Doliul in imbracaminte

[Noesisaa]

Elizabeta, cateodata durerea si tristetea, sau bucuria, ne fac sa nu fim foarte rationali. De aceea se spune ca la nunta si la inmormantare nu trebuie sa faca cumparaturile cei implicati direct, trebuie sa fie si cineva care nu este chiar asa legat sufleteste. Cred ca in cazul tau e bine sa asculti mai mult de cei din jur, decat de ce iti spune sufletul, fiindca sufletul nostru cateodata greseste din prea multa dragoste. Trebuie pur si simplu sa iti impui ca de la o anumita data nu mai porti doliu. Vinovatia va trece. Doliul alimenteaza durerea, si asa cum spui tu, nu te lasa sa uiti. Dar sa stii ca e bine sa uiti momentul mortii celui drag, e mai bine sa iti amintesti de momentele de bucurie pe care le-ati petrecut impreuna, fiindca moartea nu este reperezentatitva pentru viata unui om.
Sunt sigura ca stii lucrurile astea, iti trebuie doar un pic de incurajare, dar sa stii ca e spre binele tau si al nimanui altuia, sa lasi doliul.
Si sa stii ca te inteleg, si eu port doliu acum dupa bunica mea. Ma intreb ce cred oamenii din jur, fiind in tara straina, or crede ca-s vreun fel de emo. Asta e.

[elizabeta]

Noesisaa, imi pare tare rau de pierderea ta. Cred ca bunica ta a fost o femeie foarte buna, daca a crescut o nepoata cu un suflet asa de gingas. Dumnezeu s-o ierte!
Ai dreptate in tot ce spui si o sa incerc. De dragul celorlalti. Si pentru ca va fi un sacrificiu pentru mine, il voi oferi lui Dumnezeu. Iti multumesc mult pentru sfaturi. Si sper ca Dumnezeu sa-ti dea putere - stiu ca nu este usor printre straini, dar daca ai avut curajul sa faci acest pas, sunt convinsa ca vei primi si taria de care ai nevoie zi de zi.

[Noesisaa]

În prealabil postat de elizabeta

Noesisaa, imi pare tare rau de pierderea ta. Cred ca bunica ta a fost o femeie foarte buna, daca a crescut o nepoata cu un suflet asa de gingas. Dumnezeu s-o ierte!
Ai dreptate in tot ce spui si o sa incerc. De dragul celorlalti. Si pentru ca va fi un sacrificiu pentru mine, il voi oferi lui Dumnezeu. Iti multumesc mult pentru sfaturi. Si sper ca Dumnezeu sa-ti dea putere - stiu ca nu este usor printre straini, dar daca ai avut curajul sa faci acest pas, sunt convinsa ca vei primi si taria de care ai nevoie zi de zi.

Multumesc, elizabeta. :) A fost intr-adevar o femeie tare de treaba. Dumnezeu sa o odihneasca.

Si Dumnezeu sa te ajute si pe tine sa renunti la tristete. Dumnezeu nu ne da decat cat putem duce, si nu-i putin, nu e nevoie sa ne impovaram noi insine mai mult. Si da, fa-o ca un sacrificiu pentru cei pe care ii iubesti si sunt in viata.

[alexrav4]

parintii sunt primele persoane care ne iubesc,ei ne ingrijesc cand suntem neputinciosi si nestiutori.Ii respectam si ii iubim,nu ti-e usor sa uiti ca mama ta a parasit aceasta viata trecatoare.Doliul este in sufletul tau,ai puterea sa crezi ca viata merge inainte si uitarea intervine in viata noastra,asa cum trecem in timp peste bucuria nasterii de prunci sau casatoriei tot asa putem sa trecem peste pierderea cuiva drag.Asadar trebuie sa mergi inainte si sa ai grija de familia ta si de sufletul mamei tale pe care sa o pomenesti in rugaciunile tale.Referitor la doliu in imbracaminte trebuie sa mergi inainte iar amintirea mamei sa o porti in sufletul tau. Diaconul IOAN

[elizabeta]

Cucernice Parinte Diacon,
Multumesc pentru cuvintele frumoase.
Stiu ca doar haina trupului a murit, iar nu sufletul. Mai stiu si ca Dumnezeu este mult-milostiv si iertator.Stiu ca domnul nostru Iisus Hristos a platit mult prea scump pentru noi ca sa ne lase. Dar tot doare...Si am crezut ca, odata cu trecerea timpului, durerea va disparea, lasand loc doar dragostei, nadejdii si sperantei. Dar n-a disparut.
Iar in ceea ce priveste uitarea, il rog pe bunul Dumnezeu sa ma fereasca de asa ceva, pentru ca nu vreau sa uit. Dar o sa incerc sa renunt la hainele cernite, incet-incet.