Portretul lui Iuda cel modern

În prealabil postat de andreicozia

Scuza-ma cati spun dar stii de ce nu vezi nimic rau in ceea ce este scris mai sus? Deoarece noi mioriticii traim ca sa judecam nu sa intelegem ca de fapt ceea ce se petrece in jurul nostru trebuie sa ne ajute la schimbarea noastra nu a celui de linga noi. Poate ca si cel de linga noi, in tramvai se va schimba, insa NU ASTA ESTE TELUL!!, ci NOI si cresterea sufletului din noi...ceee ce influentam in jurul nostru se intimpla NUMAI DACA DA DOMNUL!.

Dar pina atunci nu ne vom dezminti prin a fi agresivi si a sari pe nerasuflate la beregata aproapelui "pentru ca a gresit si il reprezinta pe Iuda"

..iar scuza-ma dar IPS Anania emana destul de multa agresivitate in abordarea problemelor

Eu nu vad deloc asa acest cuvant.
IPS Bartolomeu nu a indemnat la judecarea aproapelui, pentru ca ce a schitat el aici este un "portret", o generalizare a unui rau care se gaseste in societatea noastra sub diferite forme. Nu a aratat cu degetul, sau a numit niste persoane anume. Ci numai ne-a indemnat sa recunoastem raul specific societatii noastre, si ne-a amintit sa nu ne contaminam cu duhul acestei lumi (sau sa ne dez-contaminam). Sa nu alegem, ca Iuda, lumea, in locul lui Dumnezeu.
In al doilea rand, asa cum am zis mai sus, si cum spunea si Costel, predica m-a indemnat sa caut in mine ceva din toate acestea-sa vad, nu cumva, fara sa vad, fara sa stiu, si eu ma aseman acestui "Iuda modern". nu cumva doresc si eu lumea mai mult?
Nu este agresiv, este bland, dar are o blandete puternica. Pe mine cel putin, ma trezeste, prin cuvantul sau.
Iata aici intregul cuvant al Parintelui.
http://www.arhiepiscopia-ort-cluj.org/pastorala.htm

[Traditie1]

Articolul e bun, dar nu se vede originea apostaziei generalizate de astazi.

Sursa acestei nenorociri este parasirea modelului ascetic de viata al crestinului, care exista în primele veacuri la multi dintre crestini. Treptat a aparut ideea posibilitatii existentei a doua crestinismuri, unul radical si unul moderat, care ar fi amandoua binecuvantate.

Viata ascetica e considerata a fi rezervata doar unei minoritati dintre credinciosi. Preotii nu indeamna la viata aspra nici daca sunt ieromonahi, a aparut o teama de asceza, unii o vad ca pe ceva aberant, alienant, altii considera ca e sursa de mandrie (de parca viata de relaxare ar fi sursa de smerenie).


In realitate nu exista crestinism neasscetic, evangheliile spun clar ca numai calea cea stramta, renuntarea la viata de acum duce la mantuire.

[andreicozia]

În prealabil postat de Traditie1

evangheliile spun clar ca numai calea cea stramta, renuntarea la viata de acum duce la mantuire.

Strimt nu inseamna neaparat renuntare la viata care-ti da satisfactii si te indeamna sa dai inainte nu sa cazi in fatalism - sora cu delasarea si alte patimi de natura acedi-ca

Calea strimta mai degraba reprezinta micsorarea NUMARULUI de pacate si linistea sufleteasca impletita cu o viata treaza, CONSTIENTA. ASTA inseamna viata pe calea cea strimta despre care ne vorbeste Hristos oamneilor de rind! si care intradevar foarte putini o practica de aceea este si asa de strimta...nu a fi ascet si a te "biciui"

El nici o clipa nu a spus mamelor sa renunte viata de ACUM, la cresterea copiilor sau a taranilor sa renunte la a recolta grinele sau la a te bucura de minunata natura , de puterea noastra fizica si ceea ce putem face cu ea...deci, ca oameni in lume... sa o lasam mai usor

[Traditie1]

Andrei, Domnul în evanghelii prezinta doar un crestinism radical. El spune sa lasam totul pentru El, indiferent ca e vorba de familii, slujbe etc.

Poruncile divine sunt sa iubim pe Dumnezeu din toate puterile si pe aproapele ca pe noi însine. A iubi e Dumnezeu din toate puterile înseamna a-L sluji din toate puterile ori nu poti sa-L slujesti din toate puterile si sa mai pastrezi si legaturi cu lumea. Dar obiectivul nu e renuntarea în sine ci dobândirea Duhului Sfânt, asceza are un scop practic.

Sunt doua moduri în care ne putem trai viata: egoist, întorsi spre materie, spre propriile satisfactii sau chenotic, renuntând permanent la vointa noastra pentru a cauta si face voia lui Dumnezeu. Mântuitorul nu ne-a zis sa renuntam doar la pacate ci la toata viata noastra: "Cine-si iubeste sufletul si-l va pierde".
Urmarea modului de viata egoist, care consta în închiderea fata de Dumnezeu si harul sau, e nerodirea duhovniceasca, uitarea lui Dumnezeu, întunecarea spirituala, fiindca sufletul se preschimba dupa modul de viata pe care-l duce. Urmarea modului chenotic de viata e adâncirea constiintei lui Dumnezeu, cresterea în virtuti, despatimirea.


Sfintii si calugarii ravnitori, precum si mirenii cu viata aspra nu depaseau cerintele evangheliei ci doar se încadrau în normalitatea ceruta de ea.

În prealabil postat de Traditie1

.

Sunt doua moduri în care ne putem trai viata: egoist, întorsi spre materie, spre propriile satisfactii sau chenotic, renuntând permanent la vointa noastra pentru a cauta si face voia lui Dumnezeu.

Sau, mai bine zis, voind si noi ceea ce voieste Dumnezeu.

[andreicozia]

În prealabil postat de monica.miholca

Sau, mai bine zis, voind si noi ceea ce voieste Dumnezeu.

Eu mai degraba as spune ca nu avem de ales decit sa ascultam ceea ce ni s-a "recomandat" de Dumnezeu in Geneza

"Cu sudoarea fruntii o sa va dobinditi piinea" sau "Eu va dau, dar in traista nu va bag"

" Bucurati-va de viata..."Inmultiti-va"

cu alte cuvinte ne-a transmis clar ca viata pe care o sa o avem in aceasta lume plina de legi de tot felul va fi FOARTE grea, si nu este cazul sa ne-o ingreunam noi ARBITRAR mai mult decit trebuie.

De ce oare trebuie sa sarim noi calul si sa ne AUTO_flagelam noi arbitrar fara sa fim rugati de organele SUPERIOARE?

Unde scrie ca trebuie sa traiesti in asceza ca sa ajungeti la Mine?...NICAIERI!

[marioad24]

A certa si a judeca sunt 2 stari diferite. In una cauti sa salvezi, in alta cauti sa condamni.
Si zic ca "Costel" a observat f bine starea lumii actuale...

În prealabil postat de monica.miholca

Eu nu vad deloc asa acest cuvant.
IPS Bartolomeu nu a indemnat la judecarea aproapelui, pentru ca ce a schitat el aici este un "portret", o generalizare a unui rau care se gaseste in societatea noastra sub diferite forme. Nu a aratat cu degetul, sau a numit niste persoane anume. Ci numai ne-a indemnat sa recunoastem raul specific societatii noastre, si ne-a amintit sa nu ne contaminam cu duhul acestei lumi (sau sa ne dez-contaminam). Sa nu alegem, ca Iuda, lumea, in locul lui Dumnezeu.
In al doilea rand, asa cum am zis mai sus, si cum spunea si Costel, predica m-a indemnat sa caut in mine ceva din toate acestea-sa vad, nu cumva, fara sa vad, fara sa stiu, si eu ma aseman acestui "Iuda modern". nu cumva doresc si eu lumea mai mult?
Nu este agresiv, este bland, dar are o blandete puternica. Pe mine cel putin, ma trezeste, prin cuvantul sau.
Iata aici intregul cuvant al Parintelui.
http://www.arhiepiscopia-ort-cluj.org/pastorala.htm

[mihailt]

"22.Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
23.Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!"

[andreicozia]

În prealabil postat de mihailt

"22.Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
23.Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!"

Este incurajator citatul parinte, insa asta presupune ca noi am lucrat deja enorm psihologic vorbind la fiinta noastra si avem capacitatile unor fiinte superioare inalt duhovnicesti sa ne aparam de asaltul celor ce intra prin "luminatorii trupului"...ceea ce nici pe departe nu este cazul majoritatii de credinciosi