Colegă penticostală

În prealabil postat de tricesimusquintus

Eu nu spun rugaciuni tip "poezie". Rugaciunea este o aplecare a sufletului catre Dumnezeu nu o litanie.

si asa o sa fac, dar, totusi; Tatal nostru este o rugaciune extraordinara si ne este lasata de insusi Mantuitorul. nu poate fi categorisita nici ca fiind de tip poezie si nici litanie....as mai spune, dar am promis...

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de eudelasibiu

Tatal nostru este o rugaciune extraordinara si ne este lasata de insusi Mantuitorul. nu poate fi categorisita nici ca fiind de tip poezie si nici litanie..

E adevarat. Nu este litanie sau poezie, insa devine cand e repetata de altii pe de rost fara a simti ceea ce te rogi:

"Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi." (Matei 6,7)

[ovidiu-s]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Repetati iarasi aceleasi jalnice "argumente" pentru viata monahala... Hristos a incredintat apostolilor si mai apoi urmasilor lor o misiune sacra: "Mergeti in toata lumea si faceti ucenici", iar dvs. ne impuiati capul cu "Crestinismul fără viaţă călugărească NU poate exista".

Sectantii dau Matei 28.19, : ca sustinere pentru "evanghelizarea" pe care o desfăsoară ei:
"Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului şi al Sfântului Duh"
Iata definiţia pe care o dă Hristos termenului de "UCENIC":
Luca 14.26"Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu."
Luca 14.33"Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. "
ce apostoli au dat sectele protestante lui Hristos?
Domnule tricesimusquintus, dacă adventisti care vă îndobitocesc la adunare sunt evanghelizatori, atunci ce au fost sfantul Pavel, Andrei si ceilalti ucenici, Antonie şi Theodosie de la Pecerska, Patrik Luminătorul Irlandei, Ioan Maximovici, multi altii şi zecile de mii de călugări ce i-au urmat?
Astept răspunsuri raportate la Biblie! Altfel o să rămân la concluzia că sunteţi doar nişte colportori ieftini de idei adventiste, pe care le putem găsi direct de pe siteurile adventiste dacă chiar ne interesează.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Nu degeaba Apocalipsa asemuieste biserica decazuta cu Babilonul... Stiti care a fost primul pacat al Babilonului? Dumnezeu le-a spus oamenilor dupa Potop:
"Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!" (Facerea 9,1)
iar ei, din contra au zis:
"Si au mai zis: ,,Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului." (Facerea 11,4).
Asta-i Babilonul!
Ne cereti sa va dam un singur exemplu de evanghelizator de-al nostru. Uitati-va in jurul dvs.: peste tot unde gasiti o biserica neoprotestanta, acolo a fost mai intai un evanghelizator care a chemat lumea sa iasa din Babilon

Despre ce înmulţire vorbesti??? Indicele de fertilitate la familiile adventiste e la fel ca şi la celelalte. Este de unu maxim doi copii. Adica sub media necesară de înlocuire a generaţiilor. In rest "pastorii" vostrii evanghelizează la nevestele lor la fel ca si ceilalti. Incasează zeciuiala, strâng averi pentru ei si copii lor şi se bucura de placerile acestei lumi cu ajutorul contraceptivelor. Chestia mai e că ei spun despre ei că sunt "ucenici" ai lui Hristos.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Adica vreti sa ziceti ca aceasta e trimiterea lui Hristos? In loc sa mearga peste tot, sa se stranga in comunitati inchise!

În prealabil postat de ovidiu-s

O obste monahala nu e o comunitate inchisa si in primul rand, nu iti cere nimeni să te duci la manastire, Hristos cere lepădarea de lume ca o culme a desavarsirii, si numai pentru cei care pot:
Matei 19.12 "Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. CINE POATE ÎNŢELEGE SĂ ÎNŢELEAGĂ."
si:
Matei 19.21 "Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi."
si
Luca 9.23 "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;"
spune clar numai de cine voieste. La fel si sf Pavel, nu obliga pe nimeni:
1 Cor.7.6-7 "Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel."
Insa fiecare crestin, fie mirean, fie calugar e dator sa caute desavarsirea:
Matei 5.48 "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este."
1 Petru 1.15 "Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii. "
1 Ioan 2.6 “Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.”
HRISTOS NU A UMBLAT DUPĂ ÎMPLINIRE TRUPEASCĂ, NU A UMBLAT SĂ SE ÎNSOARE, NICI SĂ STRÂNGĂ AVERI, NICI SĂ FACĂ COPII.
In al doilea rand, viata primilor crestini se mai practica doar in manastiri la ora actuală:
Fapte 1.42 "Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărţirea bunurilor, în frângerea pâinii şi în rugăciuni."
Puteti sa imi dati un contraexemplu? Astept.
1 Cor 7. 29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa
încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea. 30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni...Căci chipul acestei lumi trece."
In a treilea rand, un monah devine apostol a lui Hristos doar in cadrul unei comunităţi. Sămânţa bună a crestinismului, peste tot in lume a fost semănată porin intemeierea de noi obsti monahale in diferite locuri, organizate după modelul vietii pe care avut-o Hristos cu apostolii, nu după modelul "evanghelizărilor" in cuplu pe care le practica sectele protestante şi neoprotestante. Asta pentru ca smerenia e cea mai mare calitate a unui crestin si la ea se poate ajunge doar in cadrul unei obşti:
Marcu 9.35 "a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor."

În prealabil postat de tricesimusquintus

Repetati iarasi aceleasi jalnice "argumente" pentru viata monahala... Hristos a incredintat apostolilor si mai apoi urmasilor lor o misiune sacra

În prealabil postat de ovidiu-s

CARE E PRIMA CONDITIE SI CEA MAI MARE PE CARE IISUS LE-O IMPUNE EVANGHELIZATORILOR???
Luca 14.26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu".
Si ce raspuns îi dau apostolii Petru sau Matei? (unul care a fost casatrorit, celalat vameş)
Matei 19.27 "Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?
si ce raspuns îi de Hristos:
Matei 19.29 "Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică."
Ce îi cere sf Pavel lui Timotei, ca o condiţie esentială pentru evanghelizare? REGULA NUMĂRUL UNU PENTRU UN EVANGHELIZATOR, la fel cum o spunea si Hristos:
2 Tim. 2. 3-4 "Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. 4.NICI UN OSTAŞ NU SE INCURCĂ CU TREBURILE VIETII CA SA FIE PE PLAC CELUI CARE STRÂNGE OASTE"
1 Cor 12.28 "Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători;"
De ce sunt apostolii primii?? Raspunsul il da tot Pavel:
2 Cor 1.12 "Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu"
La noi la ortodocsi, cei care fac apostolat, episcopii si altii provin din rândul călugărilor, adică a acelora care au murit pentru această lume, după cum spune şi sf. Pavel.
Romani 7.23 ,,Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?"
Astfel îndepărtarea de cele ale lumii este duşmănia de bunăvoie a materiei şi negarea firii omeneşti supuse păcatului, pentru dobândirea celor mai presus de fire.
Nu poţi să mărturiseşti pe Hristos ca apostol inaintea altora ca apostol, dacă nu te-ai biruit pe tine insuti.
1 Cor. 9.27"Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic."
PENTRU A FACE EVANGHELIZARE (APOSTOLAT), BIBLIA SPUNE FOARTE CLAR CA TREBUIE SA FII UN OM MORT PENTRU PLACERILE ACEASTEI LUMI.
Filipeni 1.21 "Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. "
1 Ioan 2.15-17 "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; 16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. 17. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac."
Nu poti sa "evanghelizezi" pe altul cum spuneţi voi sectanţii de vreme ce tu esti absorbit de grijile acestei lumi, intri la o femeie, te gandesti dacă ai bani suficienti de prezervative sau contraceptive, te gandesti ce le pui pe masa la copii, daca ai bani de vacanţe, bani să-ti trimiti copii la scoală etc.(cum fac toti "evanghelizatorii" protestanti).
Asta pentru că lumea e trecătoare, iar pe om il mananca viermii in lumea asta. Doar Dumnezeu este veşnic!
Ioan 6.63 "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic."
Iacov 4.24 "Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere."
Spune clar Biblia:
Iacov 4.4 "Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu."
1 Cor 7.32 "Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii."
Crestinismul fără viaţă călugărească NU poate exista. Si APOSTOLAT adevărat fară viată călugărească de asemenea.
Astept argumente biblice viabile in sustinerea "evanghelizărilor" pe care le practică sectele protestante. Asa ca revenind la problemele noastre, as dori sa imi dati un singur exemplu, unul singur, de evanghelizator adevărat pe care l-a dat adventismul, sau orice alta sectă protestanta si neoprotestanta actuala!

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de ovidiu-s

Domnule tricesimusquintus, dacă adventisti care vă îndobitocesc la adunare sunt evanghelizatori, atunci ce au fost....
Astept răspunsuri raportate la Biblie!

O sa le primiti cand va invatati sa vorbiti mai salubru.

În prealabil postat de ovidiu-s

Despre ce înmulţire vorbesti??? Indicele de fertilitate la familiile adventiste e la fel ca şi la celelalte.

Nu vorbesc despre nici o inmultire. Am folosit ilustratia aceea doar pentru a face paralela cu raspandirea Evangheliei pe tot pamantul. Calugarii in loc sa mearga la tot pamantul, se inchid in cetati precum locuitorii Babilonului (ridicat pe vechiul Babel). In loc sa indeplineasca mandatul lui Hristos de a predica Evanghelia pana la marginile pamantului, asteapta in chiliile lor sa le vina paganii in calitate de excursionisti sa-L primeasca pe Hristos. N-o vor face niciodata, ei au "manastirile" lor unde fac pelerinaje.

În prealabil postat de ovidiu-s

O obste monahala nu e o comunitate inchisa

Ba este, chiar asta inseamna termenul manastire in slavona, neogreaca, franceza si engleza: loc de claustrare.

În prealabil postat de ovidiu-s

si in primul rand, nu iti cere nimeni să te duci la manastire, Hristos cere lepădarea de lume ca o culme a desavarsirii, si numai pentru cei care pot

Lepadarea de lume o cere Hristos de la toti crestinii, nu numai de la calugari. Si hai sa fim seriosi, nu te poti lepada de lume (de patimile lumii, de rautatea ei, de tentatiile ei) ascunzandu-te de civilizatie. In singuratate ispitele pot deveni mai puternice. Iisus Se retragea departe de oameni doar pentru rugaciune si pentru putin timp, dupa care mergea printre oameni din localitate in localitate. .

[Iustin32]

În prealabil postat de tricesimusquintus

E adevarat. Nu este litanie sau poezie, insa devine cand e repetata de altii pe de rost fara a simti ceea ce te rogi:

"Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi." (Matei 6,7)

De unde stii tu ca altii se roaga asa si care e problema ta. Cainele moare de drum lung iar prostu' de grija altuia spune un proverb romanesc.
Iar daca Hristos a dat un exemplu de rugaciune si Sfintii Parinti, urmasi ai apostolilor au compus rugaciuni catre Sfantul Duh de ex: Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului care pretutindeni esti si pe toate le implinesti, vistierul bunatatilor si datatorule de viata vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste bunule sufletele noastre. Amin!
Poti spune ca aceasta rugaciune e nebiblica?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Iustin32

De unde stii tu ca altii se roaga asa si care e problema ta. Cainele moare de drum lung iar prostu' de grija altuia spune un proverb romanesc.

Nu stiu cum se roaga, insa stiu ca exista rugaciuni tip care se tot repeta. Dumnezeu nu are nevoie de poezii invatate pe de rost cand comunicam cu El.

În prealabil postat de Iustin32

Iar daca Hristos a dat un exemplu de rugaciune si Sfintii Parinti, urmasi ai apostolilor au compus rugaciuni catre Sfantul Duh de ex: Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului care pretutindeni esti si pe toate le implinesti, vistierul bunatatilor si datatorule de viata vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste bunule sufletele noastre. Amin!
Poti spune ca aceasta rugaciune e nebiblica?

Nu pot spune, singura mea remarca e ca atunci cand ne rugam nu repetam aceleasi cuvinte la infinit. Bine spunea Hristos ca si paganii fac la fel (Hare Krishna, hare hare... etc)

În prealabil postat de tricesimusquintus

E adevarat. Nu este litanie sau poezie, insa devine cand e repetata de altii pe de rost fara a simti ceea ce te rogi:

"Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi." (Matei 6,7)

Rugaciunea "Tatal nostru".

I se mai zice si Rugaciunea Domneasca, pentru ca ea a fost data de Hristos ucenicilor Sai, cand acestia L-au rugat sa-i invete cum trebuie sa se roage (Luca 11, 1 s.u.).



In Liturghiile ritului bizantin, Rugaciunea Domneasca este recitata in forma textului din Evanghelia dupa Matei 6, 9-13. Continutul ei are sapte cereri. Cele dintai trei se refera la Dumnezeu insusi si sunt expresia iubirii, respectului si supunerii filiale fata de El. In celelalte patru se cuprind cereri privitoare la trebuintele noastre temporale si in legatura cu mantuirea noastra.



a) In legatura cu titlul sau formula de adresa "Tatal nostru", Sfantul Ioan Gura de Aur sublinia ca, Mantuitorul ne-a invatat sa ne rugam pentru toti; de aceea, El n-a zis "Tatal meu", ci "Tatal nostru, Care esti in ceruri..., painea noastra... da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam..., si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de oel rau", tocmai "pentru ca, stiind ca avem un Tata comun, sa incercam unii pentru altii o iubire frateasca... si, astfel, rugaciunea noastra sa se faca intr-un glas pentru tot corpul Bisericii indeobste si pentru ca fiecare sa aiba in vedere nu interesul sau, personal, ci pe al tuturor... El a voit sa ne rugam intotdeauna in comun, pentru ca sa ne invete sa fim continuu uniti, fara a ramane cea mai mica urma de vrajba ori de ura impotriva fratelui nostru".



In Liturghiile ritului bizantin, precum si in celelalte Liturghii orientale, ca si in cea a vechiului rit galican, Rugaciunea Domneasca s-a recitat, potrivit obiceiului traditional, de catre intreaga asistenta, laolalta cu liturghisitorii, spre deosebire de Missa Bisericii Romano-Catolice, in care "Tatal nostru" este rostit sau cantat tot de liturghisitor, credinciosii cantand numai ultima cerere. Astazi instructiunile tipiconale din Liturghierele mai noi prescriu, atunci cand aceasta rugaciune nu este cantata de cor, sa fie spusa de strana sau de cel mai mare in rang dintre clericii care asista la slujba, credinciosii din biserica putand sa o spuna in acelasi timp fiecare intru sine.



"Care esti in ceruri". Dumnezeu este necuprins si mai presus de toate. El, asa precum observa Pseudo-Dionisie Areopagitul, "nu este in spatiu, ca sa se poata spune ca lipseste din vreun loc sau ca trece dintr-un loc intr-altul... ; nu este in vreo parte, dar este pretutindeni". Deci, cand zicem "Care esti in ceruri", nu trebuie sa intelegem un loc anumit, pentru ca Dumnezeu nu este circumscris in timp si in spatiu.



Spre deosebire insa de limbajul comun, in vocabularul religios si, deci, si in rugaciunea Domneasca, cuvantul "ceruri" ne da notiunea infinitului si intangibilitatii.


"Sfinteasca-se numele Tau". Precum remarca Sfantul Maxim Marturisitorul, verbul "sfin-teasca-se" din prima cerere a Rugaciunii Domnesti are sensul unui vot religios, adica al unei fagaduinte sau promsiuni prin care fiii pamantesti ai Tatalui ceresc se angajeaza a face in asa fel ca, prin toate manifestarile lor, numele lui Dumnezeu sa fie cinstit cu sfintenie. Gasindu-se pe aceeasi linie cu Sfantul Ciprian si cu Origen, Sfantul Maxim Marturisitorul lamureste mai departe ca, intrucat Dumnezeu ne este "Facator dupa fire si Tata dupa har, aceasta ne obliga ca, cinstind numele Nascatorului nostru dupa har, sa ne silim sa intiparim in viata noastra trasaturile Celui ce ne-a nascut, adica sa-I sfintim numele pe pamant, sa ne asemanam Lui ca unui Tata, sa ne aratam fii prin fapte si sa preamarim pe Fiul natural al Tatalui, pricinuitorul acestei infieri, prin tot ceea ce gandim si facem".


b) In cererea a doua ni s-a poruncit sa ne rugam : "Vie imparatia Ta". Ne rugam, adica, pentru realizarea si desavarsirea in noi si printre noi a imparatiei lui Dumnezeu, despre care ne-a vorbit Fiul Sau (Luca 17, 21 si Matei 12, 28). Dorim deci sa nu fim dominati de pacat si de patimile trupesti, care intretin in noi omul pamantesc (Rom. 6, 12 si Col. 3, 5) si tirania duhului acestei lumi, ci sa se statorniceasca in noi si printre noi imparatia lui Dumnezeu.



Sfantul Chirii al Ierusalimului : "Cine a auzit pe Pavel spunand : Sa nu mai domneasca pacatul in trupul vostru cel muritor (Rom. 6, 12), acela, curatindu-se pe sine insusi in fapta, in gand si in cuvant, va (putea) spune lui Dumnezeu : Vie imparaitia Ta".


c)In continuarea cererii a doua si intr-o stransa legatura cu ea urmeaza cererea a treia :"Faca-se voia Ta pe pamant, ca si in cer". Mai inainte de a veni imparatia ce va sa fie la sfarsitul veacurilor, Dumnezeu ne-a poruncit "sa facem din pamant un cer, traind, vorbind si lucrand ca si cum am fi in cer... El vrea astfel ca, in asteptarea vietii viitoare, sa imitam chiar pe pamant viata ingerilor din ceruri", care executa intotdeauna in intregime, iar nu numai in parte, voia lui Dumnezeu.


d)Dar noi suntem fiinte in trup si traim pe pamant, asa ca, potrivit naturii noastre, avem nevoie de hrana si de mijloace corespunzatoaret prin care sa sustinem corpul si deci existenta noastra. Era natural asadar ca Domnul sa ingaduie a ne adresa Tatalui ceresc, Cel ce "da hrana la tot trupul" (Ps. 135, 25), pentru a cere in rugaciunea data de El: "Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi".



Aproape la toti Sfintii Parinti si la scriitorii bisericesti, care au comentat Rugaciunea Domneasca, aceasta de a patra cerere este aplicata si la Painea euharistica sau chiar numai la ea, "Painea vietii", "Painea cea vie, ce S-a pogorat din cer" (Ioan 6, 41, 48, 51), ca una ce "este spre paza fiintei noastre, ca aceea ce intareste si sfinteste trupul si sufletul". Aceasta extindere de sens este explicabila in Liturghie, intrucat rugaciunea "Tatal nostru" se recita in momentul imediat anterior impartasirii.


Prin Rugaciunea Domneasca, suntem avizati ca dorintele din cererile prin care recurgem la ajutorul Providentei divine sa se limiteze la ceea ce ne asigura existenta zilnica. Ca atare, in viata de toate zilele, "sa ne aratam", asa precum se exprima Sfantul Maxim Marturisitorul, "mancand pentru a trai, iar nu traind pentru a manca".


e) In al cincilea rand ne rugam : "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri".



Avem astfel in primul rand prilejul de a ne umili, adica de a incerca un sentiment de smerenie, deoarece, intrucat cerem sa ni se ierte greselile, implicit marturisim ca fiecare din noi suntem supusi pacatului. Mijlocul de a obtine iertare este lasat in puterea noastra si el consta in a ierta altora, ca sa ni se ierte si noua.



In cererea a cincea suntem facuti judecatorii hotararii de iertare a propriilor noastre pacate, potrivit legii inscrise in Evanghelia Domnului : "Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi judecati, si cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura" (Matei 7, 2).


f) Ne rugam mai departe : "Si nu ne duce pe noi in ispita". Este a sasea cerere pe care o facem. Precum suntem incredintati de diferitele texte ale Sfintei Scripturi, viata decurge in lume in mijlocul tentatiilor (Iov 7, 1 ; Ps. 17, 30 ; 23, 19 ; Matei 4, 1-10 ; Marcu 1, 12-13 ; Luca 4,2-12 ). Virtutea se verifica, intr-adevar, prin rezistenta si biruinta repurtate asupra ispitelor (Ps. 25, 2 ; 65, 9,11 ; II Cor. 12, 7), iar imparatia lui Dumnezeu se cucereste de cei ce se lupta sa o obtina (Matei 11, 12 ; Luca 16, 16).



Ispita in sens de incercare sau verificare si intarire a virtutilor are ca scop perfectionarea si deci mantuirea, in planul divin, ispita este, cu alte cuvinte, un mijloc pedagogic sau educativ.



g) A saptea cerere "Ci ne izbaveste de cel rau" urmeaza ca o intarire si completare a celei precedente. Caci, precum observa Sfantul Chiril al Ierusalimului, daca cuvintele "Nu ne duce pe noi in ispita" ar fi avut sensul de a nu fi ispititi, Domnul n-ar fi spus "ci ne izbaveste de cel viclean". Izbavirea de cel rau trebuie inteleasa sensul ca, atunci cand ne gasim stramtorati, sa nu ne simtim parasiti, ci sa luptam impotriva lui fara a deznadajdui (II Cor. 4, 8). De aceea, in aceasta ultima cerere, ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa-l biruim pe cel rau ori de cate ori ajungem obiectul sau tinta atacurilor lui.

respectati Sfanta Scriptura sau faceti slalom printre versete cum va cade mai bine?

Anul trecut am avut o discutie de circa 3.5 ore cu un penticostal, care, cu biblia in mana incerca sa ma convinga de justetea si caracterul pur scripturistic al sectei din care face parte (apropos, este unul dintre "turistii" care a luat la rand 2-3 secte pana si-a gasit "locul"), dupa trei ore si jumatate a expirat toate argumentele de care era capabil si a izbucnit in plans zicand ca ortodoxia are argumente mult mai puternice si mai obiective. Nu stiu in ce masura are taria sa recunoasca public sau macar scris cele afirmate atunci, dar in momentul in care iesi din comuniunea cu Hristos si intri in ceata ereticilor o biblioteca intreaga nu-ti ofera argumentele pe care le ofera Duhul Sfant...

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de eudelasibiu

respectati Sfanta Scriptura sau faceti slalom printre versete cum va cade mai bine?

Bine ar fi sa respectam intreaga Sfanta Scriptura...

În prealabil postat de eudelasibiu

Anul trecut am avut o discutie de circa 3.5 ore cu un penticostal, care, cu biblia in mana incerca sa ma convinga de justetea si caracterul pur scripturistic al sectei din care face parte (apropos, este unul dintre "turistii" care a luat la rand 2-3 secte pana si-a gasit "locul"), dupa trei ore si jumatate a expirat toate argumentele de care era capabil si a izbucnit in plans zicand ca ortodoxia are argumente mult mai puternice si mai obiective. Nu stiu in ce masura are taria sa recunoasca public sau macar scris cele afirmate atunci, dar in momentul in care iesi din comuniunea cu Hristos si intri in ceata ereticilor o biblioteca intreaga nu-ti ofera argumentele pe care le ofera Duhul Sfant...

Este irelevanta pentru mine experienta unui instabil in credinta lui. Argumentele "puternice si obiective" ale ortodoxiei nu pot sa depaseasca argumentul suprem al Adevarului Divin revelat in Scriptura. Tot ce trece peste acesta, vine de la cel rau.

[quote=tricesimusquintus;168358]Bine ar fi sa respectam intreaga Sfanta Scriptura...

de ce te fofilezi sub acoperirea unui verset care avea cu totul alta destinatie?