Doliul in imbracaminte

[elizabeta]

În prealabil postat de costel

Elisabeta, am mai raspuns pe un topic asemanator, ca eu nu vad nimic rau in a renunta la imbracaminte ca doliu, dupa un timp mai scurt de 40 de zile. Cei mai multi din nefericire se opresc doar la aceste lucruri: sa te imbraci in negru timp de 40 de zile, sa faci parastas la un an, apoi la trei, sase .... Dar eu nu vreau sa-mi aduc aminte de el doar 40 de zile, si doar o data pe an. Asa ca mai bine nu te imbraci in negru timp de 40 de zile, dar il pomenesti neincetat la rugaciune. E mult mai folositor sa dai un pomelnic la fiecare liturghie, decat sa faci o masa mare o data pe an. Nu prin ceea ce spun oamenii se poate face trecerea celui decedat de la suferinta la bucurie, sau de la bucurie la mai multa bucurie, ci prin ceea ce faci tu pentru el. Sa ne ajute Dumnezeu sa nu-i dam uitarii niciodata si sa se reverse si peste ei dragostea Sa.

Da, problema nu era ca vreau sa renunt la doliul vestimentar inainte de 40 de zile, ci ca, dimpotriva, nu pot sa renunt nici dupa mai bine de trei ani... In rest, sunt absolut de-acord cu ce-ai spus!

[costel]

În prealabil postat de elizabeta

Da, problema nu era ca vreau sa renunt la doliul vestimentar inainte de 40 de zile, ci ca, dimpotriva, nu pot sa renunt nici dupa mai bine de trei ani... In rest, sunt absolut de-acord cu ce-ai spus!

Ma faci sa plang. Pentru mine e minunat sa vad ca un om poarta dupa multi ani doliu. Si face acest lucru nu pentru ca ii place culoarea negru, ci pentru ca ii lipsesc cei dragi in lumea aceasta. Pomeneste-i neincetat si vor avea parte de bucurie.

Am citit aici pe site ca Mantuitorul nu a distrus raul din lume dar ne-a invatat cum anume sa ne raportam la el.
Similar, voi nu ati distrus prin postarile voastre nici moartea celor dragi, nici doliul, dar modul cum ati dezbatut aici subiectul ma intareste si ma invata cum sa fac fata doliului meu.
Va multumesc tuturor si lui Dumnezeu ca m-a ales sa fiu crestin, ca sa am parte de voi.
Domnul sa va binecuvinteze, fratilor, mi-ati inaltat inima peste neguri...

[Marius22]

Pentru mine, expresia doliului permanent se exprima cel mai evident in imbracamintea monahilor si a clericilor, vesmintele de culoare neagra. Nu le-as vedea acestora rostul decat ca doliu pentru Hristos. Dar de ce tine Biserica doliu, daca marturisim ca Hristos a inviat? De ce monahii si clericii nostri nu se imbraca in vesminte albe, precum cei din cadrul celorlalte confesiuni crestine? La fel - putem extinde - la ce folos sa tinem doliu dupa moartea celor apropiati ai nostri daca stim ca Hristos a "calcat cu moartea pe moarte"?

Negrul este culoarea "lipsei". Pana si fizica o defineste ca lipsa a tuturor culorilor ce alcatuiesc lumina. Se imbraca in negru, cel care face experienta lipsei, a pierderii. Negrul este culoarea dorului de Dumnezeu si de semenii trecuti la cele vesnice. Negrul este culoarea vietii de aici, a starii lumii pana la Parusie, in timp ce albul reprezinta culoarea Imparatiei, a regasirii in veacul viitor. Acest lucru este evident in cadrul liturgic cand vesmintele negre sunt acoperite, in cadrul slujbelor si in special in cadrul Sfintei Liturghii, de vesminte luminoase, unul din semnele impartasirii de realitatile Imparatiei.

In definitiv, vesmintele negre sunt o permanenta aducere aminte ca noi nu avem cetate statatoare pe pamant, ci in Ceruri, cum spune Apostolul Pavel.