Va rog, rugati-va pentru mine!!

[elizabeta]

În prealabil postat de simona76

usor de spus, greu de facut...involuntar imi vin in cap ...mda, sunt traume adunate in 33 de ani.. ... dar voi lupta cu ele de asta sa fii sigur..cu toate puterile mele...

Multumesc! Daamne ajuta!

Copila draga, traumele nu dispar asa, cu una cu doua. Si din experienta pot sa-ti spun ca e mai bine nu atat sa te lupti cu ele, ci mai degraba sa le ... accepti, ca parte a trecutului tau. Si asta pentru ca, printr-o iconomie pe care noi nu o putem intelege pe deplin, ele ti-au transformat sufletul, care acum e mult mai sensibil la suferintele altora. Incredinteaza-te cu totul Iubirii fara margini a lui Dumnezeu si lasa-L pe El sa-ti conduca viata. Iarta-l pe tatal tau din toata inima. Casatoreste-te cu baiatul asta, daca simti ca te iubeste intr-adevar si incercati sa aveti copii. Sunt sigura ca o sa fii o mamica splendida!

[simona76]

În prealabil postat de elizabeta

Copila draga, traumele nu dispar asa, cu una cu doua. Si din experienta pot sa-ti spun ca e mai bine nu atat sa te lupti cu ele, ci mai degraba sa le ... accepti, ca parte a trecutului tau. Si asta pentru ca, printr-o iconomie pe care noi nu o putem intelege pe deplin, ele ti-au transformat sufletul, care acum e mult mai sensibil la suferintele altora. Incredinteaza-te cu totul Iubirii fara margini a lui Dumnezeu si lasa-L pe El sa-ti conduca viata. Iarta-l pe tatal tau din toata inima. Casatoreste-te cu baiatul asta, daca simti ca te iubeste intr-adevar si incercati sa aveti copii. Sunt sigura ca o sa fii o mamica splendida!

Elizabeta, asa este..asta simt si eu, ca vor disparea cu greu..dar cred ca bunul Dumnezeu va face in asa fel incat candva ele sa devina doar simple amintiri ce nu vor iesi la iveala decat extrem, extrem de rar.
Cat despre casatorie, intr-adevar ar fi timpul...sper sa pot face pasul asta...Este dificil, nu prea sunt de niciunele..ptr un pas atat de mare. Probabil ca asta ar fi totodata si scaparea mea, abia atunci s-ar inchide ranile...ar interveni uitarea...Dar cand vad atatea lipsuri..unde sa pornesti la drumul fara nimic????
Mamica mea ...ea ce va face? Ma voi ruga sa aibe bunul Dumnezeu grija de ea..cu siguranta va avea...!
Cat despre cum voi fi ca mamica...cu siguranta iubitoare si alaturi de copii mei.

Multumesc inca odata pentru vorbele bune! Doamne ajuta!

[elizabeta]

În prealabil postat de simona76

Elizabeta, asa este..asta simt si eu, ca vor disparea cu greu..dar cred ca bunul Dumnezeu va face in asa fel incat candva ele sa devina doar simple amintiri ce nu vor iesi la iveala decat extrem, extrem de rar.
Cat despre casatorie, intr-adevar ar fi timpul...sper sa pot face pasul asta...Este dificil, nu prea sunt de niciunele..ptr un pas atat de mare. Probabil ca asta ar fi totodata si scaparea mea, abia atunci s-ar inchide ranile...ar interveni uitarea...Dar cand vad atatea lipsuri..unde sa pornesti la drumul fara nimic????
Mamica mea ...ea ce va face? Ma voi ruga sa aibe bunul Dumnezeu grija de ea..cu siguranta va avea...!
Cat despre cum voi fi ca mamica...cu siguranta iubitoare si alaturi de copii mei.

Multumesc inca odata pentru vorbele bune! Doamne ajuta!

Vor deveni doar amintiri, dar nu simple...
Pentru casatorie, nu este nevoie doar de bunuri materiale (desi este clar ca avem nevoie de ele, si Tatal nostru din ceruri stie asta). Noi ne-am casatorit in cea mai mica bisericuta din oras, si au fost prezenti doar o mana de oameni care ne iubeau... La restaurant am avut doar o masa, unde am incaput toti. N-am avut lautari, n-a fost o petrecere, dar am fost fericiti ca aveam si atat.
Si mai este ceva - casatoria este o taina, un sacrament ca si botezul, deci veti primi tot ajutorul de care veti avea nevoie. Greutatile nu vor dispare, dar veti simti o schimbare in bine. Mai ales in suflet.
Mama ta se bucura de tine - doar esti fata ei! Dumnezeu le va aranja pe toate, eu cred asta cu tarie. Mai trebuie sa vreti si voi si sa faceti ... un pas.

[simona76]

În prealabil postat de elizabeta

Vor deveni doar amintiri, dar nu simple...
Pentru casatorie, nu este nevoie doar de bunuri materiale (desi este clar ca avem nevoie de ele, si Tatal nostru din ceruri stie asta). Noi ne-am casatorit in cea mai mica bisericuta din oras, si au fost prezenti doar o mana de oameni care ne iubeau... La restaurant am avut doar o masa, unde am incaput toti. N-am avut lautari, n-a fost o petrecere, dar am fost fericiti ca aveam si atat.
Si mai este ceva - casatoria este o taina, un sacrament ca si botezul, deci veti primi tot ajutorul de care veti avea nevoie. Greutatile nu vor dispare, dar veti simti o schimbare in bine. Mai ales in suflet.
Mama ta se bucura de tine - doar esti fata ei! Dumnezeu le va aranja pe toate, eu cred asta cu tarie. Mai trebuie sa vreti si voi si sa faceti ... un pas.

asa este!! multumesc din suflet...Doamne Ajuta!!