Parintele Teofil Paraian a trecut la cele vesnice

[Z.Lidia]

Dumnezeu sa-l odihneasca! Mie mi-a marcat viata - in anii facultatii. Am mers la mai multe conferinte de-ale lui.
Un om de o bunatate exceptionala, trebuie sa fi fost dar de la Dumnezeu aceasta. Si pe cat era de orb, pe atat vedea el sufletele tinerilor.
Imi pare atat de rau ca nu am sa-l mai aud, decat din inregistrari! Plang pentru mine, nu pentru el. Sunt sigura ca Dumnezeu are grija de el.

[glykys]

Dumnezeu sa-l ierte! Eu,ca o ignoranta ce sunt, marturisesc ca nu am citit nimic pana acum din acest parinte de care am auzit vorbindu-se atat de frumos. Dar toate aprecierile voastre m-au convins sa pun mana sa citesc. Va multumesc frumos .

[georgeval]

M-a impresionat cat de filocalic era. Optimismul duhovnicesc il simteai din cuvintele lui. Un om prin care inviai din robia patimilor.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l ocroteasca pe parintele Teofil. Incerc sa-l cunosc acum din marturiile celor mai informati. Are un nume de calugarie atat de frumos.

[catalinabalhui]

Daca ati participat la inmormantarea parintelui Teofil va rog sa ne impartasiti si noua cateva ganduri...poze.

[kosmy022]

În prealabil postat de catalinabalhui

Daca ati participat la inmormantarea parintelui Teofil va rog sa ne impartasiti si noua cateva ganduri...poze.

A fost impresionant la Sambata. Desi am participat si la priveghi aseara,si azi la Liturghie si inmormantare, inca mi-e greu sa ma obisnuiesc ca nu mai e in preajma noastra parintele. Il cunosc din 2002 pe parintele Teofil, de atunci ma si spovedesc la dansul. A fost aspru cu pacatele si ingaduitor cu neputintele. A facut ceea ce predica , adica a cuprins in iubire pe toti care au venit la dansul.
A fost frumos mesajul PF Daniel, a fost de asemenea deosebit cuvantul IPS Laurentiu.

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Ieri s-au adunat in jurul Parintelui Teofil mii de chipuri - cei mai multi, tineri - pe care se intiparise durerea despartirii de marele duhovnic de la Manastirea Brancoveanu. Doar frigul si distantele au facut ca sa nu fie zeci de mii de oameni prezenti la Sambata de Sus. Suflete pustiite de despartirea de dansul. Foarte multi tineri. Priveghiul, Utrenia, Sfanta Liturghie si slujba de inmormantare au inrourat spatiul sacru al manastirii cu lacrimile despartirii. Oricat de constienti ar fi fost de faptul ca trecand la cele vesnice parintele a scapat de apasarea acestei lumi, oricat s-ar bucura ca, in sfarsit, parintele poate contempla frumusetea creatie Lui, oricat de convinsi ar fi fost ca Dumnezeu i-a pastrat un loc frumos unuia care si-a facut viata dar Lui si oamenilor, ieri, izvoarele de lacrimi au rupt zagazurile privirilor triste ale celor prezenti.

Marea manastire brancoveneasca era acoperita mii de suflete cernite si parea, paradoxal, mai goala ca niciodata. La usa chiliei dansului nu mai astepta nimeni. In paraclisul unde spovedea usa amortita dezvelea un interior trist, in fundalul caruia scaunul gol iti rupea instantaneu lacrimi din inima. Manastirea de care ma leaga atatea amintiri frumoase imi este foarte greu sa mi-o inchipui azi. Ceva s-a rupt din frumusetea ei dar, asa cum Maica Domnului a reinfrumusetat-o de fiecare data cand alti mari duhovnici au parasit-o (Parintii Arsenie Boca si Serafim Popescu), asa si acum am convingerea ca alt suflet frumos va umple abisul lasat de mutarea la Domnul a dragului nostru duhovnic, parintele Teofil Paraian.

In final as vrea sa redau finalul de capitol - "Bucuria inimii, veselie vesnica" - pe care l-am citit ieri, cand m-am intors de la Sambata:

"Acum, ce-as vrea eu, iubiti credinciosi? As vrea sa fim mai buni, as vrea sa fim mai iertatori, mai trecatori cu vederea, mai intelegatori. Sa fim mai buni pentru ca pentru oamenii buni tine Dumnezeu lumea aceasta. Stiti ca, vorbind cu Avraam, Dumnezeu a zis ca, daca vor fi zece drepti in cetate, nu va pierde cetatea. Sa fim cat mai multi drepti ca sa tina cat mai bine lumea aceasta si, mai ales, sa ne scuteasca de razboaie. ... Sa ne fereasca Dumnezeu de rele si, mai intai de toate, sa ne ferim noi de rele ca sa ne feasca Dumnezeu de necaz, dupa cum spunea un parinte duhovnicesc care a trait si in manastirea noastra, Parintele Arsenie Boca: "Omul se roaga de Dumnezeu sa-l fereasca de necazuri si Dumnezeu se roaga de om sa se fereasca de pacate. Care pe care sa-l asculte?" Bineinteles ca noi pe Dumnezeu; atunci si Dumnezeu asculta de noi."

Dumnezeu sa-l aseze intre cei drepti!

Va rog sa ma iertati, dar nu am putut sa filmez sau sa fac poze, desi am luat aparatul cu mine.

Doamne-ajuta!