Drumul ingust, lung si anevoios al credintei..

De la gând bun la faptă bună.
De la noapte la zi.
De la întuneric la lumină.
De la trupul slab la suflet înălţat spre veşnicii!

[Simona-Marilena]

În prealabil postat de Zburatorul

De la gând bun la faptă bună.
De la noapte la zi.
De la întuneric la lumină.
De la trupul slab la suflet înălţat spre veşnicii!

foarte frumos spus..

[glykys]

De ce e greu, Simona, sa crezi? Inteleg ca e greu sa fii contra tendintei, dar sa crezi? Credinta nu ti-o poate fura nimeni din piept. Un om cu adevarat puternic este cel cu un crez launtric puternic! Sa fii ocrotita si noapte in pace iti doresc!

[Simona-Marilena]

glykys- e nu tocmai greu, dar, ispite sunt multe, oameni rai sunt multi si parca iti arata in fata prin comportamentul lor care este drumul cel larg si plin de pacate si patimi si parca totul in ziua de astazi te invita sa iei parte la ce e rau...la tv, pe net, in scoli, pe strada...

Sa fi binecuvantata! Si sa ai o seara plina de liniste si pace alaturi cu cei dragi ai tai!

[glykys]

Un om cu un crez lăuntric puternic nu se apucă de droguri, de afaceri veroase, nu o ia pe tot felul de alte căi ale întunericului spiritual, ci tânjeşte mereu după lumină, care izvorăşte nu numai din cărţi, ci şi din icoană. Un copil care a fost învăţat de mic să ridice o rugă plecată pentru binele altuia, mai mult decât pentru al său propriu, şi să o închine la icoana sa de suflet are mai multe şanse să ajungă un om curat şi cu respectul altuia. Oricât ar fi el de „contemporan“, un om de calitate nu poate să nu fi învăţat să plece genunchiul dinaintea Celor de Sus. Smerenia şi închinarea faţă de Bine sunt semnele omului cu suflet înalt, fie el şi cel mai simplu truditor, nu numai un cărturar sau un mare învăţat, hârşit în ştiinţele lumii.

Ce cuvânt de suflet i-aţi da unui tânăr astăzi?

L-aş sfătui, poate, să nu se lase copleşit de răutăţile dimprejur şi de amăgirile vârstei, tinereţea putând fi, nu arareori, ademenită alături de drumul cel bun. Munca fără de preget, acel labor improbus de care vorbea cândva Virgiliu, nu are de aşteptat, cât mai degrabă şi mai mult, o răsplată materială concretă. Anii de trudă investiţi cu drag îi ajută şi pe cei de lângă tine, îţi îmbogăţesc şi ţie sufletul. N-are a face că-s destui nedestoinici care-şi găsesc aşa de repede un culcuş mai cald sau o răsplată mai bogată. Se bucură mai tare cine poate zâmbi mai apoi, cu conştiinţa curată a datoriei bine şi temeinic împlinite. Iar cine caută un umăr de sprijin şi un ajutor la vreme de necaz desigur că găseşte, căci, spune Cartea: „Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da !“. (Dan Slusanschi, Dumnezeu sa-l ierte)



Sa ne ajute Dumnezeu sa mergem mereu pe drumul ingust, lung si anevoios!