Cersetor la Biserica :P

[pacatoasa]

În prealabil postat de OmuBun

Probabil nu-i tocmai corect cum procedez eu, dar dau pomana cersetorilor destul de rar, in primul rand fiindca - asa cum spune si Mara - nu stiu o rugaciune, au o lene cronica, daca-i rogi - cu bani- sa faca un serviciu minor, si mai ales pentru ca ii vad facand comentarii penibile in alte imprejurari cand nici nu stiu ei ca sunt studiati. Dorinta mea de fiecare zi este aceea de a nu trece ziua fara sa fac un lucru bun, fie el cat de mic. A da un banut unui astfel de "cersetor", mi se pare o greseala. Eu NU incurajez inselaciunea sub nici o forma si raspund in fata Lui Dumnezeu pentru gestul meu. Prefer sa ma opresc din mers daca vad ingrijorarea sau disperarea pe chipul unui om si sa-i dau fara sa-mi ceara. Acea multumire sufleteasca am vazut-o de atatea ori si abia aceea ma multumeste pe mine. In plus, NICIODATA nu iau bani celor pe care-i iau la ocazie, si de cele mai multe ori ii iau fara sa-mi faca semn (ori fiindca-i cunosc, ori fiindca nu indraznesc sa faca semn pentru ca n-au bani decat de microbuz). Mi s-a intamplat sa ma intrebe o batranica (in timp ce eram pe strada) cum sa ajunga intr-o localitate la vreo 15 Km distanta (se sculase la 3 noaptea si venise la oras, iar acum se intorcea acasa tot pe jos!). Urma sa ma intalnesc cu sotia in acel loc, dar am sunat-o sa-i spun sa ma astepte daca ajunge intre timp si am dus-o pe batranica pana in fata casei. Iar ca sa fiu si mai multumit, i-am dat tot ce-am avut prin buzunare, ca femeia saraca nu mai contenea cu bogdaproste si ca o sa ma puna la pomelnic! Si, Doamne, nici nu stiti cate astfel de batranele am intalnit in aceste 10 luni de cand m-am intors in tara! Nu e o lauda, ci o bucurie ca imi pot gasi seara in mintea mea, binele savarsit in timpul zilei.

Foarte frumos gestul pe care l-ai facut m-a emotionat.De multe ori mergand cu masina eu cu sotul meu vedem oameni la ocazie. Atunci cand sunt femei oprim si le luam tot asa fara bani...si suntem tare bucurosi ca putem si noi sa ajutam. Insa de multe ori m-am intristat, cand din cauza ca ne-a fost frica nu am putut sa luam barbati singuri care stateau in statie. Am dobandit aceasta teama in momentul in care intr-o vara mergand la manastirea Petru Voda am oprit in drum spre manastire si am luat un tanar care se deplasa pe jos cu un cort in spinare.Cum a intrat in masina si l-am vazut mai bine am inceput sa fiu nelinistita si am fixat oglinda sa l pot observa. Ulterior am aflat de la oamenii care stateau pe la manastire ca acest baiat statea cu cortul langa manastire si cu prietenii lui furau de la oameni in aglomeratie.

Alta data m-am intristat deoarece nu am luat cu masina tot de la Petru Voda o familie care avea o fata posedata care facea foarte urat.Nimeni nu ii lua, desi pe alti oameni ii luau...nu i am luat nici noi, desi am plecat cu masina goala.Ce ma impresionat foarte tare a fost ca spre inserat intorcandu ne de la Sihastria am vazut aceasta familie in statia din sat..desi trecuse o zi intreaga...nu i a luat nimeni.

Inainte si eu cautam sa cantaresc daca omul care cerseste este intr-adevar nevoias...insa acum nu mai fac acest lucru..daca pot sa dau dau cat de putin. Nu stiu unde am citit dar cred ca intr-o carte de-a parintelui Arsenie Papacioc(e posibil totusi sa gresesc) ca mergand parca intr-o gara intalneste un cersetor care ii cere de pomana, insa avand buzunarele goale parintelui ii pare rau ca nu poate sa i daruiasca ceva, insa ii intinde mana si i spune ca numai o mana calda poate sa i dea. Cersetorul ii multumeste si ii spune ca nimeni nu a facut acets lucru pentru el, nu a primit o mana calda de la nimeni...Imi cer scuze ca nu-mi amintesc cu amanunte, nu vreau sa denaturez, dar am vrut sa va povestesc ideea...pe mine m-a emotionat mult.

În prealabil postat de pacatoasa

Foarte frumos gestul pe care l-ai facut m-a emotionat.De multe ori mergand cu masina eu cu sotul meu vedem oameni la ocazie. Atunci cand sunt femei oprim si le luam tot asa fara bani...si suntem tare bucurosi ca putem si noi sa ajutam. Insa de multe ori m-am intristat, cand din cauza ca ne-a fost frica nu am putut sa luam barbati singuri care stateau in statie. Am dobandit aceasta teama in momentul in care intr-o vara mergand la manastirea Petru Voda am oprit in drum spre manastire si am luat un tanar care se deplasa pe jos cu un cort in spinare.Cum a intrat in masina si l-am vazut mai bine am inceput sa fiu nelinistita si am fixat oglinda sa l pot observa. Ulterior am aflat de la oamenii care stateau pe la manastire ca acest baiat statea cu cortul langa manastire si cu prietenii lui furau de la oameni in aglomeratie.

Alta data m-am intristat deoarece nu am luat cu masina tot de la Petru Voda o familie care avea o fata posedata care facea foarte urat.Nimeni nu ii lua, desi pe alti oameni ii luau...nu i am luat nici noi, desi am plecat cu masina goala.Ce ma impresionat foarte tare a fost ca spre inserat intorcandu ne de la Sihastria am vazut aceasta familie in statia din sat..desi trecuse o zi intreaga...nu i a luat nimeni.

Inainte si eu cautam sa cantaresc daca omul care cerseste este intr-adevar nevoias...insa acum nu mai fac acest lucru..daca pot sa dau dau cat de putin. Nu stiu unde am citit dar cred ca intr-o carte de-a parintelui Arsenie Papacioc(e posibil totusi sa gresesc) ca mergand parca intr-o gara intalneste un cersetor care ii cere de pomana, insa avand buzunarele goale parintelui ii pare rau ca nu poate sa i daruiasca ceva, insa ii intinde mana si i spune ca numai o mana calda poate sa i dea. Cersetorul ii multumeste si ii spune ca nimeni nu a facut acets lucru pentru el, nu a primit o mana calda de la nimeni...Imi cer scuze ca nu-mi amintesc cu amanunte, nu vreau sa denaturez, dar am vrut sa va povestesc ideea...pe mine m-a emotionat mult.

Da, imi amintesc si eu de cele spuse de Parintele Arsenie Papacioc si de bucuria cersetorului care primise aceasta ca pe o mare binecuvantare!
Cat despre situatii cu statul la ocazie, cel mai bine stie sotia mea care aproape ca facea naveta intre o suburbie a orasului la parintii ei, cand de cele mai multe ori era cu cei doi copii, in timp ce eu eram la mii de km distanta. Din acest punct de vedere am fost dintotdeauna pe aceeasi lungime de unda fiindca de cum m-am intors in tara mi-a zis "Sa opresti intotdeauna cand vezi femei cu copii sau batrani si sa nu le iei bani! Numai Dumnezeu stie cat m-am chinuit singura si cati si-au facut mila sa ma ia, fara sa ma lase sa le platesc!"
Poate pare absurd, dar desi am fost mult timp plecat, asta nu inseamna deloc ca am un cont gras. As zice dimpotriva. N-am fost in stare sa adun mare lucru, ci doar sa-mi ajut familia mai mult cu haine, si produse gospodaresti (pot spune ca nu ne lipseste nimic din tot ce-si doreste omul sa aiba in casa dar mai ales la bucatarie) si punerea la punct a apartamentului cu doua camere. Dar mi s-au intamplat atat de multe incat nu pot sa nu recunosc interventia divina. Ne-am pomenit cu un han de casa cu 8000 mp in jur si o mie una de facilitati, pentru care am un munte de vise in anii ce urmeaza.
Am stiut dintotdeauna ca daca ai un fundament solid unde nu incape minciuna, inselaciunea, rautatea, hotia, Dumnezeu are grija sa-ti dea, fara macar sa ceri.

[mara2008]

<Nu a-ti minţit chiar niciodata ? A-ţi fost perfectă toată viaţa>
Nu cred ca exista OM care sa nu fi mintit macar odata,ceva mic minor,dar e totusi minciuna,sant din ce stiu si minciuni necesare uneori fortati de diferite imprejurari.
Iar perfect ii doar Dumnezeu,deci nu noi toti pacatosi.
Cred sa fim perfectii ne-am dori toti,dar din pacate nu putem fii.
E adevarat ca de la noi mai putin de la Dumnezeu mai mult,dar acel putin cred ca trebuie sa il dau celui ce are si mai putin sau e bolnav si neputincios,celui cu credinta si frica de Dumnezeu.

[coralina]

Părintele Lavrentie de la mânăstirea Frăsinei spunea că săracii se împart în două categorii: săraci adevăraţi şi săraci profesionişti. Cei profesionişti şi-au făcut din cerşit o meserie, iar cei adevăraţi nu cer niciodată şi se luptă cu viaţa. Datoria noastră este să-i căutăm pe cei adevăraţi, iar a fi alături de ei înseamnă a fi împreună cu Hristos.

Doamne ajuta!

[mara2008]

Da foarte frumos si adevarat ce spunea acel parinte de la Frasinei ,carolina,multumesc :iar cei adevăraţi nu cer niciodată şi se luptă cu viaţa.asa gandesc si eu, vad zilnic,de asta ma uit in ochi celui ce ii dau sau dau cui stiu cu adevarat ca o duce ff greu si totusi o duce in tacere si cu multa credinta in Dumnezeu.