Tendinta

În prealabil postat de cristina2012

Dumnezeu intervine de obicei atunci cand este chemat sa intervina... de cel in cauza, sau de altcinva pentru el. Apoi ca un atottiitor mai intervine atunci cand crede de cuviinta, pentru a da unele lectii, pentru a pedepsi... suntem totusi copiii lui. Nici eu nu imi las copiii sa bage cuie in priza, sa se sara e pe balcon, sa consume droguri, sa se uite la filme porno, etc. Desi sunt liberi, ii mai si pedepsesc, le tai unele distractii, ii cert, sau mai primesc cateva pe spinare... E in interesul lor. Ei trebuie sa fie formati... si noi trebuie sa fim formati. Fireste ca si copiii mei, ca si oamenii in general, vor putea sa aleaga raul, indiferent de felul in care au fost formati.

Copiii nu e tocmai un exemplu bun: ei sint legati la inceput, nu sint liberi deloc, devin cvasi-liberi doar la majorat.

În prealabil postat de cristina2012

Nu ni-l da Dumnezeu pe cat l-am merita.

Si, asta il face pe Dzeu mai bun si mai corect?

În prealabil postat de cristina2012

Imi pare rau, nu stiu nici cum sunt vazuti crestinii din afara, adica nu inteleg la ce te referi prin "din afara", din spatiul altor religii, din sfera ateismului??? Si nu cunosc nici cele 3 legi ale roboticii ale lui Asimov, nici nu am avut timp sa caut informatii despre el... daca esti dragut, poti sa mi le spui tu.

Din afara, adica de un ateu :)
Probabil cam la fel de distractiv cum ii vad credinciosii pe atei.
Voi ne vedeti ca pe niste robotei care incearca sa faca totul dupa capul lor, noi va vedem ca niste omuleti care incearca sa-si bage in constient niste legi robotice

Legea 1
Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei fiinţe umane, sau prin neintervenţie, să permită ca unei fiinţe omeneşti să i se facă rău.
Legea 2
Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o fiinţă umană atât timp cât ele nu intră în contradicţie cu Legea 1.
Legea 3
Un robot trebuie să-şi protejeze propria existenţă, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicţie cu Legea 1 sau Legea 2.

În prealabil postat de cristina2012

Intr-o simfonie supea exista si masuri lipsa si unele dizarmonii... Cam asa e si cu omul. Totusi a fost creat om care se indumnezeieste, nu dumnezeu.

Dzeu nu poate crea dizarmonii, nu?

În prealabil postat de cristina2012

Specia umana ocupa tot globul. A reusit sa se adapteze tuturor conditiilor, inclusiv celor extreme. Omul vaneaza si ursi polari si tigri de Bengal si lame si broaste testoase.

Si vine un uragan si intoarce tot rationamentul tau pe dos

În prealabil postat de cristina2012

Ba da, omul se poate elibera de constrangerea suprema si atunci devine diavol. E liber sa fie diavol daca vrea.

Nu e liber pentru ca il papa iadul

În prealabil postat de cristina2012

PS. Am observat ca te-ai amuzat tare pe seama mea...

Da, fara nici o rautate, sinteti simpatici, parca traim pe lumi total diferite. Ce extraterestrii, nene, extraterestrii sint chiar printre noi. Mai ramine sa stabilim care dintre noi :)

[cristina2012]

În prealabil postat de topcat

Copiii nu e tocmai un exemplu bun: ei sint legati la inceput, nu sint liberi deloc, devin cvasi-liberi doar la majorat.

Cum sa nu fie bun exemplul? Ca si oameni, sunt copii care isi iau libertate absoluta. Fug pe strazi si devin de regula aurolaci. Altii fug de parinti si se calugaresc... Altii stau la parinti si fac ce vor ei, in ciuda educatiei si "legilor" parintesti.

Si, asta il face pe Dzeu mai bun si mai corect? Faptul ca nu ne pedepseste pe catam merita nu stiu daca e bine sa zic ca asta il face mai bun si mai corect, cat ca il face mai "parintesc".

În prealabil postat de topcat

Din afara, adica de un ateu :)
Probabil cam la fel de distractiv cum ii vad credinciosii pe atei.
Voi ne vedeti ca pe niste robotei care incearca sa faca totul dupa capul lor, noi va vedem ca niste omuleti care incearca sa-si bage in constient niste legi robotice

Pe mine nu ma distreaza deloc ateii, ma doare sufletul pentru ei. Am un tata ateu. Uneori ma enerveaza. Pe ateii lipsiti de bun simt ii detest (vezi ateismul comunist).

În prealabil postat de topcat

Legea 1
Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei fiinţe umane, sau prin neintervenţie, să permită ca unei fiinţe omeneşti să i se facă rău.
Legea 2
Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o fiinţă umană atât timp cât ele nu intră în contradicţie cu Legea 1.
Legea 3
Un robot trebuie să-şi protejeze propria existenţă, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicţie cu Legea 1 sau Legea 2.

Sunt dragute legile astea ale lui Asimov.

În prealabil postat de topcat

Dzeu nu poate crea dizarmonii, nu?

dumnezeu poate crea orice, inclusiv dizarmonii. Uneori o dizarmonie e necesara armoniei generale.

În prealabil postat de topcat

Si vine un uragan si intoarce tot rationamentul tau pe dos

Ti se pare ca uraganele care ne bantuie planeta sunt o amenintare pentru supravietuirea speciei umane, sau pentru dezvoltarea civilizatiei... Deocmadata nu si se cauta solutii pentru evitarea uraganelor sau deturanrea lor in zone nepericuloase.

În prealabil postat de topcat

Nu e liber pentru ca il papa iadul.

topcat, in Bilie scrie ca iadul (gheena) a fost creat pentru satan. Pentru om Dumnezeu a creat raiul, doar ca unii oameni cauta cu tot dinadinsul iadul. Nu uita de jertfa Fiului Lui Dumnezeu pe cruce pentru a salva pe om.
Oamenii care se simt bine cu patimile lor, nu au ce cauta in rai pentru ca ar transforma raiul in iad si oricum ar fi nemultumiti in rai pentru ca le-ar lipsi patimile in care s-au invatat sa petreaca (un betiv nu ar putea fi fericit fara alcool, un desfranta fara desfranare)... pe acestia Dumnezeu nu-i poate multumi. Daca o viata intreaga te-a suparat Dumnezeu si nu ai reusit sa Il cunoasti, sa te inveti sa traiesti langa El, cum sa iti inchipui ca te vei bucura langa El o vesnicie.

În prealabil postat de topcat

Da, fara nici o rautate, sinteti simpatici, parca traim pe lumi total diferite. Ce extraterestrii, nene, extraterestrii sint chiar printre noi. Mai ramine sa stabilim care dintre noi :)

Vestigiile arheologice din paleoliticul superior ne arata ca oamenii (homo sapiens) nu erau atei, aveau diferite credinte... Din acest punct e vedere sunteti ciudatenii extraterestre.
Pe de alta parte australopitecii de la are va reclamati originile nu au lasat vestigii ale vreunei credinte religioase.
Pana la urma homo sapiens este extraterestru, nu-i asa? Se vede clar ca are un aport "de sus".

În prealabil postat de cristina2012

Cum sa nu fie bun exemplul? Ca si oameni, sunt copii care isi iau libertate absoluta. Fug pe strazi si devin de regula aurolaci. Altii fug de parinti si se calugaresc... Altii stau la parinti si fac ce vor ei, in ciuda educatiei si "legilor" parintesti.

Isi iau de la o anumita virsta, iar pentru faptul ca fug de parinti este vina parintelui.

În prealabil postat de cristina2012

Si, asta il face pe Dzeu mai bun si mai corect? Faptul ca nu ne pedepseste pe catam merita nu stiu daca e bine sa zic ca asta il face mai bun si mai corect, cat ca il face mai "parintesc".

Tu nu te astepti de la o entitate omnipotenta, care pedepseste oamenii ce nu il asculta cu iadul, sa fie corect?

În prealabil postat de cristina2012

Pe mine nu ma distreaza deloc ateii, ma doare sufletul pentru ei. Am un tata ateu. Uneori ma enerveaza. Pe ateii lipsiti de bun simt ii detest (vezi ateismul comunist).

Pe mine ma enerveaza ateii care habar nu au de ce sint atei.

În prealabil postat de cristina2012

Sunt dragute legile astea ale lui Asimov.

Da, mai ales daca inlocuiesti fiinta umana cu Dzeu si robotul cu fiinta umana :)

În prealabil postat de cristina2012

dumnezeu poate crea orice, inclusiv dizarmonii. Uneori o dizarmonie e necesara armoniei generale.

Si atunci ce te face sa crezi ca in rai va fi armonie totala?

În prealabil postat de cristina2012

Ti se pare ca uraganele care ne bantuie planeta sunt o amenintare pentru supravietuirea speciei umane, sau pentru dezvoltarea civilizatiei... Deocmadata nu si se cauta solutii pentru evitarea uraganelor sau deturanrea lor in zone nepericuloase.

Deocamdata nu si era un exemplu minor

În prealabil postat de cristina2012

topcat, in Bilie scrie ca iadul (gheena) a fost creat pentru satan. Pentru om Dumnezeu a creat raiul, doar ca unii oameni cauta cu tot dinadinsul iadul. Nu uita de jertfa Fiului Lui Dumnezeu pe cruce pentru a salva pe om.

Unii oameni nu cauta cu tot dinadinsul iadul, unii pentru ca habar nu au despre el si altii pentru ca nu li se ofera un set de reguli clare prin care ar putea sa nu ajunga acolo.
Jertfa o fi fost pentru UNII oameni si nu pentru om in general.

În prealabil postat de cristina2012

Oamenii care se simt bine cu patimile lor, nu au ce cauta in rai pentru ca ar transforma raiul in iad si oricum ar fi nemultumiti in rai pentru ca le-ar lipsi patimile in care s-au invatat sa petreaca (un betiv nu ar putea fi fericit fara alcool, un desfranta fara desfranare)... pe acestia Dumnezeu nu-i poate multumi. Daca o viata intreaga te-a suparat Dumnezeu si nu ai reusit sa Il cunoasti, sa te inveti sa traiesti langa El, cum sa iti inchipui ca te vei bucura langa El o vesnicie.

Consider pedeapsa mult disproportionata fata cu vinovatia. E ca si cum pentru ca ai furat o piine ai sta la inchisoare toata viata. Un nonsens.
Nu mi-as dori sa stau in rai cu cineva care gaseste asta ceva normal.

În prealabil postat de cristina2012

Vestigiile arheologice din paleoliticul superior ne arata ca oamenii (homo sapiens) nu erau atei, aveau diferite credinte... Din acest punct e vedere sunteti ciudatenii extraterestre.
Pe de alta parte australopitecii de la are va reclamati originile nu au lasat vestigii ale vreunei credinte religioase.
Pana la urma homo sapiens este extraterestru, nu-i asa? Se vede clar ca are un aport "de sus".

:)
Pai, si nu te simti ciudat cind stii ca ai acelasi tip de credinta ca omul din paleoliticul superior?
Nu e nici un aport de sus, evolutia explica aparitia lui homo sapiens.

[metanoia2]

Cand eram adolescenta am fost iubitoare de rugaciune si de toate cele sfinte urmand sfaturile Sfantului Siluan Athonitul, Patericului, Sfantului Arsenie Boca, si altor sfinti, dar nimeni nu ma iubea asa, toti de la parinti, frati, rude, prieteni s-au intors impotriva mea pentru ca credeau ca doar vreau sa fiu altfel nu intelegeau dragostea mea pentru rugaciune, nu intelegeau cum poate sa iti faca bucurie sa tii post, si preotul credea ca exagerez purtand batic.
Dar bucuria mea interioara era atat de puternica si Dumnezeu ma ajuta atat de mult incat toate ieseau mult mai bine decat daca le-as fi calculat. In orice necaz ziceam Doamne iti las Tie necazul meu si atat...restul era liniste. Daca pictam de ce pictez doar icoane, daca scriam poezii de ce nu invat mai bine in timpul acela, de ce nu sunt ca ceilalti copii? Au trecut cativa ani in ritmul acesta si eu ii iubeam pe toti, si ascultam de toti si bucuria crestea si numai eu stiam cat eram de implinita deoarece nimeni nu m-a intrebat si nimeni nu m-ar fi crezut.... si am ajuns studenta. Atunci, dupa o vreme intrand in anumite cercuri, am lasat-o mai incet cu rugaciunea, cu mersul la biserica, treptat am inceput sa ma simt mai singura si simteam nevoia de avea un prieten....dupa care am inceput sa ma cert cu prietenul de ce tot isi doreste relatii trupesti si cu Dumnezeu de ce imi nu imi da pace odata sa am si eu o viata ca orice fata de varsta mea, de ce vesnic ma face sa ma mustre constiinta, cu ingerii m-am certat de ce nu imi dau pace sa imi traiesc viata iar daca doresc sa ma intorc ma voi ruga din nou....si mi-au dat pace...adica pacea pe care o cerusem eu. Si apoi m-am simtit libera, a trecut starea de singuratate, ma simteam libera, mai puternica pentru ca simteam ca fac tot ce vreau si nu ma mai mustra constiinta.... Dupa inca vreo 2 ani m-am imbolnavit aveam stari de depresie, de neliniste, mi-era rau daca mergeam la biserica, eram bolnava fizic foarte tare si aproape am cazut la pat;nu ma mai puteam ruga si rugaciunile parca sunau in gol, nu mi se raspundea la ele. Mi-am adus atunci aminte de starea din adolescenta si de unde eram mi s-a parut imposibil sa o mai ating vreodata, ma simteam ca eram murdara, urata (chiar si pe fata imi aparusera niste bubite de la machiaj), toti ma placeau pentru ca am intrat in randul lumii doar eu nu ma simteam bine.Mi-am dat seama cat de aproape Il simteam pe Dumnezeu inainte desi la momentul respectiv nu parea sa fie chiar atat de aproape. Atunci m-am dus si m-am spovedit si m-am impartasit decizand ca e mai bine langa Dumnezeu decat traind dupa voia mea care nu mi-a adus decat boala si suparare si neliniste. Au trecut cativa ani buni de rugaciuni putine(caci ravna n-a mai fost ca cea dintai) pana cand Dumnezeu sa se mai lase simtit macar din cand in cand in viata mea.
Deci nu suntem roboti care ne nastem in familie crestina si facem toate cum le-am vazut la ceilalti ci alegem si luptam pentru ce avem. Dumnezeu a stat ascuns de mine cand L-am alungat dar a revenit cand mi-am dat seama ca am gresit. Nu a revenit imediat ca sa ma motiveze sa lupt.
In plus am botezat anul acesta o doamna care inainte era reformata nepracticanta(are 56 sau asa ceva de ani) si venind la biserica ortodoxa de vreo cativa ani, cu lacrimi in ochi a cerut botezul simtindu-L pe Dumnezeu in viata sa prin participarea la Sfintele Slujbe.A plans tot botezul de bucurie.
Eu am ales odata sa nu mai fiu cu Dumnezeu si numai cine traieste cu El macar o vreme poate simti ce inseamna sa Il pierzi.
Deci stiu ca este bun, cu mine a fost si este.

[laurschepsis]

În prealabil postat de metanoia2

Cand eram adolescenta am fost iubitoare de rugaciune si de toate cele sfinte urmand sfaturile Sfantului Siluan Athonitul, Patericului, Sfantului Arsenie Boca, si altor sfinti, dar nimeni nu ma iubea asa, toti de la parinti, frati, rude, prieteni s-au intors impotriva mea pentru ca credeau ca doar vreau sa fiu altfel nu intelegeau dragostea mea pentru rugaciune, nu intelegeau cum poate sa iti faca bucurie sa tii post, si preotul credea ca exagerez purtand batic.
Dar bucuria mea interioara era atat de puternica si Dumnezeu ma ajuta atat de mult incat toate ieseau mult mai bine decat daca le-as fi calculat. In orice necaz ziceam Doamne iti las Tie necazul meu si atat...restul era liniste. Daca pictam de ce pictez doar icoane, daca scriam poezii de ce nu invat mai bine in timpul acela, de ce nu sunt ca ceilalti copii? Au trecut cativa ani in ritmul acesta si eu ii iubeam pe toti, si ascultam de toti si bucuria crestea si numai eu stiam cat eram de implinita deoarece nimeni nu m-a intrebat si nimeni nu m-ar fi crezut.... si am ajuns studenta. Atunci, dupa o vreme intrand in anumite cercuri, am lasat-o mai incet cu rugaciunea, cu mersul la biserica, treptat am inceput sa ma simt mai singura si simteam nevoia de avea un prieten....dupa care am inceput sa ma cert cu prietenul de ce tot isi doreste relatii trupesti si cu Dumnezeu de ce imi nu imi da pace odata sa am si eu o viata ca orice fata de varsta mea, de ce vesnic ma face sa ma mustre constiinta, cu ingerii m-am certat de ce nu imi dau pace sa imi traiesc viata iar daca doresc sa ma intorc ma voi ruga din nou....si mi-au dat pace...adica pacea pe care o cerusem eu. Si apoi m-am simtit libera, a trecut starea de singuratate, ma simteam libera, mai puternica pentru ca simteam ca fac tot ce vreau si nu ma mai mustra constiinta.... Dupa inca vreo 2 ani m-am imbolnavit aveam stari de depresie, de neliniste, mi-era rau daca mergeam la biserica, eram bolnava fizic foarte tare si aproape am cazut la pat;nu ma mai puteam ruga si rugaciunile parca sunau in gol, nu mi se raspundea la ele. Mi-am adus atunci aminte de starea din adolescenta si de unde eram mi s-a parut imposibil sa o mai ating vreodata, ma simteam ca eram murdara, urata (chiar si pe fata imi aparusera niste bubite de la machiaj), toti ma placeau pentru ca am intrat in randul lumii doar eu nu ma simteam bine.Mi-am dat seama cat de aproape Il simteam pe Dumnezeu inainte desi la momentul respectiv nu parea sa fie chiar atat de aproape. Atunci m-am dus si m-am spovedit si m-am impartasit decizand ca e mai bine langa Dumnezeu decat traind dupa voia mea care nu mi-a adus decat boala si suparare si neliniste. Au trecut cativa ani buni de rugaciuni putine(caci ravna n-a mai fost ca cea dintai) pana cand Dumnezeu sa se mai lase simtit macar din cand in cand in viata mea.
Deci nu suntem roboti care ne nastem in familie crestina si facem toate cum le-am vazut la ceilalti ci alegem si luptam pentru ce avem. Dumnezeu a stat ascuns de mine cand L-am alungat dar a revenit cand mi-am dat seama ca am gresit. Nu a revenit imediat ca sa ma motiveze sa lupt.
In plus am botezat anul acesta o doamna care inainte era reformata nepracticanta(are 56 sau asa ceva de ani) si venind la biserica ortodoxa de vreo cativa ani, cu lacrimi in ochi a cerut botezul simtindu-L pe Dumnezeu in viata sa prin participarea la Sfintele Slujbe.A plans tot botezul de bucurie.
Eu am ales odata sa nu mai fiu cu Dumnezeu si numai cine traieste cu El macar o vreme poate simti ce inseamna sa Il pierzi.
Deci stiu ca este bun, cu mine a fost si este.

Doamne-ajuta!

Foarte frumoasa destainuirea fratiei tale (explica perfect si pseudonimul sub care semnezi). Ceea ce nu inteleg (deocamdata) cei carora le-ai facut marturisirea este ca pe Dumnezeu il cunosti personal si nu prin intermediul altora. Credinta este o experienta personala si este o explorare care tine mai mult decat o viata pamanteasca. Este un dialog inefabil intre ucenic si Maestru si, e viu atat timp cat ucenicul il cauta sincer pe Maestru si mai ales cat timp nu vrea sa ia locul.

Doamne-ajuta!

[metanoia2]

Doamne-ajuta laurschepsis!

[cristiboss56]

În prealabil postat de metanoia2

Doamne-ajuta laurschepsis!

Iertare de intervin şi sunt în afara topicului, dar sincer simt nevoia să te felicit pentru albumul tău din pagina ta personală. Este , după părerea mea, unul dintrtre cele mai reuşite albume personale, îndemnând şi pe alţi useri să-l vizioneze. Doamne ajută !+

În prealabil postat de metanoia2

Deci stiu ca este bun, cu mine a fost si este.

E o experienta personala pe care nu o neg. Insa am si eu o experienta personala total diferita de a ta. Cu mine a fost bun si asa (asta daca as trece cu vederea ca sint ateu).