Modele de casnicie

Cred ca ar fi necesara o mai mare preocupare a societatii in general pentru mentinerea familiei ca nucleu al acesteia. Privesc in urma si vad cate greseli am facut eu, sotul meu si chiar unii dintre apropiatii nostri. Habar nu aveam pe vremea aceea ca in astfel de probleme poti sa ceri si sfatul unui duhovnic. Nu stiam nici ca nasii nostri care erau din partea sotului nu sunt cununati religios si ca n-ar fi avut voie sa ne cunune.

Nu este simplu pentru un tanar sa intemeieze o familie crestina intr-o societate bolnava. In unele cazuri sunt necesare eforturi serioase pentru ca lucrurile sa n-o ia razna. In primii 15 ani de casnicie am platit tribut pentru egoismul meu, fiind parca, pe rand, scorpie, Cenusareasa (la bucatarie si la bal), si in final, cand am acceptat o schimbare - scorpia imblanzita. Trec sub tacere defectele lui, caci si el le avea. Jucam teatru ca sa par in fata cunoscutilor numai ,,in rochie de bal''. Nu era simplu.

In urmatorii 10 ani, au aparut tentatiile pe plan material care au adus cu sine alte probleme. Acestea fiind mai serioase, m-au obligat sa iau decizii pe masura si chiar sa citesc multe carti duhovnicesti, sa pun genunchii la rugaciune pentru a face fata. L-am lasat sa se convinga singur ca greseste alegand sa-si asculte parintii in probleme de afaceri. Paguba a fost considerabila, dar si lectia primita de el. Parintii mei nu m-au incurajat sa ma despart si cred ca au facut bine. Daca nu ma aflam sub povatuirea unui duhovnic bun, cred ca nu puteam face fata acestei situatii.

Acolo, la acel duhovnic, am intalnit o crestina de 40 de ani care-si ingrijea sotul bonav de sapte ani si care tinea post aspru ca sa lupte cu propriul trup si sa ramana o buna crestina. Acela poate fi, de asemenea, un posibil model de casnicie. Adica uniti la bine si la rau, nu numai la bine. Atunci mi-am dat seama ca Dumnezeu mi-a randuit un canon pentru pacatele mele, pentru zgarcenia si egoismul meu si l-am acceptat. Iar ,,jertfa'' mea este incomparabil mai mica decat a crestinei despre care vorbesc.

Abia acum reusim sa ne pretuim reciproc calitatile, deci rabdarea si rugaciunile se pare ca dau roade. Se roaga si el, admite pe pereti icoane in locul tablourilor de familie, are si el rabdare cand ma vede nervoasa etc.


Din pacate, familia este atacata discret sau chiar fatis, atat pe plan spiritual cat si pe plan material. Pe plan spiritual, societatea ii prezinta omului tot felul de tentatii care de care mai toxice pentru mantuire si pentru o convietuire normala. Pe plan material, se degenereaza de asemenea. Omul zilelor noastre este interesat mai mult de a detine valori materiale decat de a cauta modele de casnicie si de a fi el insusi un model pentru ceilalti.

Mi-a placut titlul acestui topic. Mantuirea in familia crestina nu se obtine intotdeauna chiar asa de simplu. De-a lungul vietii, omul se mai poate imbolnavi pe plan fizic sau pemplan duhovnicesc. Atunci Dumnezeu ne incearca credinta, nadejdea si dragostea dupa o randuiala numai de El stiuta. Slava lui multumesc lui Dumnezeu pentru toate!