Tendinta

[cristiboss56]

Bieţii oameni voiesc să fie numaidecât fericiţi aici pe pământ. Caută aici o fericire ce nu există, ce nu poate exista, şi în această părere ei se înşeală amarnic. Unii pun fericirea în plăcerile şi bunurile acestei lumi, alţii în mâncăruri şi băuturi şi , după ce au obosit în căutarea lor, văd că toate sunt deşertăciune, pentru că firea noastră e incapabilă de a gusta aici fericirea cea adevărată. " Ei se plâng de necazuri şi încercări , dar tocmai acestea sunt leacurile pe care Doctorul Ceresc ni le trimite pentru a ne vindeca ; şi după ce ne vom vindeca complet cu aceste leacuri cereşti - care sunt cum s-a zis, necazurile şi amărăciunile- , atunci vom putea gusta şi aici fericirea cea adevărată, iar în ceruri a ne îndulci de ea în veşnicie". Fericit este creştinul care în necazuri rămâne liniştit. Şi ce este fericirea cea adevărată, dacă nu dragostea ? Şi ce este fericirea cea nesfârşită , dacă nu dragostea cea fără margini ? <<< Fericit cel ce se învinovăţeşte pe sine, căci va lua iertare ! Fericit cel ce alege locul cel mai de jos , căci i se va zice :"suie-te mai sus " . Fericit este sufletul care în mijlocul suferinţelor rămâne în pace, fără a se descuraja şi fără a cârti, căci gândind la cuvintele care zic "pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava şi mărirea ce va să fie ", atunci cu multă dulceaţă va suferi orice necaz >>> . Trebuie , dar , cât vom fi în trup, să gemem sub greutatea trupului până va veni vremea să intrăm acolo unde se prăznuieşte o sărbătoare veşnică şi plină de toată veselia. Şi să nu uităm cât suntem în astă lume de sfatul înţeleptului : "CAND EŞTI SATUL, ADU-ŢI AMINTE DE FOAME, CAND EŞTI BOGAT, ADU-ŢI AMINTE DE LIPSA ŞI DE SARACIE. DE DIMINEAŢA PANA SEARA, VREMEA ADESEA SE SCHIMBA. IN NEFERICIRE NU TE DEZNADAJDUI, CI SMERINDU-TE SUB MANA CEA PUTERNICA A LUI DUMNEZEU, CERE DE LA DANSUL AJUTOR ŞI SPRIJIN CU CREDINŢA ŞI CU NADEJDE. APROAPE ESTE DOMNUL DE CEI UMILIŢI CU INIMA ŞI PE CEI SMERIŢI CU SUFLETUL ÎI VA MANTUI".

[AndruscaCIM]

Am impresia ca nu prea se intelege punctul meu de vedere deloc, ba chiar vad ca imediat cum se citesc cuvintele " fericire si bucurie" totul este imbracat rapid intr-o aura superficiala si materialista...insa eu vorbesc de cu totul altceva.

Vorbesc despre sufletul senin, de lumina de pe chip si pacea sufleteasca a crestinului...de ceea ce imi place mie sa vad la un crestin si cum vad eu ca spiritualitatea ar trebui sa se reflecte pe chipurile crestinilor in general.

Nu inteleg de ce se concluzioneaza tot mereu ca bucuria = " fericirea pamanteasca in lucruri marunte"...cand este vorba de ceea ce este frumos in Om, despre chipul si asemanarea lui Dumnezeu...si nicidecum de niste oameni gri, pesimisti, sceptici si care vad totul amar si intinat in lume si a caror suflet pare ca nu mai tresare nici la frumusetea unei flori, nici la razele soarelui sau la frumusetea omeneasca pentru ca vezi Doamne toate sunt intinate. Concluzia mea clara este ca nimic din lumea aceasta nu este intinat decat prin perceptia omului...

Ma bucur de frumosul lumii in modul cel mai moral, de frumusetea din Om si toate acestea datorita sentimentelor frumoase cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe Om.