Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

În prealabil postat de Fani71

(...)
De ce ne rugam pentru morti, chiar pentru cei care ar putea fi in iad? de ce se spune ca rugaciunea noastra ii poate scoate de acolo?

Sigur, mantuirea este personala, si daca cei dragi noua sau cei apropiati refuza sus si tare mantuirea, cu tot ajutorul nostru, cu toata dragostea onoastra, sau chiar sfintenia noastra, atunci nu ne vom duce noi in iad dupa ei. (A cobori in iad pentru pacatosi este treaba altcuiva, stim noi cine!)

Ar fi chiar trist sa fie asa. Nu se poate. Cei ajunsi acolo deja stiu ca ei nu mai pot face nimic, dar mai stiu ca e practic aproape imposibil ca cineva din neamul lor sa se ocupe de pacatele lor pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca sa-i scoata de-acolo. Si totusi, din predicile pe care le auzim mereu dupa Sf liturghie, am inteles ca Dumnezeu ingaduie mereu iertarea celor ajunsi in iad, daca aici pe pamant se fac slujbe de dezlegari, se duc prescuri, se fac pomeni si milostenie in numele lor. Mult timp am fost interesat de acest lucru si mi-am dorit sincer sa-mi pot ajuta macar parintii si bunicii daca mai departe de-atat nu stiu nume si date (decat pomenind: "si tot neamul" in pomelnic). Eu CRED in salvarea lor asa cum cred in propria noastra salvare, prin smerenie, blandete, rabdare si milostenie. Si tare bine este cand tu poate ca nu esti destul de pregatit cand Dumnezeu hotaraste sa te ia din lumea asta, dar ramane cineva in urma care sa oranduiasca cu simt de raspundere pomenile si prescurile la biserica!