Diferenta intre spovedanie si discutie cu preotul

[elizabeta]

În prealabil postat de sophia

Imi este neclara aceasta diferenta.
Inteleg ca lumea merge la spovedanie numai pentru a-si marturisi pacate.
Si multi spun, m-am spovedit si m-am usurat.
Inseamna ca numai pacatele te apasa in suflet? Dar daca ai alte probleme si nelamuriri care nu sunt neaparat pacate?
Adica eu nu pot sa merg la spovedanie si sa fac selectie. De unele ma usurez, pe celelalte le tin mai departe.
Mi se pare ca aceasta diferenta nu ajuta prea mult.
Ai fost iertat, te-ai usurat, dar sufletul tot inlacrimat si derutat este.

Si celelalte probleme pot fi discutate, sigur ca da, insa nu neaparat in cadrul spovedaniei. Uite ce fac eu, de exemplu, cand ma spovedesc de aceeeeeasi slabiciune pe care nu reusesc nicicum s-o inlatur, desi dorinta si hotararea de indreptare exista. Il intreb pe preot ce trebuie sa fac. Ii spun ca am incercat asta si asta, dar n-am reusit; in spovedanie, care este sacrament, preotul este asistat de Duhul Sfant, deci asculta-l cu atentie, si urmeaza-i sfaturile...

[sophia]

@ Cristiboss - nu e vorba numai despre lipsa nasterii de copii. Aceea nu se va vindeca niciodata, chiar daca am inteles-o si acceptat-o mental.
Mai sunt si alte probleme care nu-mi dau pace, inclusiv legate de biserica si credinta.
Da, probabil ca la spovedanie trebuie spuse numai pacatele. In rest habar n-am. Dar am vrut sa spun ca nu numai pacatele macina sufletul si spovedania nu este suficienta. Sau nu sub forma in care se face ea acum: " ma duc sa ma spovedesc ca este post si vreau sa ma impartasesc" si se duc navala toti in anumite perioade, iar in altele...
Comasarea asta de zile de post, cu spovedanie si impartasanie ingreueaza mult si pe oameni si pe preoti. Mai bine ar lasa pe fiecare cand poate el si atunci s-ar face totul in pace si tihna si nu in nebunie si cu forta.

Iar alt gen de discutii cu preotul ar trebui sa existe tot timpul, sub diverse forme.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

@ Cristiboss - nu e vorba numai despre lipsa nasterii de copii. Aceea nu se va vindeca niciodata, chiar daca am inteles-o si acceptat-o mental.
Mai sunt si alte probleme care nu-mi dau pace, inclusiv legate de biserica si credinta.
Da, probabil ca la spovedanie trebuie spuse numai pacatele. In rest habar n-am. Dar am vrut sa spun ca nu numai pacatele macina sufletul si spovedania nu este suficienta. Sau nu sub forma in care se face ea acum: " ma duc sa ma spovedesc ca este post si vreau sa ma impartasesc" si se duc navala toti in anumite perioade, iar in altele...
Comasarea asta de zile de post, cu spovedanie si impartasanie ingreueaza mult si pe oameni si pe preoti. Mai bine ar lasa pe fiecare cand poate el si atunci s-ar face totul in pace si tihna si nu in nebunie si cu forta.

Iar alt gen de discutii cu preotul ar trebui sa existe tot timpul, sub diverse forme.

Da , îti dau dreptate în totalitate ! Este o perioadă aglomerată acum , mai toţi se-nghesuie la spovedit şi la împărtăşit şi cam toate se fac în grabă , pe fugă , precum sunt şi timpurile în care trăim . Îţi înţeleg dorinţa ta, dealtfel foarte firească , de a-ţi uşura sufletul aşa cum trebuie , dar cred că lăsând în timp să se acumuleze , frământări , nedumeriri , păcate , etc , ele nu pot fi rezolvate într o clipită . Răbdare multă , multă răbdare , dragă Sofia , pentru că sunt sigur că în timp lucrurile se vor clarifica în mintea şi sufleţelul tău. Gândeşte-te că nici eu la 52 de ani nu le-am lămurit pe toate , dar asta nu mă dezarmează , ci din potrivă. Eşti tânără ( probabil ) , iar faptul că-L doreşti atât de mult pe Dumnezeu, te va ajuta mult în anii ce-or urma . Sunt sigur de asta ! Doamne ajută ! +

În prealabil postat de sophia

@ Cristiboss - nu e vorba numai despre lipsa nasterii de copii. Aceea nu se va vindeca niciodata, chiar daca am inteles-o si acceptat-o mental.
Mai sunt si alte probleme care nu-mi dau pace, inclusiv legate de biserica si credinta.
Da, probabil ca la spovedanie trebuie spuse numai pacatele. In rest habar n-am. Dar am vrut sa spun ca nu numai pacatele macina sufletul si spovedania nu este suficienta. Sau nu sub forma in care se face ea acum: " ma duc sa ma spovedesc ca este post si vreau sa ma impartasesc" si se duc navala toti in anumite perioade, iar in altele...
Comasarea asta de zile de post, cu spovedanie si impartasanie ingreueaza mult si pe oameni si pe preoti. Mai bine ar lasa pe fiecare cand poate el si atunci s-ar face totul in pace si tihna si nu in nebunie si cu forta.

Iar alt gen de discutii cu preotul ar trebui sa existe tot timpul, sub diverse forme.

Există.La multe biserici se fac duminica după amiază cateheze.Aici se poartă discuţii libere între preoţi şi credincioşi pe cele mai diverse teme.Propune la spovedanie aceasta preotului la care mergi.