Citat:
În prealabil postat de Fani71
Pai, nu prea rezulta, sa stii, daca te pricepi un pic. Rezulta ca sunt scrise din marturie proprie sau redarea marturiei cuiva, insa dupa un numar de ani. Au retinut atunci esentialul, ceea ce si predicasera in toti acesti anio (asazisa 'kerigma' apostolica). Fiecare evanghelie a fost scrisa mai intai pentru un alt context cultural si national - mai mult pentru evrei, sau pentru greci, de ex.
Incearca tu sa scrii acum o povestire despre un eveniment, chiar foarte important din viata ta, care s-a pertrecut acum vreo 30 de ani (nu stiu ce varsta ai, daca erai prea mic atunci pune 20). Sau sa decsrii o persoana care a murit atunci, si care te-a marcat. Ai sa vezi ca ai sa retii lucrurile esentiale, iar alta persoaana care le-ar scrie o sa retina altele.
Sigur, noi credem ca a ajutat si Sfantul Duh la alegerea celor scrise si ca apostolii il aveau pe Hristos viu printre ei (prin trairea crestina si prin euharistie). Asta nu iti cer sa crezi, vorbeam numai din punct de vedere uman-literar-documentarisitc.
|
Faptul ca Hristos e tot timpul iubitor sau tot timpul nervos mi se pare unul esential. Si asta doar ca sa ma refer la ultimele posturi.
Exista doua posibilitati: oamenii care au scris scripturile au uitat pur si simplu cum era firea lui, si atunci ma intreb cite lucruri au mai uitat sau denaturat involuntar, sau au modificat in functie de cui scriau modul in care s-au intimplat lucrurile, si atunci ma intreb cite lucruri au modificat in mod voluntar.
Parerea mea este ca putem lua mesajul, acelasi in toate scripturile, si ca putem considera totul ca fiind o parabola. Asa ar avea sens.