psihoanaliza din mesajul tau (partea cu ciuda pe care as simti-o eu...). Eu sunt genul de om devotat firmei pentru care lucreaza, mie imi pasa cand banii se arunca pe fereastra / pe incompetenti / pe lenesi. Eu ma simt demotivata pentru ca in loc sa tragem toti la caruta in mod cinstit, asist la un comportament care frizeaza bunul simt. Cum sa nu ma indigneze situatia cand stiu ca un coleg de-al meu venea la munca si cand era bolnav rau de tot (tusea cu sange), ca seful meu face zilnic 240 de km de naveta, ca un alt coleg are nevasta internata la psihiatrie de 2 luni si tot vine la munca si-si face datoria cum poate el!? Toti avem probleme insa asta nu ne legitimeaza a ne trage in piept angajatorul si a-i supraincarca pe colegi cu sarcini pe care ar trebui sa le rezolvam noi insine!
!

Si uite asa se explica de ce exista in Romania, si nu numai, oameni care mor de extenuare sau ca nu isi trateaza bolile, sau pur si simplu o iau razna din cauza serviciului. Pai daca tie ti se pare de admirat ca cineva vine la munca tusind sange, mie mi se pare strigator la ceruri. Ca seful face 240 de km pe naveta, pai este sef, doar nu o sa stea acasa, si apoi probabil ca iese mai ieftin decat sa isi cumpere aprtament/chirie in Bucuresti, sau unde sunteti voi. Sa nu mai spun ca in vest sunt nenumarati oameni care fac naveta asta in fiecare zi, si fara sa fie sefi. Deci nu vad de unde admiratia.

In fine, mie imi vine greu sa inteleg si sa admir loialitatea asta pana la sange fata de firma, angajator...pai ce, daca muncesti esti platit. Ca doar nu iti este familie, nici nu te-a nascut, nici nu ti-a dat san...Muncesti exact cat esti platit, mai mult nu. Abuzurile incep atunci cand oamenii sunt prea loiali -- cine te pune sa muncesti in locul tipei aleaia care e lenesa? Daca voi angajatii din birou nu ati fi fraieri sa luati asupra voastra si munca celei care nu vrea sa munceasca, patronul ar fi mai responsabil cu cine angajeaza, ar verifica in fiecare zi ce a facut/realizat fiecare angajat in parte, mai ales ca am inteles ca nu sunteti multi...lucru elementar in management. Si viata voastra ar fi mai putin stresanta. In experienta mea, oamenii prosti de buni nu sunt buni de sefi. Fie sunt luati peste picior, fie fiecare face ce vrea, fie n-are macar o leaca de curaj sa puna piciorul in prag, ceea ce duce la un mediu stresant de munca. Dar in fine, lipsa de profesionalism a managementului in ceea ce priveste relatia cu personalul angajat in Romania este considerata absolut normala.

Tot nu inteleg, mai ales ca spui ca esti in relatii mai mult decat cordiale cu seful, de ce nu ii spui de treaba asta care te framanta.

[moshu]

Eu o iubesc pe colega ta.

[andreicozia]

În prealabil postat de moshu

Eu o iubesc pe colega ta.

Cred ca si patronul o iubeste de aceea este asa relaxata si nu-i pasa. Cum arata tipa?

[beliver]

Cred ca gresesti si sa ma ierti daca te supar cu postarea mea...In primul rand nici nu ar trebui sa observi ce face colega ta,sa lucrezi cat poti fara sa-i condamni pe altii sau sa-i judeci,si iti spun din proprie experienta ceea ce iti spun fara sa te condamn.Apoi mie mi se pare nesanatos felul in care gandesc colegii tai.Bolnavi fiind nu merg la medic si nu stau acasa pana se insanatosesc ci braveaza,in loc sa se ocupe serios de sanatatea lor.In al treilea rand cred ca ati facut din munca un idol,iar aceasta colega vrea sa va arate acest lucru.Daca iti place ceea ce faci ce-ti pasa,munceste cu drag,gandindu-te ca lucrezi ca pentru Dumnezeu,nu-ti face idol din munca si nu judeca pe nimeni care nu face la fel ca voi si lucrurile s-ar putea rezolva de la sine.Dar mai ales ai rabdare.Despre o discutie cu seful nici nu poate fi vorba,mi se pare urat si nelalocul lui asa un gest,chiar si un asemenea gand nu vine de la Dumnezeu...Mai gandaste-te.Doamne ajuta!

[coralina]

În prealabil postat de beliver

Cred ca gresesti si sa ma ierti daca te supar cu postarea mea...In primul rand nici nu ar trebui sa observi ce face colega ta,sa lucrezi cat poti fara sa-i condamni pe altii sau sa-i judeci,si iti spun din proprie experienta ceea ce iti spun fara sa te condamn.Apoi mie mi se pare nesanatos felul in care gandesc colegii tai.Bolnavi fiind nu merg la medic si nu stau acasa pana se insanatosesc ci braveaza,in loc sa se ocupe serios de sanatatea lor.In al treilea rand cred ca ati facut din munca un idol,iar aceasta colega vrea sa va arate acest lucru.Daca iti place ceea ce faci ce-ti pasa,munceste cu drag,gandindu-te ca lucrezi ca pentru Dumnezeu,nu-ti face idol din munca si nu judeca pe nimeni care nu face la fel ca voi si lucrurile s-ar putea rezolva de la sine.Dar mai ales ai rabdare.Despre o discutie cu seful nici nu poate fi vorba,mi se pare urat si nelalocul lui asa un gest,chiar si un asemenea gand nu vine de la Dumnezeu...Mai gandaste-te.Doamne ajuta!

Draga Beliver, nu ma supara mesajul tau, dimpotriva chiar, iti inteleg punctul de vedere si il apreciez. Numai ca mi-e foarte greu sa ma fac ca nu observ indeletnicirile ei, ma izbesc la fiecare pas sau miscare a capului ba de Solitaire, ba de site-uri de moda, de orice altceva numai de munca nu. Ma infurie felul in care ne sfideaza pe toti, nu e cinstit ceea ce face.
Cat despre felul in care se lucreaza la noi, sa nu iti imaginezi ca suntem sclavi pe plantatie sau ca am facut din munca singurul scop al vietii noastre. Am dat acele exemple (extreme, e drept) pentru a evidentia faptul ca dedicatia unora e vizibila (poate prea vizibila) in timp ce pentru altii e doar un termen de dictionar.
M-am gandit si eu ca acest lucru poate fi o incercare pentru ca am momente in care simt ca ma sufoca indignarea; azi de exemplu am venit acasa cu durere de stomac cauzata de nervi.
O sa las lucrurile asa cum sunt deocamdata, voi incerca sa ma controlez si ma voi ruga sa se schimbe si ea, sa se apuce de munca.
Multumesc pentru sfaturi!
Doamne ajuta!

În prealabil postat de coralina

Ma infurie felul in care ne sfideaza pe toti, nu e cinstit ceea ce face.

corect, eu zic sa iei atitudine pe fata. discuta cu seful.

PS 1: poate ca tipa nu e incantata de jobul care i s-a dat si vrea sa atraga atentia, poate vrea o schimbare... radicala, cine stie?!

PS 2: intru totul de acord si cu ce a scris Noesisaa... ce spirit analitic ai Cristina, felicitari !!

PS 3: pe de alta parte, de acord si ca trebuie sa fim intelegatori si rabdatori, mari virtuti crestine... dar dreapta socoteala e mai buna decat toate.

Doamne ajuta !

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Incearca, nu numai la serviciu, ci in toata viata ta sa nu faci nici cel mai mic rau cuiva, daca iti sta in putere. Fa cat mai mult bine, chiar si celor care te dispretuiesc prin vorbele sau atitudinea lor. Munceste cu drag si fara a tine socoteala celorlalti ce fac si cat fac. Roaga-te pentru ei daca iti par ca sunt alaturi de drum. Unde nu ai tu raspuns, sigur are Dumnezeu. Judecata nu ne apartine noua, ci Lui.

Poate gresesc, dar eu asa as face in locul tau. Si, ca sa nu crezi ca sunt doar vorbe, iti spun ca am avut fericirea si nefericirea sa probez pe propria-mi piele de mai multe ori ca asa e bine. Spun fericirea si nefericirea pentru ca au fost mai multe cazurile in care nu am reusit sa fiu asa, desi stiam ca asa ar fi bine. Dar, si din greseli se poate invata.

Cu drag,
Doamne-ajuta!

[lavinia40]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Incearca, nu numai la serviciu, ci in toata viata ta sa nu faci nici cel mai mic rau cuiva, daca iti sta in putere. Fa cat mai mult bine, chiar si celor care te dispretuiesc prin vorbele sau atitudinea lor. Munceste cu drag si fara a tine socoteala celorlalti ce fac si cat fac. Roaga-te pentru ei daca iti par ca sunt alaturi de drum. Unde nu ai tu raspuns, sigur are Dumnezeu. Judecata nu ne apartine noua, ci Lui.

Poate gresesc, dar eu asa as face in locul tau. Si, ca sa nu crezi ca sunt doar vorbe, iti spun ca am avut fericirea si nefericirea sa probez pe propria-mi piele de mai multe ori ca asa e bine. Spun fericirea si nefericirea pentru ca au fost mai multe cazurile in care nu am reusit sa fiu asa, desi stiam ca asa ar fi bine. Dar, si din greseli se poate invata.

Cu drag,
Doamne-ajuta!

Subscriu la tot ce e scris aici.
Vezi, cativa oameni doresc sa te calauzeasca pe un drum mai bun, cred ca nu trebuie sa suferim incontinuu repetand aceleasi greseli.
Si acel sef al tau, care e ,, prost de bun', crede-ma ca le stie pe ,,toate".
Faci ce vrei, noi nu ca ne-am facut datoria, dar baremi din punctul meu de vedere am spus tot ce stiam apropo de o experienta similara.
Dumnezeu sa te ajute si sa-ti dea multa intelepciune.
CU DRAG,
Lavinia40