Despre mandrie

[glykys]

Oho, Oni, nu stiu cine sa nu sufere de aceasta patima! Din proprie experienta, iti spun ca mersul regulat la Sf. Liturghie ajuta foarte mult, rugaciunea si, mai ales, Sf. Spovedanie. tot suntem in post, incearca sa tii cateva zile post si mergi la duhovnic si spune-i ce ai pe suflet. Iata si cateva cuvinte ale par. Calciu despre mandrie:

Asa zice Sfantul Maxim Marturisitorul: daca vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu, trebuie sa renunti la tot, sa-ti golesti mintea si inima, sa vezi in fata ta abisul divinitatii si sa te arunci in el. Si atunci Dumnezeu trimite ingerii Sai, care pe brate te vor purta, ca nu cumva sa se loveasca piciorul tau de piatra, cum spune la Matei.
Acesta este raportul nostru fata de Dumnezeu si noi nu intelegem lucrul acesta si ne trufim! Fiecare la randul lui se trufeste cu ceva! Cel mai de jos om se trufeste cu faptul ca face ceva in meseria lui, sau ca are o casa sau un copil. Trufia creste odata cu treptele sociale pana sus, la varful societatii, unde e asa de mare, incat omul – conducatorul – pierde contactul cu poporul, cu adevarul, cu realitatea si traieste intr-o lume a lui, in care se vede pe sine insusi zeu. Toate miscarile totalitariste si toate guvernele totalitariste au dovedit lucrul acesta. Omul ajuns sus, orbit de trufia luciferica, pierde legatura cu semenii lui, cu societatea si este un pierdut, este un demonizat.
La nivelul nostru, fiecare suntem demonizati prin mandrie. Cunosc aceasta dintr-o experienta personala atat cu mine insumi, cat si cu cei care se spovedesc. Cercetati-va si vedeti ca mandria e cel mai mare pacat pe care il avem. Fiecare vine si marturiseste pacatul trufiei si pleaca de la spovedanie si se intoarce la trufia lui. In aceasta consta vina noastra la rastignirea lui Iisus, in faptul ca in fiecare zi savarsim pacatul cel mare al mandriei. Nu intelegem diferenta ontologica dintre noi si Dumnezeu. Ni se pare ca facem un salt si am ajuns la Dumnezeu, am ajuns ca Dumnezeu, asa cum voiau sa fie Adam si Eva cand i-a ispitit diavolul.
Mandria, acest orgoliu extraordinar al fiintei umane…! Daca sunt doi intr-o intreprindere, sau intr-un birou, sau intr-o chilie, unul vrea sa fie sef. De aici se nasc toate confuziile si toate disputele. Daca macar unul ar sluji pe celalalt asa cum spune Mantuitorul, pacea ar fi intre ei.

[oni91]

Iti multumesc pentru aceste vorbe, si eu mi-am adus aminte de curand de acest indemn si este adevarat ca daca Dumnezeu ne indeamna sa ne slujim intre noi, atunci cu atat mai mult ar trebui sa-L slujim pe El, insa poate ca ideea de Stapan al omului m-a deranjat, desi stiu si de conceptia ca acest Stapan se comporta ca un Tata...poate ca cel mai greu este sa-mi recunosc ignoranta si micimea fata de maretia lui Dumnezeu...

Ultimele cuvinte ale lui Valeriu Gafencu au fost ""Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”"

Imi dau seama ca trebuie sa fie groaznica starea de care vorbesti...important e sa nu iti pierzi nadejdea....diavolul nu se va mantui niciodata fiindca s-a ridicat impotriva Stapanului neispitit dar omul in starea cazuta in care se afla dupa pacatul protoparintilor Adam si Eva oricat de rau ar cadea, atata timp cat e in viata se poate mantui...Mantuitorul a zis "de cate ori vei cadea scoala-te si te vei mantui"...deci nu uita..."atunci cand nu mai exista nici o scapare exista intotdeauna una"...cred ca trebuie sa nu uiti ca nu te poti ridica singura din aceasta stare si sa nu contenesti in a cere ajutorul lui Hristos....eu stiu din proprie experienta ca uneori poti cadea atat de rau incat iti lipseste puterea de a mai "vorbi" cu Dumnezeu...de aceea eu te indemn cu cea mai nezdruncinata convingere sa te rogi Maicii Domnului si sa nu contenesti in a ii inalta rugaciuni pana gand starea si raportarea ta nu se schimba...oricat de neimaginat poate parea o sa fie Lumina din nou..ma voi ruga si eu pt tine pt ca orice rugaciune conteaza.....Doamne ajuta!

[iustin10]

oni
Daca nu treci prin cele mai de jos,nu ai cum te ridica apoi.
Daca nu experimentezi pina la ultima limita caderea ,si nu ajungi la sila de tine,nu poti sa ajungi la comoara pocaintei. Acum raul te doare aproape fizic,si il simti ca pe o prezenta acuta,si evidenta in viata ta,in tine chiar. Acum sunt momentele in care psalmistul spune ca am fost aruncat in cele mai de jos,si 'viata mea s-a apropiat de locuinta mortilor'
Este momentul in care ori te accepti asa cum esti si te caesti de raul ce te apasa,ori cazi in deznadejde si in negare,si te pierzi in bratele lumii ,care atat asteapta,cautand uitarea.
Extrage partea cea buna,de fapt,in mijlocul mandriei,tu ai ajuns la smerenie si la pocainta.Caci iti vezi cu ochi limpezi rautatea si nimicnicia.
Acum daca te vei ruga,vei constata ca intelegi cu adevarat acele rugaciuni,pentru ca ele chiar depsre aceasta vorbesc:despre neputinta si pocainta.
Este vremea sa iesi din tine,nu mai ai ce face in casa,iesi ,paraseste cetatea aceasta .
Indreapta-te spre actiune :rugaciune ,biserica,fapte bune,grija fata de ceilalti .Si vei vedea cum caderea ta se va transforma in motorul tau,si smerenia nu te va mai parasi.
'Caci puterea Mea,in slabiciune este facuta desavarista"