Vorbirea in limbi la penticostali...

[Danut7]

În prealabil postat de Totpeetor

Lacrimi ai spus:"Se bazeaza doar pe cateva versete, pe care de obicei le scot din context."
Da-mi cateva exemple,mie nu imi plac acuzele fara dovezi,indiferent daca sunt eu acuzat sau eu contrazic.Asa e corect.
Acum Danut 7,a venit randul sa ne mai duelam si noi :),oricum cu tine voi avea o discutie mai lejera,pentru ca deja ne cunoastem bine si ne cam stim modul de gandire.
M-ai intrebat:"Cum poate sa te zideasca ceva ce nu intelegi?".In lume sunt multe lucruri pe care nu le intelegem,dar asta nu inseamna ca ele nu exista.Pai multe lucruri pot fi considerate absurde din aceasta pricina(acum nu pretind ca eu le inteleg si tu nu).Ce am afirmat eu o spune si apostolul Pavel,uite:
1 Corinteni 14:3 Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere.
1 Corinteni 14:4 Cine vorbeşte în altă limbă, SE ZIDESTE pe sine însuşi; dar cine proroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
Uite aici vezi clar ca acest dar este dat spre zidirea sufleteasca a celui ce il primeste,in schimb,cel care prooroceste(in propria limba sau in alte limbi,nu are importanta),adica aduce la cunostinta fratilor in Hristos un mesaj divin,zideste sufleteste Biserica.Lucrurile sunt clare deci.Darul vorbirii in limbi nu a fost dat cu scopul evanghelizarii altora,ci a "zidirii"sufletesti a celui ce il primeste,asa spune Scriptura.Acum e greu de inteles cum si in ce mod are aceasta loc,doar cel care l-a primit stie,dar asta nu inseamna ca nu exista.Aceste limbi pot fi atat limbi cunoscute cat si limbi necunoascute,"ingeresti" cum tot Pavel aminteste:
1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Deci se vorbeste despre limbi omenesti sau ingeresti,nu neaparat cunoscute.
Si stii ce mi se pare curios,este ca se poate ca cineva sa aiba acest dar,insa sa nu cunoasca sensul cuvintelor pe care le rosteste.Uite ce mai spune Pavel:
1 Corinteni 14:13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.
Deci se poate ca acea persoana sa nu aiba si darul sa o talmaceasca,talmacirea reprezinta un alt dar.Stiu ca noua ni s-ar parea absurd dar asta e o taina cum este si taina botezului cu apa s.a.,doar cei care au acest dar stiu sau simt ce inseamna aceste lucruri cu adevarat.
Darul vorbirii in limbi nu inseamna ca gata daca l-ai primit poti vorbi in astfel de limbi oricand voiesti si cu cine voiesti,el vine de la Dumnezeu,la fel cum acea persoana nu a invatat nimic pentru a sti acea limba.Este greu de explicat,insa noi nu trebuie sa negam acest dar,doar biblia il mentioneaza.
In acel capitol din 1 Corinteni 14,Pavel vrea sa faca o organizare in biserici,arata ca acest dar nu trebuie folosit oricum:
1 Corinteni 14:6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?
El sfatuieste ca acest dar sa fie folosit in Biserici in asa fel incat sa contribuie si la zidirea Bisericii nu numai a celui ce il are:
1 Corinteni 14:12 Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
1 Corinteni 14:17 Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
1 Corinteni 14:27 Dacă sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească.
Si asa mai departe,vedem aici ordini organizatorice,iar darul vorbirii in limbi este un semn pentru cei necredinciosi:
1 Corinteni 14:22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
Dar Pavel nu desfiinteaza acest dar.EL va dura cat va tine harul,pentru ca biblia vorbeste de o perioada de har,dupa acesta va inceta si va ramane doar dragostea .
Tu iar mi-ai mai spus:
"Darul vorbirii in limbi nu mai a fost necesar odata ce stiinta a crescut, si o data ce si cei care nu graiau in limbi duhovnicesti(nu l-au cunoscut pe Dumnezeu) pentru care a fost si dar acest dar au ajuns si ei la cunoasterea lui Dumnezeu nemaifiind voie de interventie directa pentru vestire ci graind fata catre fata direct fiecare in graiul limbii tarii lui."
Mai citeste atent acolo unde se vorbeste despre acest dar si vei intelege cum stau lucrurile.Vei vedea ca primii crestini vorbeau in limbi in Biserici,desi fiecare aveau o limba comuna si se puteau intelege foarte bine.Uite ce spune din nou apostolul Pavel:
1 Corinteni 14:27 Dacă sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească.
1 Corinteni 14:28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.
Deci vorbirea in limbi are o alta utilitate nu acea de evanghelizare,adica sa primesti acest dar pentru ca sa ii poti vorbi altuia care vorbeste alta limba.Acest dar s-a dat spre zidirea acelei persoane si a bisericii.De aceea nu trebuie sa afirmam despre acest dar ce biblia nu spune,trebuie sa fim atenti cand citim in biblie despre aceste lucruri.De asta nu am vrut sa discut despre acest subiect,dar totusi nu am vrut de asemenea sa las sa se inteleaga lucruri pe care biblia nu le spune.Nici eu nu stiu prea multe despre aceasta tema,doar ce afirma biblia,de aceea nu trebuie sa facem constatari pripite.Nu este corect.

In ultima parte a postului meu m-am exprimat complet aiurea , am fost distras si nici nu m-am uitat de doua ori.

Deci, cum interpretezi versetele astea :

1Corinteni 13:1De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Care sunt limbile ingerilor?

1 Corinteni 14:4 Cine vorbeşte în altă limbă, SE ZIDESTE pe sine însuşi; dar cine proroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.

Despre darul asta nu ne spune ca va dainui, in schimb ne spune ca acest dar va inceta.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Celor carora li s-a propovaduit evanghelia , au ajuns si ei la cunoasterea lui Dumnezeu si au ajuns sa vorbeasca si ei "limba lui Dumnezeu" nemaifiind nevoie ca cineva in mod indirect din afara lor sa vina sa ii invete.Asadar acum in mod direct si fata catre fata vorbesc si ei unii catre altii in graiurile lor native, nu printr-un intermediar.Ca fiecare cultura si limba are propria ei identitate si propriile lor intelesuri care nu coincid intotdeauna mot-a-mot cu alta limba.Deci o data ce nu au mai fost copii in cele duhovnicesti , si au crescut din punct de vedere al graiurilor si al tainelor si in credinta nu a mai fost necesar darul acesta.Darul limbilor a venit la inceput si ca o marturie pentru cei mai slabi in credinta, ca sa creada ca intradevar la botez se intampla ceva.Limbile de foc si darul limbilor eu il vad ca un dar pentru inceput, si ca o marturie a lui Dumnezeu.Sa nu uitam ca la Babel s-a coborit Dumnezeu si a despartit limbile, iar de atunci s-au si despartit oamenii pe pamant, si au inceput sa isi faca idoli.Cum la Babel s-au despartit limbile si oamenii nu s-au mai inteles intre ei, la Cincizecime a venit Duhul din nou dandu-le limbi de foc,aducand din nou intelegerea.Pentru ca fiecare auzea si intelegea, desi erau de diferite nationalitati si limbi.Aceasta este marturia dintru inceput ca Dumnezeu a binevoit intru toti oamenii si a hotarat unirea tuturor in Duh si adevar.Cum la Babel au fost uniti si struniti spre un gand rau, la Cincizecime au fost uniti intr-un grai toti in Duhul Sfant, spre viata vesnica.