Rugaciunea libera

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu nu sunt talentat in a compune texte, nu sunt o fire poetica, dupa cum se vede si din postarile de pe forum. De aceea imi vine greu sa compun rugaciuni spontane in care sa vorbesc simplu si deschis cu Dumnezeu sau cu Sfintii Sai. Totusi, uneori incerc sa o fac, spun cate o rugaciune scurta si imi pare rau ca nu pot mai mult de atat...

Mi-ar placea sa citesc aici in ce fel va rugati voi atunci cand nu recitati rugaciunile clasice pe care le stim cu totii. Poate ca asa ne vom inspira unul de la altul, in felul asta ne imbogatindu-ne spiritual, cei mai talentati invatandu-i pe ceilalti, impartasindu-le din stilul lor, din cuvintele lor poate inspirate de sus, intru slava Duhului Sfant.

Ii rog pe cei care se gandesc sa copieze aici rugaciunile cunoscute ale Sfintilor sa se abtina.

Multumesc.

Daca exista un talent in acest sens, acela e credinta pur si simplu. Nu te astepta dintr-o data sa-ti descoperi izvorul inspiratiei duhovnicesti, daca o fi fost mult timp umplut de balarii. In plus nu cauta la altii ceea ce ti se potriveste tie, ca nu o sa te poti identifica decat foarte rar cu gandurile pornite din sufletul altuia.
Pune-ti ordine in idei si-apoi ai sa gasesti si dialogul... Dar fara inceputul obisnuit, mi se pare ca nu prea se cade. Desi nu mi-am propus niciodata sa spun cum o fac eu, pana la urma nu cred ca savarsesc un sacrilegiu spunand si altora: Incep cu "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul, si toate cele dinauntru meu, numele cel sfant al Lui!" Fac o inchinare apoi continui: "Binecuvantat este Domnul-Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!" Alta inchinare. Apoi "Imparate ceresc, Mangaietorule..." adica inceputul oricarei rugaciuni pe care-l gasesti oriunde. Apoi "Tatal Nostru", "Apoi "Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu..." Apoi "Doamne auzi rugaciunea mea!..." Apoi "Catre Nascatoarea de Dumnezeu..." Apoi "Cuvine-se cu adevarat...) Apoi "Nepatata, neintinata, nestricata, fara de prihana Fecioara..." Apoi Psalmul 50. Apoi "Crezul" Si inchei cu "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul..." Si "Invata-ne Doamne sa daruim Iubire, ca sa putem cunoaste bunatatea Ta. Multumim pentru toate bunatatile pe care desi nu le meritam, Tu ni le dai, iarta-ne noua toate cele stiute si nestiute, cele cu gandul si cu fapta, ca poate n-am reusit sa facem totul dupa voia Ta, iarta-i si pe dusmanii nostri vazuti sau nevazuti, stiuti sau nestiuti si da-ne la toti intelepciunea ta si rabdare sa trecem cu bine peste toate. Ca a Ta este Imparatia, si Puterea si Slava, A tatalui, a Fiului si Sfantului Duh, Acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!" Apoi "Ingere al meu, multumesc pentru ca veghezi cu blandete la tot ceea ce fac, sfatuieste-ma de bine si nu ma lasa sa fac rau. Vegheaza-ma si in somn, ca nu cumva sa cad in pacartul cel greu cand Ratiunea nu ma mai poate ajuta!" "In Numele Tatalui, Al Fiului, Al Sfantului Duh. Amin!!!" De mentionat ca cele doua lumanari de la icoana mantuitorului si a Sfintei Fecioare ard pana la terminare in timpul noptii. Iar candela de obicei ramane nestinsa, cu atat mai mult acum in timpul postului.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de OmuBun

Daca exista un talent in acest sens, acela e credinta pur si simplu. Nu te astepta dintr-o data sa-ti descoperi izvorul inspiratiei duhovnicesti, daca o fi fost mult timp umplut de balarii. In plus nu cauta la altii ceea ce ti se potriveste tie, ca nu o sa te poti identifica decat foarte rar cu gandurile pornite din sufletul altuia.
Pune-ti ordine in idei si-apoi ai sa gasesti si dialogul... Dar fara inceputul obisnuit, mi se pare ca nu prea se cade. Desi nu mi-am propus niciodata sa spun cum o fac eu, pana la urma nu cred ca savarsesc un sacrilegiu spunand si altora: Incep cu "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul, si toate cele dinauntru meu, numele cel sfant al Lui!" Fac o inchinare apoi continui: "Binecuvantat este Domnul-Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!" Alta inchinare. Apoi "Imparate ceresc, Mangaietorule..." adica inceputul oricarei rugaciuni pe care-l gasesti oriunde. Apoi "Tatal Nostru", "Apoi "Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu..." Apoi "Doamne auzi rugaciunea mea!..." Apoi "Catre Nascatoarea de Dumnezeu..." Apoi "Cuvine-se cu adevarat...) Apoi "Nepatata, neintinata, nestricata, fara de prihana Fecioara..." Apoi Psalmul 50. Apoi "Crezul" Si inchei cu "Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul..." Si "Invata-ne Doamne sa daruim Iubire, ca sa putem cunoaste bunatatea Ta. Multumim pentru toate bunatatile pe care desi nu le meritam, Tu ni le dai, iarta-ne noua toate cele stiute si nestiute, cele cu gandul si cu fapta, ca poate n-am reusit sa facem totul dupa voia Ta, iarta-i si pe dusmanii nostri vazuti sau nevazuti, stiuti sau nestiuti si da-ne la toti intelepciunea ta si rabdare sa trecem cu bine peste toate. Ca a Ta este Imparatia, si Puterea si Slava, A tatalui, a Fiului si Sfantului Duh, Acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!" Apoi "Ingere al meu, multumesc pentru ca veghezi cu blandete la tot ceea ce fac, sfatuieste-ma de bine si nu ma lasa sa fac rau. Vegheaza-ma si in somn, ca nu cumva sa cad in pacartul cel greu cand Ratiunea nu ma mai poate ajuta!" "In Numele Tatalui, Al Fiului, Al Sfantului Duh. Amin!!!" De mentionat ca cele doua lumanari de la icoana mantuitorului si a Sfintei Fecioare ard pana la terminare in timpul noptii. Iar candela de obicei ramane nestinsa, cu atat mai mult acum in timpul postului.

Multumesc pentru sfaturi.

Eu insa ma refer la momentele de peste zi, in afara de seara si dimineata. Cum va rugati cand sunteti in drumul spre serviciu, cand mancati, cand lucrati, cand va odihniti, noaptea cand nu puteti dormi?

Rugăciunea liberă sau rugăciunea liber curgătoare aşa cum am citit undeva...este cea mai adevărată rugăciune.
Atunci când citind o rugăciune,un acatist sau un psalm,deodată ochii se umpu de lacrimi,laşi cartea jos şi începi să te rogi pentru toată făptura,pentru vii şi pentru morţi,pentru săraci,pentru bătrâni singuri,pentru cei fără adăpost ,pentru acei care sunt plecaţi peste hotare să-şi câştige o pâine, pentru acei care îşi plâng singurătatea în aşternut căci nu au un suflet lângă ei,pentru acei care ţi-au făcut bine,pentru acei care te urăsc şi care nu te iartă.Atunci inima ta cântă rugăciuni ,versuri,cântece de slavă lui Dumnezeu!

Dacă am fi vrednici şi plăcuţi lui Dumnezeu această rugăciune ar curge din noi spre cer mereu iar lumea în care trăim ar fi mai bună dar...suntem apăsaţi de păcate şi de "grija cea lumească"iar rugăciune pe care o facem este"de lemn".

Rugaciunile libere pe care le spun eu sunt variante ale rugaciunii inimii, deci nu sunt chiar ,,originale'': ,,Doamne Iisuse Hristoase, fie in toate voia Ta.", ,,Doamne Iisuse Hristoase miluieste-l pe N.", Preasfanta Treime, miluieste-ma." Preasfante Doamne Iisuse Hristoase, iarta-ma pentru (...) si pentru tot ce-am gresit azi si ieri.", ,,Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma sa-mi vad pacatele.", etc.

[georgeval]

Un parinte spunea ca exista riscul ca in rugaciunea libera sa cerem anumite lucruri lui Dumnezeu care nu sunt dupa voia Sa. De aceea indicat ar fi sa spunem: Domane, invata-ne sa ne rugam.

[Doriana]

Sigur cerem de multe ori lucruri care nu sunt dupa voia Domnului, dar, oricum, Domnul nu asculta rugaciunile care nu sunt dupa voia Lui.

[lavinia40]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Multumesc pentru sfaturi.

Eu insa ma refer la momentele de peste zi, in afara de seara si dimineata. Cum va rugati cand sunteti in drumul spre serviciu, cand mancati, cand lucrati, cand va odihniti, noaptea cand nu puteti dormi?

Da, in drum spre serviciu realizez ce prost imi administrez timpul de rugaciune.(totdeauna prea putin). Spun Tatal Nostru, Preasfanta Nascatoare, Rugaciunea Inimii, Ps.50,142 (asta depinde de la zi la zi ce vreau sa spun, sau mai bine zis ce simt pe moment sa spun).
La serviciu e mult mai greu, zarva mare,dar incerc, spun incerc sa privesc pe fiecare om indiferent de ierarhia postului ocupat, ca un om important in fata Domnului .La multe tulburari care se-ntampla din pacate, aste-s timpurile, uneori realizez ca DOMNUL ne stie, ne priveste, si ma intreb:Oare cum vede toate acestea?
Gandul la Domnul o consider o rugaciune un pic mai mica;sincer, nu ma pot ruga cand ma concentrez sau sunt stresata.
In drumul spre casa, din pacate, derulez ce s-ntamplat la serviciu, si nu ma rog.
Ma gandesc la Dumnezeu si cand vad frumusetea creatiei, si cand vad suferinta acesteia.

Hm. In timpul zilei sunt muuulte ispite... In general nu le provoc si caut sa evit provocarile, dar uneori trebuie sa intri in hora, iar eu oricat as incerca s-o "scald", daca nu sunt cu "ei", ajung subiect de barfa. Oricum se stie ca tin post, ca merg la biserica, ca aceeasi poza de la avatar este si mare pe desktop. Nu pot sa ma plang ca nu sunt respectat, dar uneori e foarte greu sa faci fata. Sunt intr-un "cuib de viespi" cum s-ar spune. De multe ori nu inteleg ce caut acolo, dar poate tocmai de aceea sunt acolo: e o incercare, e un alt pas pe care trebuie sa-l fac. Fara sa ma laud, pot sa spun ca am mai temperat mult relatiile fata de cum erau cu un an in urma, nu mai e rautatea aceea, iar barfa, chiar daca nu s-a terminat, acum are nuante mai mult comice decat rautacioase... Dar... nu s-a terminat. Uneori ma implica in discutie, mi se povestesc fapte cu detalii amanuntite despre cum isi inseala aia barbatul, despre cum isi plateste aialalta leasing-ul la autoturismul de teren, despre cum se plange cealalta ca i s-au facut "bolmoaje" si i s-au pus in cafea... iar eu ascult, ascult si trebuie sa zambesc cand ei rad, trebuie sa dau din cap, trebuie sa aprob ca atat mi-ar trebui sa fiu de alta parere!... Cu oarecare tupeu, am incercat sa schimb ceva la cea cu "leasing-ul"... De fapt ea sperase ca si eu sunt dintre virtualii sponsori, dar de cand a inteles mesajul meu, ma priveste de undeva de foarte sus, ca si cum mi-as fi permis sa-i fac o propunere indecenta... Si daca nu mi s-ar cunoaste caracterul, probabil ar fi si dintr-acei care ar crede.
Ei, in conditiile date, nu prea mai pot sa ma rog, dar am satisfactia ca citesc mult de pe forum, si mai si raspund pe ici-pe colo, printre picaturi.
La Dumnezeu ma gandesc in felul meu toata ziua. Cand ma trezesc, revizuiesc visele, daca au sau nu un mesaj pentru ziua in curs, apoi ma scol, ma spal si primul lucru care il fac este rugaciunea de inceput si Tatal Nostru. Radioul in masina este pe "Trinitas", dar in birou din pacate este pe Romania actualitati, fiindca e radioul colegului care e mai vechi acolo, mai in varsta, care spune ca el crede, dar nu merge la biserica nici impuscat (desi ii place sa-i povestesc despre cine a mai fost si cat de frumoasa slujba face parintele protopop, care este vecinul lui!!!) Prin sertar mai am cate o carte religioasa, pe care-o mai citesc in caz ca raman singur si pot inchide radioul. In rest? Nu prea mai am timp ca sunt la serviciu (cu exceptia pauzei de la 12.00 la 1.00) cam zi lumina. Sambata, duminica si in sarbatorile religioase nu lucram. Uneori mai merg la tara (la mine sau la tata socru). Intotdeauna iau la ocazie si niciodata nu iau bani. Ba chiar mai fac cate un ocol daca femeia e batrana si mai e si noapte. Ai mei s-au obisnuit deja cu asta si uneori se mai si amuza cand aud cate-o babuta care tocmai urca in masina, cam unde-ar vrea ea sa mearga!... Cand se intampla sa pot face cate ceva de acest gen, pot sa spun ca sunt destul de multumit in acea seara si am observat ca a fost o perioada cand astfel de zile se repetau foarte des.

[elizabeta]

Omule Bun, din cate inteleg eu: 1. tu esti, de fapt, in stare permanenta de rugaciune, 2. faci si tu ce poti ca sa supravietuiesti in acest "cuib de viespi" si 3. pana la urma, esti misionar prin exemplul tau personal. In locul tau nu mi-as face atatea griji, poate m-as ruga doar ceva mai mult...

În prealabil postat de OmuBun

Hm. In timpul zilei sunt muuulte ispite... In general nu le provoc si caut sa evit provocarile, dar uneori trebuie sa intri in hora, iar eu oricat as incerca s-o "scald", daca nu sunt cu "ei", ajung subiect de barfa. Oricum se stie ca tin post, ca merg la biserica, ca aceeasi poza de la avatar este si mare pe desktop. Nu pot sa ma plang ca nu sunt respectat, dar uneori e foarte greu sa faci fata. Sunt intr-un "cuib de viespi" cum s-ar spune. De multe ori nu inteleg ce caut acolo, dar poate tocmai de aceea sunt acolo: e o incercare, e un alt pas pe care trebuie sa-l fac. Fara sa ma laud, pot sa spun ca am mai temperat mult relatiile fata de cum erau cu un an in urma, nu mai e rautatea aceea, iar barfa, chiar daca nu s-a terminat, acum are nuante mai mult comice decat rautacioase... Dar... nu s-a terminat. Uneori ma implica in discutie, mi se povestesc fapte cu detalii amanuntite despre cum isi inseala aia barbatul, despre cum isi plateste aialalta leasing-ul la autoturismul de teren, despre cum se plange cealalta ca i s-au facut "bolmoaje" si i s-au pus in cafea... iar eu ascult, ascult si trebuie sa zambesc cand ei rad, trebuie sa dau din cap, trebuie sa aprob ca atat mi-ar trebui sa fiu de alta parere!... Cu oarecare tupeu, am incercat sa schimb ceva la cea cu "leasing-ul"... De fapt ea sperase ca si eu sunt dintre virtualii sponsori, dar de cand a inteles mesajul meu, ma priveste de undeva de foarte sus, ca si cum mi-as fi permis sa-i fac o propunere indecenta... Si daca nu mi s-ar cunoaste caracterul, probabil ar fi si dintr-acei care ar crede.
Ei, in conditiile date, nu prea mai pot sa ma rog, dar am satisfactia ca citesc mult de pe forum, si mai si raspund pe ici-pe colo, printre picaturi.
La Dumnezeu ma gandesc in felul meu toata ziua. Cand ma trezesc, revizuiesc visele, daca au sau nu un mesaj pentru ziua in curs, apoi ma scol, ma spal si primul lucru care il fac este rugaciunea de inceput si Tatal Nostru. Radioul in masina este pe "Trinitas", dar in birou din pacate este pe Romania actualitati, fiindca e radioul colegului care e mai vechi acolo, mai in varsta, care spune ca el crede, dar nu merge la biserica nici impuscat (desi ii place sa-i povestesc despre cine a mai fost si cat de frumoasa slujba face parintele protopop, care este vecinul lui!!!) Prin sertar mai am cate o carte religioasa, pe care-o mai citesc in caz ca raman singur si pot inchide radioul. In rest? Nu prea mai am timp ca sunt la serviciu (cu exceptia pauzei de la 12.00 la 1.00) cam zi lumina. Sambata, duminica si in sarbatorile religioase nu lucram. Uneori mai merg la tara (la mine sau la tata socru). Intotdeauna iau la ocazie si niciodata nu iau bani. Ba chiar mai fac cate un ocol daca femeia e batrana si mai e si noapte. Ai mei s-au obisnuit deja cu asta si uneori se mai si amuza cand aud cate-o babuta care tocmai urca in masina, cam unde-ar vrea ea sa mearga!... Cand se intampla sa pot face cate ceva de acest gen, pot sa spun ca sunt destul de multumit in acea seara si am observat ca a fost o perioada cand astfel de zile se repetau foarte des.

Nu te supăra dar postarea ta seamănă cu pilda din evanghelia"Vameşul şi fariseul..."Multe lucruri pe care le spui sunt adevărate şi în spiritul învăţăturiii ortodoxe dar parcă prea le faci pe toate bune doar tu,prea eşti cel mai bun.
Omul credincios cu adevărat şi care tinde spre sfinţenie se vede pe sine mai ticălos decât toţi,este smerit şi consideră că nu face nimic bun
.
Puteam să-ţi scriu acestea pe privat dar am făcut-o aici pe public şi te rog să mă ierţi căci nici a arăta greşalele altora nu este un lucru plăcut lui Dumnezeu.

Dacă eşti credincos şi trăieşti după rânduială sunt convinsă că eşti un om bun dar lasă-i pe alţii să o spună altfel cazi în fariseism.
În evanghelia de ieri de la Sfânta Liturghie, Mântuitorul atunci când i s-a spus că este bun a replicat"..de ce îmi spui mie că sunt bun?Numai Tatăl singurul este bun" aşadar....!