Cantaretii care ne deranjeaza

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Acum mi-am amintit si de o slujba de la catedrala, cand un enorias prea zelos canta si ceea ce spunea preotul, in paralel cu acesta, si raspunsurile obisnuite. Am rabdat un timp, pana ce m-am intors si i-am aruncat o privire acuzatoare, insa nu s-a sinchisit de fel.

Cred ca este o dovada ca nu intelegem complemetaritatea darurilor in Biserica. "Oare toti sunt Apostoli....?" in cazul nostru "oare toti stiu sa cante"?? Trebuie sa ne gandim smerit ca fiecare dintre noi poate sa fie un madular activ al Trupului lui Hristos, insa sub diferite forme si intr-un mod complementar.

[glykys]

Duminica aceasta, printr-o intamplare,am ajuns la alta biserica decat cea din cartier, la care ma duc adesea. De cum am intrat, am ramas stupefiata! Nu cred ca erau mai mult de 10 oameni la slujba!! (nu incepuse inca Sf. Liturghie). Lume buna (era o biserica mai de centru), politicoasa, isi intindeau unii altora pernitele pentru a putea sta comod in genunchi, isi ofereau unii altora scaunele (evident, erau mai multe scaune decat credinciosi)... La strana erau si femei si barbati (m-am gandit la Sophia), ba chiar femeile cantau mult mai frumos decat barbatii, care nu prea aveau voce. O fata dirija cu o bagheta micuta persoanele care cantau in strana. Se canta pe mai multe voci. Eram stupefiata, parca ma aflam la un concert la Ateneu, nu la Sf. Biserica. Ma deranja foarte tare ca noi, credinciosii, nu cantam... Strana canta splendid, dar tehnic... fara evlavie, nu transmiteau traire, ci doar perfectionism, grija pentru a iesi totul ca la carte, atat... Cantari inalte, polifonice, care mie mi se pareau complet lipsite de miez duhovnicesc. As fi vrut sa ies din biserica si sa ma duc valvartej la mine in cartier, in biserica care geme de lume, dar in care dascalul canta cu voce puternica si evlavioasa si in care toti credinciosi canta, in legea lor, mai in soapta sau mai cu voce tare si ii dau slava lui Dumnezeu. Lumea de aici era linistita,blanda, foarte politicoasa... se mira cum de unii pot lua anafura cu mana goala, fara servetel, nu se imbulzea la miruit (ca si multi mai eram, la sfarsitul slujbei eram vreo 40). Mi se pareau gesturi mecanice, invatate, asemeni celor ale corului. Mult perfectionism, parca totul era artificial. Parintele era intristat la predica de faptul ca nu prea se impartaseste nimic aici, ca nimeni nu vrea sa deschida gura pentru a-L primi pe Hristos... ma gandeam cata lume s-o fi impartasit la mine la biserica de Sf. Arh. Mihail si Gavriil, multi, foarte multi... dar erau si de 10 ori mai numerosi.

Puteti sa credeti ca nu stiu sa apreciez, insa prefer de o mie de ori biserica mea cu oameni multi, de-a valma, care se foiesc in timpul slujbei, in care nu ai loc sa stai in genunchi, dar in care eu una ma simt minunat, il simt pe Dumnezeu in cantarea si in lucrarea comuna a credinciosilor, simt evlavie si dragoste de Dumnezeu! De abia acum stiu sa apreciez si omul care se imbulzeste, pentru ca se imbulzeste spre Hristos, si pe dascalii care au atata si atata traire in cantat, incat o transmit amplificata credinciosilor, si pe cei ce se roaga impreuna si pe cei ce slujesc atata lume. Da, eu prefer de o mie de ori cantarea comuna a credinciosilor, in care fiecare participa dupa puterea si dupa osardia sa, decat glasurile armonioase ale unei elite care canta dupa rigori tehnice. pana la urma, slujba este traire, nu ascultarea unor cantece.

[glykys]

70. Odata, la parintele Ioan la biserica, a venit un parinte cu corul de la strana. Venisera din orasul lor sa participe la un concert de colinde.
Fara sa stie cum cinta, parintele Ioan le-a ingaduit sa tina ei strana. Dezamagirea credinciosilor a fost mare: in locul muzicii psaltice pe care se asteptau sa o auda au auzit ceva care semana mai mult a opera. Muzica era plina de m?ndrie, solistii fiind mai degraba interesati sa îsi arate maiestria vocala decit sa Ii cinte lui Dumnezeu.
In biserica se afla si un parinte calugar care se afla in drum spre Muntele Athos. Dumnezeu ii descoperise acestuia ca, atunci cind ridicau vocea prea strident, mindrindu-se, cintaretii de la strana erau inconjurati de draci. Numai atunci cind cintau fara ifose si fara parada, numai atunci dracii ii paraseau.
Calugarul i-a spus parintelui Ioan vedenia si acesta l-a rugat sa le spuna si celor din cor ce ii descoperise Dumnezeu. Dar, din smerenie, calugarul a refuzat. Atunci parintele Ioan s-a dus si le-a spus el cintaretilor despre aceasta.
- Parinte, dar asa sunt vocile lor, altfel nu pot cinta. Ori asa, ori deloc, a spus dirijorul, incercind sa le ia apararea.
- Mai bine deloc dec?t asa, fratilor, ca aici nu e sala de opera. Sunt convins ca puteti cinta si altfel, numai bunavointa sa aveti. Daca veti cinta numai pentru oameni, pierdeti plata de la Dumnezeu. Daca veti cinta pentru Dumnezeu, veti cistiga si inimile oamenilor. Mindria nu tine de voce. Si nici smerenia nu tine de voce, tine de inima. Poate va ginditi ca vedenia calugarului a fost de la draci, nu de la Dumnezeu. Ca el, habotnic cum ?l credeti, si obisnuit numai cu psaltichia de la manastire, nu stie sa guste muzica voastra. Muzica izvodita din inimile si din mintile sfintilor seamana prea putin cu muzica marilor compozitori religiosi de astazi. Pe sfinti i-a luminat Dumnezeu de au compus muzica bisericeasca. Iar compozitorii care au incercat sa inlocuiasca psaltichia prin creatiile lor s-au aratat potrivnici Dumnezeului care i-a luminat pe sfinti. Ortodoxia are un duh propriu: icoana bizantina il pastreaza, icoana renascentista nu. Muzica psaltica il pastreaza, cealalta nu. Ortodoxia nu e cum vrem noi sau cum ne place noua. Il rog pe parintele vostru, care imi e prieten, sa ma ierte ca va fac observatie. Daca tineti cu dintii de mindria voastra, veti putea cistiga cel mult niste premii stricacioase. Dar, daca veti incerca sa cintati asa cum trebuie, puteti dobindi cununi pe care nu le veti pierde niciodata...


Un batrin oarecare, duhovnicesc, dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra chiliei unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si ascultind putin incepeau a salta; si iar stind ascultau si iar incepeau a salta si asa faceau citva timp. Iar batrinul, vazind, s-a sculat de unde sedea si privea si a mers la chilia acelui frate sa vada pricina de atita bucurie si saltare a acelor spurcati diavoli. Si apropiindu-se batrinul de chilia fratelui, dracii, vazindu-l venind asupra lor, rusinindu-se s-au dat in laturi ca niste ciini, unul intr-o parte, altul intr-alta, si asa departindu-se au fugit. Iar batrinul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltind acei draci, l-a auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra. Si indata a priceput si a cunoscut batrinul ca pricina bucuriei si saltarii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si, intrind la dinsul in chilie, l-a gasit stind la fereastra si citind.


Danion Vasile, Patericul mirenilor.

[Noesisaa]

Glykis, sa stii totusi ca se pune foarte multa munca in aceasta muzica corala pe care tu o detesti. Si de multe ori se canta si cu mult suflet...poate nu se vede daca nu esti obisnuit si nu cunosti. Smerenie e greu de acumulat intr-un grup, mai tot timpul este cate o oaie mai breaza care se crede lebada, etc. Dar sincer, nici in grupurile de muzica psaltica nu am vazut intotdeauna foarte multa smerenie la baietii aia, toti ingrijiti, gelati, cu rase (la ce le trebuie rase???) de un negru stralucitor, asa ca sa placa...

Parerea mea este ca si muzica corala, la fel ca si muzica psaltica poate fin inaltatoare. De multe ori depinde de noi sa le apreciem.. Asculta pe youtube ps 23 cantat de Te Deum Laudamus, muzica polifonica, pe 3-4 voci, nu psaltica, dar nu cred ca poate sa fie cineva care sa nu fie miscat.

Si de asemnea, in ziua de azi blandetea, linistea, politetea, neimbulzeala sunt valori atat de rare in Romania incat, chiar daca par artificiale unui outsider invatat sa ii placa sa fie imbulzit, inghiontit, etc, tot sunt de apreciat, macar cat de cat.

[glykys]

În prealabil postat de Noesisaa

Glykis, sa stii totusi ca se pune foarte multa munca in aceasta muzica corala pe care tu o detesti. Si de multe ori se canta si cu mult suflet...poate nu se vede daca nu esti obisnuit si nu cunosti. Smerenie e greu de acumulat intr-un grup, mai tot timpul este cate o oaie mai breaza care se crede lebada, etc. Dar sincer, nici in grupurile de muzica psaltica nu am vazut intotdeauna foarte multa smerenie la baietii aia, toti ingrijiti, gelati, cu rase (la ce le trebuie rase???) de un negru stralucitor, asa ca sa placa...

Parerea mea este ca si muzica corala, la fel ca si muzica psaltica poate fin inaltatoare. De multe ori depinde de noi sa le apreciem.. Asculta pe youtube ps 23 cantat de Te Deum Laudamus, muzica polifonica, pe 3-4 voci, nu psaltica, dar nu cred ca poate sa fie cineva care sa nu fie miscat.

Si de asemnea, in ziua de azi blandetea, linistea, politetea, neimbulzeala sunt valori atat de rare in Romania incat, chiar daca par artificiale unui outsider invatat sa ii placa sa fie imbulzit, inghiontit, etc, tot sunt de apreciat, macar cat de cat.

Poate am fost prea puternica antiteza. Mie imi place muzica corala in afara Bisericii, intr-adevar, a contat foarte mult si faptul ca nu eram deloc obisnuita cu ea acolo. Cred si eu ca e multa munca, numai sa canti 4 ore aproape in continuu.... si nu cred ca sunt platiti. Oricum, poate a fost si vina mea ca nu am stiut sa gasesc prea multa evlavie in cantecul lor.

Cantaretii de la biserica mea sunt foarte cuviinciosi si transmit multa smerenie. Nu sunt gelati, se imbraca modest, au voce puternica si insufla credinciosilor sentimentul trairii. Imi pare rau ca exista si alte specimene. In schimb, barbatii care ajuta preotul mi se par destul de mandri.

Si inca ceva foarte de bun simt ce am vazut eu in biserica aceea: nu intra decat un singur paraclisier in altar si atunci cand intra, isi facea cruce. La mine intra mai multi barbati in altar, ca si cum ar intra in camera lor, trantesc usile diaconesti, e un du-te vino chiar si in altar in anumite momente... Lumea din biserica mea ar trebui sa ia lectii de la lumea de acolo, sa invete sa cedeze locuri pe scaune, sa nu se imbulzeasca, iar cantaretii nostri sa faca schimb de experienta cu cei din corul polifonic si toti sa fim multumiti!
A, in categoria defecte comune: in ambele biserici se gasesc niste babute sa vorbeasca in timpul slujbei si telefonul suna si nu se opreste cand ti-e lumea mai draga!

[Noesisaa]

Vezi ca daca stai si te gandesti, nu a fost chiar asa de rau precum ai crezut la inceput? Am vazut si eu coruri si coruri, si in multe mai este cate o doamna care se crede primadona, sau coruri nu foarte bine armonizate, sau coruri cu foarte putine voci tinere, dar na, dat fiind la cati tineri vin la biserica...Dar in general, daca imi place cum slujeste parintele, si daca simt trairea lui, si daca imi place cum predica, eu pot sa ignor deficientele corului.

În prealabil postat de glykys

A, in categoria defecte comune: in ambele biserici se gasesc niste babute sa vorbeasca in timpul slujbei si telefonul suna si nu se opreste cand ti-e lumea mai draga!

Da, si pe mine ma deranjeaza telefoanele astea. Ma rau decat cantaretii razleti care se cred coristi. Cel mai tare ma deranjeaza cand cel sunat nu inchide rapid telefonul, ci lasa sa sune si fuge repede-repede spre iesire ca sa raspunda. Nu stiu cum ar putea sa fie preotii mai clari ca lumea sa inchida telefoanele mobile in timpul slujbei. Sau sa le puna pe silent, sau pe vibratie.

http://www.youtube.com/watch?v=b0SuteipTVg

[beliver]

În prealabil postat de georgeval

cred ca este o dovada ca nu intelegem complemetaritatea darurilor in biserica. "oare toti sunt apostoli....?" in cazul nostru "oare toti stiu sa cante"?? Trebuie sa ne gandim smerit ca fiecare dintre noi poate sa fie un madular activ al trupului lui hristos, insa sub diferite forme si intr-un mod complementar.

[Marius22]

Cantarea celor ce "silesc firea spre racnire" a fost respinsa de Biserica inca din primele veacuri crestine. In acest sens s-au dat o serie de canoane.

Iata ce spune Tipicul Sfantului Sava: "Strigarea cea fara oranduiala a celor ce canta in biserica nu se cade sa fie primita in cantarea bisericii. De asemenea si cel care o canta la biserica nu trebuie sa fie primit. Sa fie scos din dregatoria sa si sa nu mai cante in biserica. Pentru ca se cuvine sa cantam cu buna cucernicie si frumoasa glasuire si sa inaltam Slava Stapanului tuturor si Domnului ca si din gurile inimii sale. Iar cei ce nu asculta acestea, muncii celei vesnice sunt vinovati, ca unii ce nu se supun invataturilor Sfintilor Parinti si ale Pravilelor."

[laura_23]

Laudat sa fie Iisus!

Acest lucru ne spune in fiecare zi, la slujba, dragul nostru preot. De mica am fost invatata cu cantare multa in Biserica. Nu pot concepe o slujba fara raspunsul credinciosilor si fara implicarea acestora. La biserica la care ma duc eu in Romania, undeva pe langa Targu-Mures(de unde sunt de loc :))) rasuna Biserica de cantare. De la mic la mare, copii sau batrani sau tineri sau barbati sau femei, toti canta si nu au cum sa deranjeze pe celalalt de langa ei, pt ca simt cantarea, nu mai au timp sa asculte la cei din jur( daca au voce, sau canta corect sau... daca stiu versurile). Nu am mai intalnit asemenea minune in nici o alta Biserica. Simti cum inima ti se infioara, cum inchizi ochii si simti o putere care te cuprinde din cap pana in picioare. E o Biserica mica, simpla, de la tara.... dar zi de zi... plina de oameni din toata tara si din strainatate. Si fiecare... chiar daca sunt pt prima data si nu stiu versurile... nu se pot abtine s anu cante.
La Biserica la care ma duc eu momentan( din cauza... a mii de kilomentrii:) stilul cantarii abordat este cel bizantin. Sa ma ierte Dumnezeu, dar eu nu primesc nici o simtire cand aud cantarile acelea. Dimpotriva, ma pliuctiseste(de multe ori) si nu-mi inspira nici o dorinta de a ma implica in slujba sau de a pleca capul si a ma ruga din tot sufletul. Pana la urma... fiecare om e diferit, si simte orice lucru diferit. Sunt multi carora le place stilul bizantin, precum sunt multi carora le place 'stilul saltaret', cum imi place mie sa-l numesc. Asta ar fi ultima problema de pe pamantul asta, daca si in Biserica stam sa analizam omul de langa noi, cum canta sau ce voce are sau ce canta. Noi ar trebui sa ne vedem de cantarea noastra si de raspunsul nostru la slujba.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa avem inima buna, ca sa putem sa-i cantam toata viata.


Doamne ajuta!

[speranta]

in biserica e bine sa cante toata lumea asa cum poate ...e bine sa cantam mai putin tare atunci cand stim ca nu avem voce dar totusi eu sunt de parere ca toata lumea are dreptul de ai canta lui Hristos...mie imi place tare mult cand canta toata lumea, dar eu tot mai putin am acces la biserica as fi ascultat si o voce mai scartaietoare ...sincer nu m-ar deranja...abia atunci cand esti neputincios si toate usille ti se inchid in fata (nu din rautate ci din cauza ca oamenii nu stiu de ce stai langa usa), iti dai seama ca vrei sa fii printre oameni oricum ori fi...pace sa aveti in suflet .