O mare framantare....

[glykys]

Sa te ajute Dumnezeu, "pacatoasa"! Du-te la spovedanie si spune-i parintelui tau, nu are de ce sa se rusineze sau sa te alunge! Sa stii ca si mie mi s-a intamplat la fel, adica, prima data cand m-am dus la duhovnicul meu sa ma spovedesc (pana atunci ma spovedeam la cine se nimerea pe banda, 1-3 minute...), m-a pus sa fac spovedanie generala, mi-a dat indreptar de spovedanie, mi-am adus aminte de niste pacate (nu chiar 60, dar vreo 50 tot cred ca erau), insa dupa aceea imi veneau in minte alte si alte pacate pe care le facusem in copilarie sau adolescenta si i le-am spus la spovedaniile ulterioare. Chiar si acum, cand fac aproape un an de cand am duhovnic, imi mai aduc aminte pacate pe care nu le-am spus la spovedanie, iar parintele meu ma incurajeaza sa spun tot. La el vin si persoane care stau si mai bine de o ora la spovedit si nu le repede, dimpotriva, se poarta cu blandete. Acum, sa stii ca exista si un pericol - noi sa spunem toate maruntisurile, dar pacatele cele mai mari, din care izvorasc acestea (mandria, putina credinta, neiubirea de Dumnezeu si de aproape) sa ne scape. pe de alta parte, este bine sa le spunem si pe acestea mici, pentru ca avem doi contabili (dupa cum spune parintele Cleopa), unul scrie faptele noastre rele si celalalt pe cele bune. Nimic nu se pierde, dar, prin spovedanie, pacatele marturisite se sterg de acolo. Asadar, curaj si credinta tare!