Despre Sabat

În prealabil postat de Danut7

Cand Dumnezeu le-a dat Sabatul evreilor ce le-a zis? Va dau Sabatul asta pentru ca ziua asta am facut-o eu atunci de mult , si e ziua in care Eu m-am odihnit?Nu, nicidecum.
Ci le-a zis va dau Sabatul ca sa va amintiti de ziua in care v-am scos din Egipt.

Ia citeste dumneata Porunca a patra din Iesirea 20:8-11. Printre alte, se spune:
"ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau. Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamîntul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o."

Se vorbeste si despre ceea ce a creat Domnul pentru noi (nu numai pentru evrei) si despre odihna Domnului.

În prealabil postat de Danut7

"Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in "Istoria bisericeasca" din 1902, pg. 55, declara: "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica,"

Interesant lucru, uite lista de episcopi ai Argesului : http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4...9Fi_Muscelului

Nu este nici un Calist Botosaneanul.
Iarasi e interesant ca am cautat fraza ta, si culmea ca am gasit-o doar pe forumuri si site-uri non-ortodoxe , de sambatari si in foarte putine linkuri.Nu mai veni cu fraze fabricate te rog frumos.

De ce nu cauti dumneata si pe site-ul pe care te afli (http://www.crestinortodox.ro/diction...t-ialomiteanul )? Este vorba de Calist Ialomiteanul, care se numea "botoseneanul", pe vremea cand a scris lucrarea (1902).

În prealabil postat de Danut7

Alt lucru: Cum va poate salva Iisus in conceptia voastra?b

Prin credinta in jerfa Sa: "Fiindca atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."(Ioan 3:16)

Sper ca ati observat inutilitatea inchinarii pagane la chipuri, icoane, oase, fecioare, sfinti, etc. Cred ca sunteti de acord cu mine ca Domnul Iisus Hristos a facut totul si nu are nevoie de completari.

[Danut7]

În prealabil postat de condor

Ia citeste dumneata Porunca a patra din Iesirea 20:8-11. Printre alte, se spune:
"ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau. Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamîntul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o."

Se vorbeste si despre ceea ce a creat Domnul pentru noi (nu numai pentru evrei) si despre odihna Domnului.



De ce nu cauti dumneata si pe site-ul pe care te afli (http://www.crestinortodox.ro/diction...t-ialomiteanul )? Este vorba de Calist Ialomiteanul, care se numea "botoseneanul", pe vremea cand a scris lucrarea (1902).



Prin credinta in jerfa Sa: "Fiindca atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."(Ioan 3:16)

Sper ca ati observat inutilitatea inchinarii pagane la chipuri, icoane, oase, fecioare, sfinti, etc. Cred ca sunteti de acord cu mine ca Domnul Iisus Hristos a facut totul si nu are nevoie de completari.

"ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau. Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamîntul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o."

Se vorbeste si despre ceea ce a creat Domnul pentru noi (nu numai pentru evrei) si despre odihna Domnului.

Problema e ca voi luati versetul acela literal.Ce insemna ziua a saptea pentru om si ce a insemnat ea pentru Adam, alta decat starea aceia in prezenta si comuniune cu Dumnezeu, starea de sfintenie.La fel inseamna si pentru evreii si pentru crestini.Iar porunca nu se limiteaza strict la o anume a saptea zi.Ci "ziua" a saptea reprezinta starea de comuniune si pace cu Dumnezeu care e necuprins de timp.
Iesire 20
8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,

dar spune si ca ce fapt divers tin ei ziua odihnei sambata :
Deuteronom 5
12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.

La fel si crestinii tin Duminica pentru ca in ziua asta Iisus a Inviat din morti, si ne-a dezrobit din mainile vrajmasului, aducandu-ne din nou in comuniune cu Dumnezeu.

(http://www.crestinortodox.ro/diction...t-ialomiteanul )? Este vorba de Calist Ialomiteanul, care se numea "botoseneanul", pe vremea cand a scris lucrarea (1902).
nu stiu de cand la tine Ialomiteanul = Botoseneanul ; De cand e Ialomita in Botosani?Nu este mentionat nicaieri ca , Calist Ialomiteanul ar fi numit Botosaneanul;Si printre scrierile lui Calist Ialomiteanul nu apare nicaieri "Istoria bisericeasca" din 1902.

in legatura cu "mantuirea" din punctul vostru de vedere: Prin care credinta?

În prealabil postat de Danut7

[b]"
(http://www.crestinortodox.ro/diction...t-ialomiteanul )? Este vorba de Calist Ialomiteanul, care se numea "botoseneanul", pe vremea cand a scris lucrarea (1902).
nu stiu de cand la tine Ialomiteanul = Botoseneanul ; De cand e Ialomita in Botosani?Nu este mentionat nicaieri ca , Calist Ialomiteanul ar fi numit Botosaneanul;Si printre scrierile lui Calist Ialomiteanul nu apare nicaieri "Istoria bisericeasca" din 1902.

Lapagina pe care v-am indicat-o, despre Calist Ialomiteanu scrie:
la 24 mai 1899 a fost ales arhiereu cu titlul "Botosaneanul"

-In colaborare cu prot. prof. Simion Popescu a scris mai multe manuale de Religie, toate tiparite la Bucuresti, in 1902;in 1903 scrie "Istoria bisericeasca" (editia a II-a)

Citit mai atent si veti gasi singur.

În prealabil postat de Danut7

[b]
in legatura cu "mantuirea" din punctul vostru de vedere: Prin care credinta?

Prin credinta personala.

[Danut7]

iara vi cu texte fabricate? verifica autenticitatea aberatiilor inainte sa le postezi, uite lista cu episcopii Argesului :

(1850-1862); Neofit Scriban (1862-1865); Ghenadie Ţeposu (1865-1868); Neofit Scriban (1868-1873); Iosif Naniescu (1873-1875); Ghenadie Petrescu (1875-1893); Gherasim Timuş (1893-1911); Calist Ialomiţeanul (1912-1917);

In 1899 nu a fost ales nici un episcop;din 1893-1911 a fost episcop Gherasim Timus;

Cine e Iisus Hristos in conceptia voastra?

[Danut7]

IALOMIŢEANU CALIST (din botez Constantin), episcop.



N. 1 oct. 1800, în Bucureşti. decedat la 18 mai 1917, în Bucureşti.

Urmează cursul inferior la Semiarul “Central" (1875 - 1879), este numit învătător la Obileştii Vechi-Ilfov (1879-1882).

Diacon la biserica “Cu sfinţi" din Bucureşti (1882-1887); urmează cursul Superior al Seminarului “Nifon" (1882-1885), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (lic. 1896). Director al Cancelariei Episcopiei Huşilor (1887-1888), profesor de Religie la Gimnaziile din Călăraşi (1889-1890) şi Giurgiu (1890-1896), apoi la Liceele “Sf. Sava" şi ”Matei Basarab" din Bucureşti (1896 - 1912); preot la biserica “Delea Nouă" din Bucureşti (din 1891 ), preşedinte al Societă‘ii clerului român “Ajutorul” (1896 - 1912): rămas văduv, la 24 mai 1899 a fost ales arhiereu cu titlul “Botoşăneanul", pentru Mitropolia Moldovei, călugărit la Cernica sub numele Calist, apoi hirotonit la Iaşi (4 iul. 1899); a continuat să rămână în Bucureşti, ca slujitor la biserica “Delea Nouă" şi profesor de Religie.



La 4 febr. 1912 ales episcop al Argeşului, unde a păstorit până la moarte.

http://biserica.org/WhosWho/DTR/I/Ca...lomiteanu.html

[Danut7]

edit 1111111111

[Danut7]

În prealabil postat de Danut7

iara vi cu texte fabricate? verifica autenticitatea aberatiilor inainte sa le postezi, uite lista cu episcopii Argesului :

(1850-1862); Neofit Scriban (1862-1865); Ghenadie Ţeposu (1865-1868); Neofit Scriban (1868-1873); Iosif Naniescu (1873-1875); Ghenadie Petrescu (1875-1893); Gherasim Timuş (1893-1911); Calist Ialomiţeanul (1912-1917);

In 1899 nu a fost ales nici un episcop;din 1893-1911 a fost episcop Gherasim Timus;

Cine e Iisus Hristos in conceptia voastra?

rectific, a fost ales mitropolit al Moldovei de acolo primind titlul de Botosaneanul , greseala mea din ne-atentie;

[Danut7]

Trebuie precizat de la inceput ca desi se spune in Cartea numita Facerea (II, 2-3), ca dupa ce a terminat creatia, in sase zile, "Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile Sale in ziua a saptea pe care a sfintit-o si a binecuvantat-o", El a binecuvantat-o si a sfintit-o nu pentru Sine. Nu se vede insa nicaieri poruncita tinerea zilei a saptea pana la scoaterea evreilor din robia Egiptului. Chiar daca s-ar admite ca zilele creatiei ar fi fost de 24 ore si nu epoci -cum spune El prin proorocul Sau : "Ca o zi inaintea Domnului este ca mii de ani" (Ps. LXXXIX, 4 II Petru III, 8)- nu se poate sti ce nume a purtat ziua a saptea, fiindca n-a existat o astfel de zi pana la Moise. "Odihna" de care se aminteste, inseamna ca El a terminat toata lucrarea Sa pe care a binecuvantat-o si a sfintit-o ca sfarsit al acestei lucrari. Dealtfel, asa cum graieste El insusi prin proorocul Isaia : "Dumnezeu nu oboseste, nici nu-si sleieste puterile" (Isaia XL, 28). Deci El n-are nevoie de odihna. "Tatal Meu pana acum lucreaza ; si Eu lucrez" (Ioan V, 17), zice Domnul. Cum Dumnezeu este existenta, Viata insasi, odihna sau incetarea activitatii Lui ar insemna incetarea vietii, sfirsitul existentei lumii.
Pentru Adam, in rai, toate zilele erau sfinte, pentru ca el traia in apropierea lui Dumnezeu, in stransa comuniune cu El, sfintind numele Lui si slavindu-L zilnic, fata catre fata. Dupa alungarea lui din Eden, ca urmare a pacatului neascultarii, munca a devenit o truda pentru existenta, iar trupul a simtit nevoia de zile de odihna pentru refacerea fortelor fizice si spirituale. Totusi, nu i s-a dat atunci nici o porunca, privind serbarea zilei a saptea ; nici in rai si nici dupa alungarea din el.De serbarea zilei a saptea nu se aminteste nimic inainte de potop si nici dupa Noe, pana la Moise.
Sabatul este instituit odata cu randuirea sarbatorii Pastilor si a mancarii mielului pascal, cu azimi, in noaptea scoaterii evreilor din robia Egiptului, dupa 430 de ani de robie (les. XII, 40), miel care preanchipuia pe Hristos "Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii" (Ioan I, 29).
Odata cu Iisus Hristos a venit si Legea cea Noua, stim ca El luand paharul la Cina cea de Taina a zis:"Acesta este Sangele Meu al Legii celei Noi".Odihna cea noua si desavarsita a venit prin Invierea lui Hristos, in ziua Invierii , ziua Domnului.Acesta este odihna pe care Domnul a facut-o si sarbatoare si praznuirile pe care le-a lasat.Nu jertfele evreilor nici praznuirile lor , nici sarbatorile lor si nici zilele lor de odihna de care Dumnezeu spune ca s-a saturat si ca praznuirile lor sunt o nelegiuire(Isaia 1:11-15), ci Jertfa si ziua care Dumnezeu a facut-o si odihna care El a facut-o.Ziua Mantuirii si Invierea Domnului.Caci toate sarbatorile evreiesti si praznuirile lor si jertfele lor era prefigurari ale zilei acesteia, ziua Domnului cea mare.Zilele de odihna(sabatele) si sarbatorile evreilor au ajuns niste nelegiuiri in ochii lui Dumnezeu si zilele de odihna au fost calcate(Izechiel 20:13) si Domnul spune ca va face sa inceteze sarbatorile lor si zilele lor de odihna(Osea 2:11-14).De asemenea se zice despre ei:voi sfarma arcul lui Israel in valea lui Izreel(Osea 1:5).Iarasi despre ei s-a zis:"Nu vor intra in odihna Mea"(Evrei cap4).Deci daca ei nu vor intra in odihna Domnului, inseamna ca Domnul a facut alta zi de odihna si sa lasat o alta odihna si alta zi de odihna poporului lui Dumnezeu,precum odinioara lui Israel.Nu crestini incalca legea prin tinerea odihnei, ci evreii au calcat odihna de aia Dumnezeu a adus alta zi de odihna si alte sarbatori poporului lui Dumnezeu.La fel zice si in prooroci:"Iata vin zile cand fac legamant nou cu casa lui Israel,nu ca cel care ei l-au calcat".Si despre evreii Iisus a zis :"Vi se lasa casa pustie" si "vi se va lua imparatia si se va da la neamurile care vor duce roadele ei."

Uite de ce tin evreii ziua a saptea sambata:

Deuteronom 5
12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.

La fel si crestinii tin Duminica pentru ca in ziua asta Iisus a Inviat din morti, si ne-a dezrobit din mainile vrajmasului, aducandu-ne din nou in comuniune cu Dumnezeu.

[Danut7]

A saptea zi ca duminica s-a dat crestinilor , precum zice in Evrei 4 versetul 7: Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre". Si precum zice David: aceasta este ziua pe care Domnul a facut-o sa ne bucuram si sa ne inveselim in ea.
The Epistle of Ignatius to the Magnesians 8-10 (c. 110 A.D.)
"Do not be deceived by strange doctrines or antiquated myths, since they are worthless. For if we continue to live accordance with Judaism, we admit that we have not received grace. For the most godly prophets lived in accordance with Christ Jesus. This is why they were persecuted, being inspired as they were by His grace in order that those who are disobedient might be fully convinced that there is one God who revealed Himself through Jesus Christ His Son, who is His Word which came forth from silence, who in every respect pleased Him who sent Him. If, then, those who had lived in antiquated practices came to newness of hope, no longer keeping the Sabbath but living in accordance with the Lord's day, on which our life also arose through Him and His death (which some deny), the mystery through which we came to believe, and because of which we patiently endure, in order that we might be found to be disciples of Jesus Christ, our only teacher, how can we possibly live without Him, whom even the prophets, who were His disciples in the Spirit, were expecting as their teacher? Because of this He for whom they rightly waited raised them from the dead when He came. Therefore let us not be unaware of His goodness. For if He were to imitate the way we act, we are lost. Therefore, having become His disciples, let us learn to live in accordance with Christianity. For whoever is called by any other name than this one does not belong to God. Throw out, therefore, the bad leaven, which has become stale and sour, and reach for the new leaven, which is Jesus Christ. Be salted with Him, so that none of you become rotten, for by your odor you will be examined. It is utterly absurd to profess Jesus Christ and to practice Judaism. For Christianity did not believe in Judaism, but Judaism in Christianity, in which "every tongue" believed and "was brought together" to God." (10)
The Epistle of Barnabas was probably not authored by the Barnabas of the New Testament. The writer repudiates the claims of Jewish Christians at the time who advocated adhering to observance of the Mosiac Law. He also argued that Christ provided salvation and man is no longer bound by the Law. This letter compares holy life to unrighteousness.
Epistle of Barnabas 2:4-6 (c. 130 A.D.)
"For He has made it clear to us through all the prophets that He needs neither sacrifices nor whole burnt offerings nor general offerings, saying on one occasion: 'What is the multitude of your sacrifices to Me?' says the Lord. 'I am full of whole burnt offerings, and I do not want the fat of lambs and blood of bulls and goats, not even if you come to appear before Me. For who demanded these things from your hands? Do not continue to trample My court. If you bring fine flour, it is in vain; incense is detestable to Me; your new moons and sabbaths I cannot stand.' Therefore He has abolished these things, in order that the new law of our Lord Jesus Christ, which is free from the yoke of compulsion, might have its offering, one not made by man."
Epistle of Barnabas 15:8-9 (c. 130 A.D.)
"Finally, He says to them: 'I cannot bear your new moons and sabbaths.' You see what He means: it is not the present sabbaths that are acceptable to Me, but the one that I have made; on that Sabbath, after I have set everything at rest, I will create the beginning of an eighth day, which is the beginning of another world. This is why we spend the eighth day in celebration, the day on which Jesus both arose from the dead and, after appearing again, ascended into heaven." (11)
The Didache or The Teaching of the Twelve Apostles was an 11th century manuscript discovered by Philotheus Bryennois. It consists of various parts, starting with the Two Ways ethical instruction and including community rules for liturgical practices and leadership conduct, before ending with a short apocalyptic section. While some of the material might go back before the year 100 A.D., the current form of the document probably dates to the mid-second century at the earliest.
The Didache (or The Teaching of the Twelve Apostles) 14:1 (c. 70 A.D.)
"On the Lord's own day gather together and break bread and give thanks, having first confessed your sins so that your sacrifice may be pure." (12)
The Ecclesiastical History of Eusebius Pamphilus (c. 260-339 A.D.) is probably one of the most important works on early Church history available, covering the events of its first three centuries. As one born during the early Church period, Eusebius was an able historian who had a close view of the events that helped shape the historical and theological developments of the early Church.
Eusebius Ecclesiastical History, Book 1, Chapter 5 (c. 315 A.D.)
"For as the name Christians is intended to indicate this very idea, that a man, by the knowledge and doctrine of Christ, is distinguished by modesty and justice, by patience and a virtuous fortitude, and by a profession of piety towards the one and only true and supreme God; all this no less studiously cultivated by them than by us. They did not, therefore, regard circumcision, nor observe the Sabbath, neither do we; neither do we abstain from certain foods, nor regard other injunctions, which Moses subsequently delivered to be observed in types and symbols, because such things as these do not belong to Christians." (13)
Eusebius Ecclesiastical History, Book 3, Chapter 27 (c. 315 A.D.)
"The Ebionites cherished low and mean opinions of Christ. For they considered Him a plain and common man, and justified only by His advances in virtue, and that He was born of the Virgin Mary, by natural generation. With them the observance of the law was altogether necessary, as if they could not be saved, only by faith in Christ and a corresponding life. These, indeed, thought on the one hand that all of the epistles of the apostles ought to be rejected, calling him an apostate from the law, but on the other, only using the gospel according to the Hebrews, they esteem the others as of little value. They also observe the Sabbath and other discipline of the Jews, just like them, but on the other hand, they also celebrate the Lords days very much like us, in commemoration of His resurrection." (14)
Eusebius Ecclesiastical History, Book 5, Chapter 23 (c. 315 A.D.)
"The churches throughout the rest of the world observe the practice that has prevailed from apostolic tradition until the present time, so that it would not be proper to terminate our fast on any other but the day of the resurrection of our Savior. Hence there were synods and convocations of the bishops on this question; and all unanimously drew up the ecclesiastical decree, which they communicated to all the churches in all places, that the mystery of our Lords resurrection should be celebrated on no other day than the Lords day." (15)
Irenaeus, Bishop of Lyons (c. 178 A.D.)
"The duty of celebrating the mystery of the resurrection of our Lord may be done only on the day of the Lord." (16)
Justin Martyr (c. 100-165 A.D.)
The First Apology of Justin, Chapter 67
"And on the day called Sunday, all who live in cities or in the country gather together to one place, and the memoirs of the apostles or the writings of the prophets are read, as long as time permits; then, when the reader has ceased, the president verbally instructs, and exhorts to the imitation of these good things ... But Sunday is the day on which we all hold our common assembly, because it is the first day on which God, having wrought a change in the darkness and matter, made the world; and Jesus Christ our Savior on the same day rose from the dead." (17)

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Uite de ce tin evreii ziua a saptea sambata:

Deuteronom 5
12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.

Orice faptă a lui Dumnezeu în favoarea noastră constituie un motiv pentru care să ne „aducem aminte”, adică să reflectăm, să recunoaştem şi să apreciem această iubire şi purtare de grijă. Scopul lui Dumnezeu este ca în ziua Sabatului tot ce vine în opoziţie cu părtăşia personală şi directă dintre Creator şi fiinţa creată să fie lăsat la o parte. Sabatul este o zi în care avem fericitul privilegiu să cunoaştem mai bine pe Tatăl nostru din ceruri, cunoaşterea căruia este viaţa veşnică (Ioan 17,3). A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi (vezi 1 Ioan 4,8), a-L cinsti şi a preţui dovezile bunătăţii Sale părinteşti (Romani 1,21).

Eliberarea lor din Egipt a constituit un motiv în plus pentru care izraeliţii să cinstească Sabatul, totuşi chiar cuvintele poruncii a patra arată spre originea Sabatului la creaţiune (Exod 20,8-11) ca motiv pentru porunca de aici de „a păzi ziua de Sabat şi a o sfinţi”. Trebuie să-ţi reamintesc că forma în care a rostit Dumnezeu cele Zece Porunci pe Sinai este cea dată în Exod 20, nu în Deutronom 5. După cum arată şi numele ei, cartea Deutronom este o recapitulare a diferitelor legi transmise lui Israel la Sinai, cu explicaţii suplimentare date de Moise într-o încercare de a imprima în popor importanţa păzirii cu credincioşie a tot ce le fusese poruncit să facă. Dacă amintirea eliberării din Egipt în legătură cu porunca a patra urmează să fie luată ca limitând păzirea ei, în principiu, la cei care au fost astfel eliberaţi – Israelul literal – atunci principiile Celor Zece porunci ca întreg aparţin numai iudeilor, pentru că atât aici (Deutronom 5,6), cât şi în Exod 20,2, Dumnezeu prezintă Legea Sa ca fiind întemeiată pe faptul că îi scosese din ţara Egiptului.

După cum Israelul literal a fost eliberat din robia Egiptului, tot aşa poporul lui Dumnezeu de astăzi a fost eliberat de robia păcatelor (Romani 6,16-18). Sabatul devine astfel pentru creştin o aducere aminte nu numai despre Creaţiune, ci şi despre restatornicirea chipului lui Dumnezeu în propria inimă şi minte. Sabatul este astfel un „semn” al sfinţirii (Ezechiel 20,12), al răscumpărării şi al Creaţiei.

În prealabil postat de Danut7

La fel si crestinii tin Duminica pentru ca in ziua asta Iisus a Inviat din morti, si ne-a dezrobit din mainile vrajmasului, aducandu-ne din nou in comuniune cu Dumnezeu.

Foarte frumos, dar eu zic s-o ţină bină că în curând o să cadă (împreună cu prăbuşirea întregului Babilon).