Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[sufletregasit]

traiesc in pacat cu un baiat,de aproximativ 2 ani.il consider persoana cu care imi pot duce mai departe o viata de familie.Eu..se indura Bunul si Milostivul Dumnezeu si Imi arata mereu indurarea Sa printr-o liniste si bucurie interioara.pot sa afirm ca nu am cunoscut oameni care sa imi faca rau sau daca au fost nu m-au afectat.merg des la Biserica si imi place mult la Liturghie,am inceput sa citesc Vietile Sfintilor si sincer va spun ca e o adevarata miere pentru sufletul meu intunecat de pacat.El..vede existenta lui Dumnezeu mai mult stiintific,nu a avut niciodata inclinatii de a merge la Biserica sau de a se ruga.e milos,il invinuieste pe Dumnezeu pentru inegalitatile si nedreptatile din lumea asta,si ii multumeste pentru sanatatea celor dragi lui.daca mergem duminica la slujba impreuna,lucru care se intampla foarte rar..o face de dragul meu.am incercat sa il conving sa mergem la duhovnic dar nu vrea,crede ca preotii in ziua de azi nu tin seama de problemele spirituale ale credinciosilor ci mai degraba isi fac averi,case si masini scumpe.sunt intr-o mare dificultate:vreau sa Il rasplatesc pe Dumnezeu pentru ajutorul Sau necontenit(sa ma spovedesc si sa ma impartasesc) si sa ma indrept...dar vreau sa il atrag si pe el spre Calea Lui ca sa fim amandoi oameni care fac voia lui Dumnezeu.cum sa procedez daca el este atat de impotrivit?

[elizabeta]

În prealabil postat de sufletregasit

traiesc in pacat cu un baiat,de aproximativ 2 ani.il consider persoana cu care imi pot duce mai departe o viata de familie.Eu..se indura Bunul si Milostivul Dumnezeu si Imi arata mereu indurarea Sa printr-o liniste si bucurie interioara.pot sa afirm ca nu am cunoscut oameni care sa imi faca rau sau daca au fost nu m-au afectat.merg des la Biserica si imi place mult la Liturghie,am inceput sa citesc Vietile Sfintilor si sincer va spun ca e o adevarata miere pentru sufletul meu intunecat de pacat.El..vede existenta lui Dumnezeu mai mult stiintific,nu a avut niciodata inclinatii de a merge la Biserica sau de a se ruga.e milos,il invinuieste pe Dumnezeu pentru inegalitatile si nedreptatile din lumea asta,si ii multumeste pentru sanatatea celor dragi lui.daca mergem duminica la slujba impreuna,lucru care se intampla foarte rar..o face de dragul meu.am incercat sa il conving sa mergem la duhovnic dar nu vrea,crede ca preotii in ziua de azi nu tin seama de problemele spirituale ale credinciosilor ci mai degraba isi fac averi,case si masini scumpe.sunt intr-o mare dificultate:vreau sa Il rasplatesc pe Dumnezeu pentru ajutorul Sau necontenit(sa ma spovedesc si sa ma impartasesc) si sa ma indrept...dar vreau sa il atrag si pe el spre Calea Lui ca sa fim amandoi oameni care fac voia lui Dumnezeu.cum sa procedez daca el este atat de impotrivit?

Mda, o solutie ar fi exemplul personal. Roaga-te tu, du-te tu, nu-i reprosa ca nu vine cu tine, roaga-te pentru el, fii blanda si smerita din toata inima, zambeste-i ca un adevarat crestin.
Prietenul tau este un om cu suflet bun, dar mai ales nu-l forta, harul lui Dumnezeu lucreaza, de asta sa fii sigura.

Momentan nu am nici un necaz. Si nu mi-e teama ca voi ajunge in Iad. Din simplul motiv ca a fi fericit in viata asta nu inseamna a fi nefericit in cealalta.

[windorin]

În prealabil postat de fbronnie

Momentan nu am nici un necaz.

Aceasta inseamna ca nu iti lipseste nimic.
Hmm, tare ciudat... esti singurul pe care il aud ca nu are nici un necaz.
Nu stiu daca sa ma bucur pentru tine sau nu.

Eu am mai multe necazuri, iar printre cele mai grele sunt cele sufletesti: mintea nu are odihna, gandurile alearga inca neincetat, inima mi se mahneste din cauza neiubirii mele si a celor de langa mine, faptele imi sunt departe de cuvintele pe care le rostesc.

Dragostea nu e o cadere. E un dar. Eu ca atee recunosc acest dar si ma bucur de el. La fel cu odihna - aceea mi-o fac singura prin faptul ca nu imi muncesc mintea si sufletul cu rugi nesfarsite si cainte pentru pacate pe care nu le-am savarsit.

Voi nu va dati seama ca sunteti cei mai mari dusmani pe care ii aveti? Voi va faceti viata imposibila si ii dispretuiti pe aceia care se pot bucura si pot trai linistit in aceasta viata, fara frica, fara gand de rascumparare intr-o alta viata. Nici Satana nu v-ar putea chinui asa cum o faceti voi insiva. Pacat.

[iustin10]

fbronnie
Pai si daca cealalta viata e adevarata? Daca vei constata asta ,dupa moarte? Ce vei mai face atunci ?
Daca nu e nimic dupa moarte,da ,modul tau de abordare e corect,si nu al nostru.
Dar daca e ?Care va mai fi fericirea si odihna ta atunci?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de fbronnie

Dragostea nu e o cadere. E un dar. Eu ca atee recunosc acest dar si ma bucur de el. La fel cu odihna - aceea mi-o fac singura prin faptul ca nu imi muncesc mintea si sufletul cu rugi nesfarsite si cainte pentru pacate pe care nu le-am savarsit.

Voi nu va dati seama ca sunteti cei mai mari dusmani pe care ii aveti? Voi va faceti viata imposibila si ii dispretuiti pe aceia care se pot bucura si pot trai linistit in aceasta viata, fara frica, fara gand de rascumparare intr-o alta viata. Nici Satana nu v-ar putea chinui asa cum o faceti voi insiva. Pacat.

Interesant punct de vedere...dar totusi sunt anumite nuante in ceea ce exprima unii aici, si anume smerenia in fata lui Dumnezeu si dorinta constanta de a evolua duhovniceste..pentru ca cei care care simt ca nu mai au nevoie de nimic, nici nu mai au motivatia si dispozitia reala de a evolua, de a deveni mai buni ( pentru ca oricum nimeni nu este perfect)...cam asa inteleg eu sentimentele lor!

[AndruscaCIM]

Ce presupun aceste necazuri?

Eu de exemplu consider ca nu am mai nici un necaz in comparatie cu altii, cu alte tari....civilizatii, si a afirma constant ca ai necazuri nu inseamna si a-ti cere osanda oarecum?

Oamenii/crestinii o tin chiar numai in necazuri, sau trebuie in egala masura sa multumeasca lui Dumnezeu si pentru perioadele frumoase, relaxate si pentru lucrurile frumoase care li se intampla in viata si sa le perceapa?