Chipul ca o catapeteasma

[Traditie1]

În prealabil postat de Marius22

Chipuri fascinante de femei, cu o frumusete frusta, uneori aspra, totdeauna neostentativa. Chipuri de batrani arate de timp, brazdate adanc, cu priviri care vad "dincolo”. Chipuri de copii princiari, cu priviri uimite, in descoperirea tuturor acestor taine care compun fermecator lumea domestica. Chipuri de barbati adevarati, indarjiti si hotarati in lucrarea lor neintrerupta, mereu panditi de varii primejdii, mereu purtatori de paterne raspunderi. Chipuri de tineri, verigi sanatoase, aratand o constitutie interioara cristalina, o pornire increzatoare pe firul mosilor lor. Fericita lor intalnire are loc in Biserica, in jurul Chipului lui Hristos."

Intentia acestei carti nu mi se pare rea dar cred ca a scrie o carte pe o tema restrânsa cum e chipul implica multa umplutura. Poate un articol ar fi fost suficient.

Si nu sunt de acord cu elogierea acelor tipuri umane, barbatul îndârjit, femeia frumoasa, copilul ce merge pe urmele stramosilor. Si femeia trebuie sa fie îndârjita pe calea poruncilor divine, slabiciunea ei este o cadere, nu ceva ce trebuie cultivat iar barbatul macho nu e imaginea model a omului în Hristos. Cultivarea masculinitatii si feminitatii sunt în contradictie cu îndumnezeirea omului.

Chipul pe care trebuie sa-l dobândim este acela al ascetului crestin, alte modele sunt lumesti.


Desigur sunt unii, inclusiv pe forum, care vor un crestinism accesoriu al vietii lumesti, un fel de hobby sau supapa psihologica de depasire a greutatilor vietii, dar asa ceva e diferit de Scriptura si de Sfânta Traditie. Împlinirea poruncilor divine trebuie sa fie scopul central al vietii noastre. Sfintii Parinti nu sunt niste ciudati care au denaturat crestinismul ci sunt modelele, atât prin viata lor cât si prin cuvintele lor.

Sfânta Scriptura nu e o carte nebuloasa si dubioasa ci e esenta crestinismului. Daca vrei sa fii crestin trebuie sa-ti construiesti viata pornind de la acestea, nu sa croiesti un crestinism dupa ideile tale.

[costel]

Chipul descopera adancul omului, dupa cum catapeteasma face vazute cele nevazute din altar.

Omul pe cat se impartaseste cu adevarat cu Trupul si Sangele Domnului, cu atat se aproprie mai mult de chipul sfintilor, chip placut Domnului si neplacut lumii, caci lumea vrea chipuri "cool".

[Marius22]

În prealabil postat de costel

Chipul descopera adancul omului, dupa cum catapeteasma face vazute cele nevazute din altar.

Lamuritoare in acest sens sunt chipurile cuviosilor pe care se reflecta lumina launtrica. Chipurile acestora, la randul lor, par a fi izvoratoare de lumina.

"Batranii nostri frumosi" ... http://video.crestinortodox.ro/ACIyB..._athoniti.html

[mela me]

"Chipul arata si ascunde, des-valuie si in-valuie, descopera si acopera. Cele dinauntru si cele din afara se intalnesc pe chip, miscandu-l."


Ce frumos se spune: descopera si acopera.
Domnul sa ne invredinceasca sa vedem doar cele bune pe chipul aproapelui.
Am auzit/citit undeva, ca acelora care s-au apropiat de Hristos, li se intipareste imaginea Mantuitorului pe fata. Este adevarat?

[costel]

În prealabil postat de mela me

"Am auzit/citit undeva, ca acelora care s-au apropiat de Hristos, li se intipareste imaginea Mantuitorului pe fata. Este adevarat?

Nu e de ajuns sa te apropii de El, trebuie sa te si unesti cu El. Iar celor ce s-au unit cu El le-a dat mai mult, nu o intiparire a chipului Sau, ci Trupul si Sangele Sau.

Asa ca nu stiu unde ai citit tu si ce ai citit, dar sfintii nu au chipul lui Hristos. Lucru acesta se vede si din icoane - sfintii nu sunt reprezentati cu fata lui Hristos. Ceea ce au toti si izvoraste din Hristos, este lumina dumnezeiasca, reprezentata la sfinti prin nimbul din jurul capului.

[sophia]

Sa inteleg ca vorbim despre chip si modul in care se reflecta in el interiorul omului, sufletul, credinta.
Eu il am ca exemplu pe parintele Galeriu. Cam asa mi-l inchipui eu pe Dumnezeu-Tatal.

A avea chipul lui Iisus pe fata?
Mai intai cum arata El de fapt? Nu stie nimeni.
Fiecare l-a pictat si il picteaza si azi, asa cum si-l imagineaza si il simte.
Si in majoritatea icoanelor si picturilor, nu are chip de iudeu. De fapt ce are tipic un iudeu?
Unii il vad blond, sau saten cu ochii albastri, altii brunet cu ochii negri.
Unii il vad feminin, frumos, luminos, altii dimpotriva masculin,intunecat, macinat de suferinta.
Din ceea ce scrie in scripturi rezulta ca multi nu l-au recunoscut. Li se parea un om obisnuit, de-al lor.
Inteleg atunci ca nu ii statea nici Lui credinta scrisa pe chip, ci mai degraba in suflet, fapta, gandire.

[Marius22]

Un cuvant al Scripturii ne spune ca "Dumnezeu nu cauta la fata omului". Dar acest lucru nu anuleaza teologia chipului. Dumnezeu nu cauta la chip, pentru ca nu se opreste la el, ci vede dincolo de acesta cunoscand taina fiintei noastre.

Noi insa avem nevoie sa privim la chipul celui de langa noi, sa meditam asupra lui, nu pentru ca ni s-au solicitat favoruri, ci pentru ca prin el sa cunoastem taina lui Hristos.

De noi tine - de modul cum ne raportam la Dumnezeu, semeni si lume - ca de astazi sa nu mai intalnim chipuri care nu ne spun nimic, ci care ne fac partase lui Hristos, care salasluieste dincolo de fiecare "catapeteasma".

[George.m]

"Fata omeneasca este prin ea insasi mijlocul de comunicare intre oameni. Fata nu e data omului pentru o existenta a lui in izolarea individualista.

Fata tine de om, pentru ca el este pentru altii si prin fata isi arata trebuinta sa fie cu ei, sa se intereseze de ei si altii sa stie ca el se intereseaza de ei. Fata nu apartine cuiva in izolare. Fata e proiectia inevitabila a insului spre ceilalti. Ea tine de el, pentru ca el tine de ceilalti.

De aceea a luat Fiul lui Dumnezeu fata omeneasca. El a aratat prin aceasta interesul Lui fata de noi, vointa de a comunica cu noi.

Fata lui Hristos i-a convins pe Apostoli ca e fata lui Dumnezeu insusi, dar a unui Dumnezeu care nu inspaiminta, caci apropierea Lui maxima de oameni e apropiere a nesfirsitei Lui iubiri si bunatati in chip uman" (Parintele Dumitru Staniloae).