Tendinta

[danatisianu]

În prealabil postat de cristina2012

Interesant Anna!

Daca studiati putin alaptarea, veti afla ca in timpul suptului se elibereaza in sange endorfine (realxeaza, produc placere) si oxitocina care face laptele sa curga. Eliberarea de oxitocina da "fiorul laptelui". Adesea la inceputul alaptarii fiorul laptelui este dureros, apoi devine foarte placut. Dar tot oxitocina se elibereaza si in momentul orgasmului!!!! Datorita oxitocinei care circula in organismul lor, femeile care alapteaza pot simti placere sexuala mai mare.
Si daca asta nu ajunge, sa mai amintim ca in timpul suptului mai sunt stimulate si unele terminatii nervoase din mamelon care sunt in legatura cu uterul producand usoare contractii uterine. Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

Ba si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc... Daca spre exemplu l-am hrani cu biberonul l-am scapa de o mare parte din placerea asta blestemata (o sticluta tare, o tetina rece, inodor, incolor, insipid. Ba mai mult, daca l-am hrani cu lingurita din prima zi de viata chiar ca l-am lipsi de invatul cu pacatul inca din primele zile de viata... Problema e ca fara placere, dezvoltarea copilului e dezastruoasa...
Si uite asa ajungem la cate si mai cate aberatii...

Off, si cate lucruri nu produc placere... spre exemplu tamaia e halucinogena. Putina tamaie, asa cum avem parte la slujbe produce relaxare, o stare de bine.

Parerea mea este ca refuzul placerii se face pentru o placere si mai mare, anume placerea de a fi alaturi de Dumnezeu. E o mare inselare sa cauti placere in apropierea de Dumnezeu... dar din cand in cand acest proces de apropiere este insotit de placere, de bucurie, etc... In final speram ca ne va coplesi bucuria cand Il vom vedea.

o fi asa cum zici tu, nu zic nu.....dar................e foarte ciudata abordarea ta...dragostea din inima pentru propriul copil nu exista?
nu m-as fi gandit in ruptul capului la astfel de placeri..................
.................................................. .................................................. .............
www.exposhop.ro

[cristina2012]

În prealabil postat de danatisianu

o fi asa cum zici tu, nu zic nu.....dar................e foarte ciudata abordarea ta...dragostea din inima pentru propriul copil nu exista?
nu m-as fi gandit in ruptul capului la astfel de placeri.

Sa fii tu sigura ca nimeni nu-si alapteaza copilul doar de dragul placerii, oricum atunci cand ai un copil, din punct de vedere fizic predomina durerea. Placerea pe care o constientizezi mai tarziu e o placere diafana, o stare placuta. Nu sunt senzatii fizice de aceeasi intensitate ca cele sexuale... poate doar durerile ce insotesc aceeasi perioada. E ca si cu tamaia de la slujba. Nu ne produce halucinatii pentru ca nu e in cantitate mare, ci e placuta si induce o stare de realxare propice rugaciunii. E placuta, familiara, ne bucura prezenta ei, dar lipsa ei nu ne face sa renuntam la rugaciune.
Dragostea din inima pentru propriul copil fireste ca exista. Ea te ajuta sa infrunti primele saptamani de alaptare cand durerile din sani sunt infioratoare, iti dau lacrimile (de durere!) cand copilul incepe sa suga.
In primele zile de la nastere contractiile uterine stimulate de supt sunt foarte dureroase (seamana cu nasterea, sau macar o menstruatie foarte dureroasa), dar aceste contractii, oricat de dureroase ar fi ele, sunt benefice pentru ca ajuta la retractia uterului. Durerile ca si placerile sunt fenomene biologice. Trecem prin ele. Problema este ca in pilda cu cei doi calugari care trebuiau sa treaca impreuna un rau, iar unul dintre ei a trecut raul pe brate o femeie care nu putea trece singura. Celalalt calugar i-a zis seara dupa mult timp: "frate, ai trecut raul cu o femeie pe brate", iar acesta i-a raspuns: "eu am trecut-o raul pe brate si am lasat-o pe mal, dar tu o porti si acum in suflet".

[Fani71]

Da, cristina, sunt intru totul de acord cu tine. Se ajunge la aberatii incredibile cateodata. Religia poate deveni infioratoare in mainile unora.
Din fericire nu ei sunt majoritatea, in randul celor care propovaduiesc - cei putin, sper. In orice caz nu au fost cei care mi-au format mie credinta, slava Domnului.

Placerile nu sunt neaparat o piedica in calea spre Dumnezeu si asceza NU inseamna renuntarea la ele, inseamna trairea lor intr-un mod transparent pentru cel ce ni le-a dat, facandu-ne fiinte hibride, trup-sufet.
Asceza nu inseamna neaparat renuntare (asta este doar o cale), ci si transfigurare.

Din fericire eu am avut parte de bucuriile alaptatului pana cum (la 14 luni) fara durerile de care zici. ;-)

Este adevarat ca simtim o anume dulceata cand alaptam, care are ceva senzual, desi diferit de senzualitatea sexuala.
Numai ca nici placerea sexuala sau senzualitatea in general intre doi omanei care se iubesc cu adevarat nu este ceea ce spun unii care ar vrea sa o inlature ca fiind sursa se patima si incurcand comuniunea cu Dumnezeu. Se aseamana si ea cu bucuria si este in unire cu dragostea din inima.

Topcat, sa stii ca nu suntam noi doua singurele crestine care gandim asa.
Iti recomand cartea lui Cristos Yannaras, Libertatea moralei (nu stiu daca s-a tradus pe romaneste dar exista in engleza). Acolo el explica ce inseamna cu adevarat morala si ascetica ortodoxa.

[cristina2012]

În prealabil postat de Fani71

Din fericire eu am avut parte de bucuriile alaptatului pana cum (la 14 luni) fara durerile de care zici. ;-)

Oh, nici n-ai idee ce ai pierdut! Gasisem intr-o carte draguta un desen sugestiv pentru primele zile de alaptare: o mamica intinsa in pat si pe burta ei pruncul cu o figura sadica tinand in maini o furculita si un cutit!

În prealabil postat de Fani71

E adevarat ca simtim o anume dulceata cand alaptam, care are ceva senzual, desi diferit de senzualitatea sexuala.

Care va sa zica te-ai indulcit si tu
Lasand gluma la o parte, este foarte bine felul in care ai exprimat starea pe care o induce alaptarea, cel putin asa simteam si eu.

În prealabil postat de Fani71

Topcat, sa stii ca nu suntam noi doua singurele crestine care gandim asa.
Iti recomand cartea lui Cristos Yannaras, Libertatea moralei (nu stiu daca s-a tradus pe romaneste dar exista in engleza). Acolo el explica ce inseamna cu adevarat morala si ascetica ortodoxa.

Stiu ca sa e, dar voi sinteti o minoritate, din cite am vazut pina acum.
Dar nu ma refeream in mod special la asta, ci la faptul ca cineva ortodox isi permite sa faca legaturi materiale intre dragostea de mama si sex. Evolutionismul duce legatura ceva mai departe, spre empatie, generozitate, monogamie.

Te-as ruga sa comentezi putin fragmentul: Christian asceticism rejects the deterministic dialectic of effort and result; it presupposes that we hope for nothing from human powers. It expresses and effects the participation of man’s freedom in suppressing the rebellion of his nature, but that work itself is grace, a gift from God. Thus human ascetic endeavor does not even aspire to crushing the rebellion of man’s nature. It simply seeks to affirm the personal response of man’s love to the work of his salvation by Christ, and to accord with divine love and the divine economy, albeit to the infinitesimal extent permitted by the weakness of his nature.

[cristina2012]

În prealabil postat de topcat

Stiu ca sa e, dar voi sinteti o minoritate, din cite am vazut pina acum.
Dar nu ma refeream in mod special la asta, ci la faptul ca cineva ortodox isi permite sa faca legaturi materiale intre dragostea de mama si sex. Evolutionismul duce legatura ceva mai departe, spre empatie, generozitate, monogamie. [/i]

... te-as ruga sa explici putin, eu nu inteleg unde sunt legaturile intre dragostea de mama si sex. Am facut legaturi intre doua fenomene biologice care au implicatii emotionale si spirituale (alaptare si sex) pe de o parte si placere pe de alta parte.
Alaptarea e ceva material care stimuleaza sentimentele materne, generozitatea, creaza o relatie cu totul speciala intre mama si bebelus. Aceasta relatie speciala intre mama si bebelus (care implica si un fel de senzualitate) am putea-o asemana cu relatia speciala care exista intre soti favorizata si ea de trairea impreuna a unei stari placute de apropiere in care este implicata din plin placerea sexuala.
Pe scurt, consider ca exista o legatura intre realtia mama-copil si placerea indusa de cateva evenimente fiziologice din corpul mamei si al copilului. Legatura afectiva este favorizata de placerea care, la randul ei, se datoreaza chimiei organismului.

Consider ca chimia organismelor (aspect pamantesc, natural) joaca un rol important in crearea si sustinerea sentimentelor, iar acest fapt nu este decat un instrument ajutator ca noi sa gustam dragostea si sa fim motivati sa pornim in transfigurarea si desavarsirea ei.
Omul cunoaste placerea dragostei la sanul mamei. Cei care nu cunosc dragostea in frageda pruncie pornesc in viata cu un mare handicap.
Pruncul, in ciuda chipului de inger, este de un mare egoism. Oricat de mare este iubirea lui pentru mama, un prunc nu e capabil de jertfa. Iubirea lui se dezvolta modulata fiind de oferta mamei. Iubirea lui tine mai mult de natura... crescand, dezvoltandu-se spiritual omul ajunge sa traiasca si sa fie capabil sa practice iubirea dumnezeiasca, cea care se exprima prin jertfa. Desi porneste de la natura, omul sfarseste prin a se asemana mai mult Lui Dumnezeu decat naturii (sau macar asa ar trebui).

Recitindu-mi mesajul inainte sa-l postez, m-am gandit ca poate tu, topcat, consideri ca placerea are intotdeauna o legatura cu sexualitatea. Eu nu consider asa si poate de aici nu am vazut legatura intre dragostea de mama (despre care eu nu am vorbit in postul pe care l-ai citat ci doar despre alaptare) si sex.

În prealabil postat de cristina2012

... te-as ruga sa explici putin, eu nu inteleg unde sunt legaturile intre dragostea de mama si sex. Am facut legaturi intre doua fenomene biologice care au implicatii emotionale si spirituale (alaptare si sex) pe de o parte si placere pe de alta parte.
Alaptarea e ceva material care stimuleaza sentimentele materne, generozitatea, creaza o relatie cu totul speciala intre mama si bebelus. Aceasta relatie speciala intre mama si bebelus (care implica si un fel de senzualitate) am putea-o asemana cu relatia speciala care exista intre soti favorizata si ea de trairea impreuna a unei stari placute de apropiere in care este implicata din plin placerea sexuala.
Pe scurt, consider ca exista o legatura intre realtia mama-copil si placerea indusa de cateva evenimente fiziologice din corpul mamei si al copilului. Legatura afectiva este favorizata de placerea care, la randul ei, se datoreaza chimiei organismului.

Consider ca chimia organismelor (aspect pamantesc, natural) joaca un rol important in crearea si sustinerea sentimentelor, iar acest fapt nu este decat un instrument ajutator ca noi sa gustam dragostea si sa fim motivati sa pornim in transfigurarea si desavarsirea ei.
Omul cunoaste placerea dragostei la sanul mamei. Cei care nu cunosc dragostea in frageda pruncie pornesc in viata cu un mare handicap.
Pruncul, in ciuda chipului de inger, este de un mare egoism. Oricat de mare este iubirea lui pentru mama, un prunc nu e capabil de jertfa. Iubirea lui se dezvolta modulata fiind de oferta mamei. Iubirea lui tine mai mult de natura... crescand, dezvoltandu-se spiritual omul ajunge sa traiasca si sa fie capabil sa practice iubirea dumnezeiasca, cea care se exprima prin jertfa. Desi porneste de la natura, omul sfarseste prin a se asemana mai mult Lui Dumnezeu decat naturii (sau macar asa ar trebui).

Recitindu-mi mesajul inainte sa-l postez, m-am gandit ca poate tu, topcat, consideri ca placerea are intotdeauna o legatura cu sexualitatea. Eu nu consider asa si poate de aici nu am vazut legatura intre dragostea de mama (despre care eu nu am vorbit in postul pe care l-ai citat ci doar despre alaptare) si sex.

Am bold-uit ceea ce si evolutionismul considera ca fiind ceea ce se intimpla in fapt, si arata ca si natura cruda si egoista are mecanisme care pot duce la dragoste si empatie.
Legatura intre proximitate, atingere, alaptare, sex (am vrut sa spun dragoste, nu sex) si dragostea materna se face prin mecanismul de recompensare (reward system) si au aparut evolutionist inca la reptile, prin sistemul limbic (sediul emotiilor).
Evolutionismul considera dragostea materna ca fiind sursa celorlalte tipuri de empatie sau dragoste.

Am spus ca e o viziune ciudata pentru un crestin pentru ca, banuiesc, tu consideri ca omul porneste de la animal si incearca sa ajunga la Dzeu, fara acea "cadere" de care e asa de atasata Fani, de exemplu. Dar probabil ca ma insel.

@flegmatic: desi consider ca evolutia naturala duce spre poligamie, evolutia culturala sau sociala au facut din om un preponderent monogam.

[metanoia2]

Dragii mei, fiecaruia i se cere dupa puterile sale, Bunul Dumnezeu nu cere fiecarui om asceza, ii cere fiecarui om dupa puterile sale sa renunte la anumite placeri, sa faca tot ce ii sta in puteri sa isi lucreze mantuirea. Cel care simte tot timpul vinovatia anumitor placeri stie ca apoi sa cada in genunchi si sa faca pocainta pentru pacatul savarsit(vorbesc aici de oamenii casatoriti care savarsesc pacatul trupesc). Acestia daca simt nevoia de mai multa nevointa decat pot face in situatia in care se afla renunta de comun acord la lume si intra in manastiri, dar acest caz este mai rar, cei care se simt chemati spre multa nevointa isi fixeaza ca scop in viata aceasta nevointa, deoarece devine singurul lucru care ii intereseaza, singurul lucru cu adevarat important si pe masura ce inainteaza simturile lor se subtiaza atat de mult incat si cea mai simpla placere care ii distrag de la vorbirea cu Dumnezeu(rugaciune) devine o placere vinovata care este urmata de multe lacrimi de pocainta.Restul suntem noi, cei doritori de rugaciune dar si iubitori de viata de familie, mai slabi, mai rugatori in situatii dificile.
In cadrul acestui topic s-a cam confundat tabla inmultirii cu tabla zincata. Noi cei mici incercam sa intelegem cum a privi un peisaj frumos de catre un pusnic poate fi un pacat pentru el si comparam cu placerea sexuala si placerile care se nasc in timpul suptului, de parca toate s-ar situa pe acelasi calapod.Placerea pruncului de a suge se numeste "placere"
pentru ca acesta este cuvantul romanesc pentru acest sentiment dar e mai mult incantare amestecata cu iubire si bucurie.Placerea sexuala este o placere care starneste un anumit sentiment de vinovatie in omul evlavios, este un pacat spalat prin spovedanie si lacrimi multe, iar pentru cei mai lumesti este o implinire a iubirii dintre sot si sotie.
Sper sa se inteleaga corect ceea ce am spus deoarece vad ca devine un specific al nostru sa deviem de la subiect sau sa intelegem altceva decat s-a scris.

[cristina2012]

În prealabil postat de topcat

Am spus ca e o viziune ciudata pentru un crestin pentru ca, banuiesc, tu consideri ca omul porneste de la animal si incearca sa ajunga la Dzeu, fara acea "cadere" de care e asa de atasata Fani, de exemplu. Dar probabil ca ma insel.

Intr-n fel te inseli, intr-un fel nu. Consider ca datorita "caderii" omul a ajuns sa se asemene cu natura (animalul). A venit Hristos, a reparat prin jertfa Sa pe cruce urmarile greselii noastre si ne-a redat posibilitatea sa ne indumnezeim. Adica ne nastem cu o natura cazuta si, daca dorim, putem dobandi puterea de a ne lucra asemanarea cu Dumnezeu
Nu consider ca naturalul din noi este neaprat un blestem (putem insa sa-l facem noi astfel), ci instrumentul nostru de mantuire.
Deci se poate spune ca ai sintetizat bine, cu exceptia faptului ca consider ca omul s-a asemanat animalului in urma caderii, nu ca isi are sursa in animal.
Consider ca omul porneste de la natura, o foloseste in interesul sau, in timp incepe s-o imbogateasca prin sens, sa ii dea valoare duhovniceasca si cu aceasta natura indumnezeita sa se apropie de Dumnezeu.