Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[AndruscaCIM]

Vad ca nimanui nu ii convine acest concept de predare a bagajului genetic negativ, insa nu am niciun dubiu ca nimeni nu ar avea ceva de obiectat referitor la faptul ca atunci cand exista un preot/calugar/unchi in neam care si-a petrecut viata in rugaciune si a murit linistit prevestindu-si sfarsitul cu cateva zile inainte...nu il deranjeaza deloc.

Oare exista acest sentiment de revolta pentru ca nu ne cunoastem neamul, sau pur si simplu pentru ca nu suntem de acord cu aceasta afirmatie?

Mie mi se pare foarte obiectiv acest concept de transmitere a bagajului genetic, dar mai mult decat atat...pe langa inclinatia spre anumite afectiuni mostenita de la parinti, trasaturi de caracter si trasaturi fizice, sa mostenim intr-o oarecare masura si structura lor sufleteasca. Cred ca parintii mai duri, mai insensibili, mai deloc religiosi...transmit aceste caracteristici sau lipsuri si copiilor lor. Mi se pare explicabil faptul ca unii indivizi nu au respect pentru viata, nu le tresare niciun muschi atunci chinuie animale, cand trec cu masina peste ele, cand devin violenti sau cand nu manifesta nicio latura religioasa...pentru ca toate acestea pot fi explicate de ce au transmis parintii.

Desi fiecare individ e original si vine cu ceva al lui, el este totusi in mare parte conturat prin ceea ce mosteneste de la parinti....cel putin eu constat acest lucru in ceea ce ma priveste, si sunt foarte mandra de acest lucru.

Nu cred ca mostenim pacate si blesteme, dar in schimb cred ca avem de luptat uneori cu anumite inclinatii...si cred ca asta consecinta stilului de viata adoptat de parinti, bunici de fapt.

[Noesisaa]

Nu de mult am citit despre un tanar de 27 de ani din Vatra Dornei care s-a sinucis. Tatal lui s-a sinucis si el acum multi ani. Bagaj genetic negativ? Adica ii era scris in frunte sa se sinucida? Ce fel de pedeapsa a lui Dumnezeu ar fi asta -- adica familia sa fie pedepsita intr--un asa fel incat sa isi piarda sansa de mantuire? Sau mai curand, avand exemplul tatalui, tanarul a pastrat in minte ideea ca sinuciderea este o solutie viabila daca se aduna prea multe probleme (se pare ca mama ii murise cu putin timp in urma, prietena il parasise, fusese mutat disciplinar la o alta unitate...), cumva raul produs de tata nu s-a vindecat in inima fiului, nu s-a apropiat de Dumnezeu, nu a incercat sa capete incredere in Dumnezeu...Ma gadesc ca daca se apropia de Dumnezeu nu ar fi facut un asemenea gest.

[glykys]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Vad ca nimanui nu ii convine acest concept de predare a bagajului genetic negativ, insa nu am niciun dubiu ca nimeni nu ar avea ceva de obiectat referitor la faptul ca atunci cand exista un preot/calugar/unchi in neam care si-a petrecut viata in rugaciune si a murit linistit prevestindu-si sfarsitul cu cateva zile inainte...nu il deranjeaza deloc.

Oare exista acest sentiment de revolta pentru ca nu ne cunoastem neamul, sau pur si simplu pentru ca nu suntem de acord cu aceasta afirmatie?

Mie mi se pare foarte obiectiv acest concept de transmitere a bagajului genetic, dar mai mult decat atat...pe langa inclinatia spre anumite afectiuni mostenita de la parinti, trasaturi de caracter si trasaturi fizice, sa mostenim intr-o oarecare masura si structura lor sufleteasca. Cred ca parintii mai duri, mai insensibili, mai deloc religiosi...transmit aceste caracteristici sau lipsuri si copiilor lor. Mi se pare explicabil faptul ca unii indivizi nu au respect pentru viata, nu le tresare niciun muschi atunci chinuie animale, cand trec cu masina peste ele, cand devin violenti sau cand nu manifesta nicio latura religioasa...pentru ca toate acestea pot fi explicate de ce au transmis parintii.

Desi fiecare individ e original si vine cu ceva al lui, el este totusi in mare parte conturat prin ceea ce mosteneste de la parinti....cel putin eu constat acest lucru in ceea ce ma priveste, si sunt foarte mandra de acest lucru.

Nu cred ca mostenim pacate si blesteme, dar in schimb cred ca avem de luptat uneori cu anumite inclinatii...si cred ca asta consecinta stilului de viata adoptat de parinti, bunici de fapt.

O postare echilibrata si de bun simt, pana la urma. Mi-a venit in minte si pilda aceea din Pateric des folosita in contextul suferintei in iad: calugarul care se stia fara pacate si, totusi, suferea de o boala grea incat spunea ca prefera 3 ore in iad decat inca 1 an pe pamant:

- Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu. Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!

Evident, si eu m-as bucura foarte tare daca se va gasi cineva in neamul meu care sa ma scoata, prin rugaciunile si nevointa sa, din iad. Tot asa m-as bucura daca as reusi si eu sa fac ceva pentru mantuirea unui suflet. Insa asa suntem noi, oamenii, ca in exemplul acela al lui Fani, cu coaja de ceapa.

[emili76]

nu stiu de unde sa incep....cu un pacat cumplit ce imi apasa sufletul,desi e spovedit si-mi fac dupa putinta canonul.......am facut un avort.......avem o fetita si ne mai dorim un copil.......ma gandesc la pedeapsa divina,dar in acelasi timp si la Mila si puterea si Iubirea lui.....daca cel ce va veni va suferi pt pacatul nostru?daca nu va fi sanatos?

[Fani71]

În prealabil postat de emili76

nu stiu de unde sa incep....cu un pacat cumplit ce imi apasa sufletul,desi e spovedit si-mi fac dupa putinta canonul.......am facut un avort.......avem o fetita si ne mai dorim un copil.......ma gandesc la pedeapsa divina,dar in acelasi timp si la Mila si puterea si Iubirea lui.....daca cel ce va veni va suferi pt pacatul nostru?daca nu va fi sanatos?

Daca l-ai spovedit si faci pocainta, de ce te temi?
Dumnezeu este mare si bun.
Sa va dea Dumnezeu un copil sanatos si numai bucurii.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de glykys

O postare echilibrata si de bun simt, pana la urma. Mi-a venit in minte si pilda aceea din Pateric des folosita in contextul suferintei in iad: calugarul care se stia fara pacate si, totusi, suferea de o boala grea incat spunea ca prefera 3 ore in iad decat inca 1 an pe pamant:

- Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu. Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!

Evident, si eu m-as bucura foarte tare daca se va gasi cineva in neamul meu care sa ma scoata, prin rugaciunile si nevointa sa, din iad. Tot asa m-as bucura daca as reusi si eu sa fac ceva pentru mantuirea unui suflet. Insa asa suntem noi, oamenii, ca in exemplul acela al lui Fani, cu coaja de ceapa.

Pai nu stiu, am auzit ca de exemplu un preot bun sau un calugar in familie care este bineplacut lui Dumnezeu bineinteles ( ca numai Dumnezeu ii stie)...conteaza mult in evolutia unui neam, si din cate am mai citit pana la al 7-9 lea neam, si chiar nu am auzit pe nimeni sa fie nemultumit de aceasta conceptie, ca si cum nu i-ar pica bine sau nu ar intelege cam cum stau lucrurile.

Nu cred ca ne scot neaparat, sau ca noi am sta linistiti pentru ca vezi Doamne am avut in familie oameni induhovniciti si mari rugatori...dar e cumva legat de ceea ce caracterizeaza un neam, de oamenii din care provii, care au sadit in sufletul copiilor lor credinta in Dumnezeu si moralitatea.

Indiferent de ce face un om pana la urma, ideea e ca totusi credinta in Dumnezeu si pocainta sterg pacatele savarsite de om si il tin aproape de Dumnezeu, pentru ca e clar ca nimeni nu e fara de pacat. In aceste conditii nu mai planeaza totusi contiinte incarcate, pacate, educatia deficitara, lipsa de pocainta, vieti duse fara Dumnezeu sau lipsa de credinta asupra generatiilor viitoare, toate acestea fiind suplinite totusi de o oarecare trezvie, de o relatie mai continua cu Dumnezeu...ceva de genul asta as intelege eu.

Nu ne raportam la ce au facut stramosii nostri si la ce au facut ei, dar totusi putem mai bine intelege cine suntem si de ce suntem intr-un fel sau altul...si constientizam ca si noi vom deveni viitori stramosi care isi vor pune amprenta asupra evolutiei unui neam prin exemplul dat si prin raportarea la Dumnezeu :)

[cristiboss56]

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de cristiboss56

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

Intru totul de acord...asa inteleg si eu repercusiunile asupra noii vieti concepute intr-o anumita stare duhovniceasca.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

Recomand tuturor celor interesaţi , o carte foarte folositoare , ce aduce multe lămuriri la subiectul dezbătut pe acest topic . Cartea se intitulează "Părinţii Duhovnici şi Copiii" şi este semnată de G. Spiliotis şi cuprinde o culegere de texte folositoare . Cartea a apărut la Editura Cartea Ortodoxă - Ed. Egumeniţa. Din cuprins : -INAINTE DE NAŞTERE ; -FRICILE COPIILOR ; - CUPLU CU PROBLEME - COPIL CU PROBLEME ; - RASPLATA BUNEI CREŞTERI ; -COPIII CARE SUNT AFIEROSIŢI LUI DUMNEZEU ; -TRASATURI DE CARACTER MOŞTENITE ; - CASETELE NEÂNREGISTRATE ; -NEMULŢUMIREA PARINŢILOR ; - DESPRE ÎNGERUL PAZITOR ;- DILEMELE MORALE ŞI RUGĂCIUNEA ; JERTFELE PĂRINŢILOR PENTRU VINDECAREA COPIILOR LOR ; - MOARTEA COPIILOR ŞI VOIA LUI DUMNEZEU ; - ADORMIREA ÎNAINTE DE VREME - COPII CU HANDICAP MINTAL ; - COPIII ÎI APARŢIN LUI DUMNEZEU , etc. Este o carte uşor de parcurs , ce aduce multă lumină în mintea sufletul celui ce o citeşte . În rest, părerea mea, este bine să ne ferim de speculaţii fără a ne documenta în prealabil. Doamne ajută şi ne luminează întru ADEVARUL TAU ! Amin

[sophia]

1. Am tot citit ce scrieti voi aici pe site despre post, pacate si altele si am impresia ca se face o confuzie, poate chiar fara stiinta.
Multi spun ca postul, atat cel alimentar cat si cel conjugal (imi place termenul ales de Fani) are rolul unei rationalizari, unei limitari a exagerarii, pentru sanatatea noastra.
Eu sunt de cacord cu acest lucru, dar atunci ar trebui ca postul sa fie diferentiat si lasat sa se faca in functie de nevoi.
Nu toti depasim niste limite, nu toti ne facem rau neaparat si trebuie sa ne infranam. Exista multi care se afla in extrema cealalta si atunci ce facem cu ei? Ii punem sa chiar sa renunte definitiv, dupa ca ce si asa nu au resurse suficiente?
Adica incerc sa aflu acum de la noi, ce inseamna pentru voi infranare, abstinenta, in mod cantitativ.
Daca un cuplu are relatii de 3, 4, si mai multe ori pe saptamana, da este mult si trebuie sa se infraneze, sa ajunga numai la 1 data sa spunem.
Dar un cuplu care are relatii numai 1 data in saptamana, sau mai rar, la ce infranari il mai trimiteti? Si de ce?
La fel si cu hrana? Unul care nu are bani si nu-si permite carne deloc, sau poate 1 bucatica pe saptamana, dupa regula voastra, trebuie sa nu mai manance deloc.
Adica ii puneti pe toti intr-o singura oala si nu mi se pare corect. Pe ala de mananca toata saptamana de toate si are relatii in fiecare zi, cu ala care abia mananca o data si are relatii pana intr-o data in saptamana.
Nu este deloc corect, nici duhovniceste, si nici omeneste corect sa-i pui la un loc si nici ca sanatate.

Pe urma se mai pune problema zilelor de post in saptamana. Pe alea nu le-a inventat Iisus, ca el nu stia in ce zi va muri, sau va fi pus pe cruce, etc.
S-a ales sa fie post miercuri, vineri, sambata si duminica.
Adica fix la sfarsit de saptamana (pentru noi crestinii), cand sunt singurele zile in care nu mergem la lucru si suntem mai odihniti seara.
In rest nu putem, pentru ca a doua zi ne sculam devreme, iar seara venim obositi de la lucru si nu ne mai arde.
Zau daca nu este asa.
Si stiti de ce? Pentru ca iudeii nu au liber decat sambata, spre deosebire de noi, si atunci nu-i deranjeaza.

2. Eu tot nu inteleg ce legatura are rugaciunea, credinta in Dumnezeu, cu infranarea si postul. Adica nu poti sa fii credincios si sa te rogi in fiecare zi si sa-i dai si sotului 10 minute din zi, sau sa mananci normal si sanatos (fara lacomie)? De unde este incompatibilitatea asta, nu inteleg?
Ca practic la asta se rezuma: 10 minute din 24 ore le dai sotului/sotiei si (si mananci o bucatica de branza sau una de carne pe zi. Doar nu mananci boi si porci intregi, sau kile de lapte si branza. Este prea mult cerut pentru om? Si asta 1-2 ori in saptamana, nu in fiecare zi.
Inseamna ca nu este suficient de credincios? Ca nu se roaga, sau nu merge la biserica?

3. In legatura cu mostenirea/plata pacatelor
Dupa parerea mea copiii platesc in alt mod pacatele parintilor, sau altor rude. Nu pentru ca au fost conceputi in nu stiu ce zi, ci pentru felul de viata pe care au dus-o parintii inainte si dupa nasterea copilului.
Copiii sufera din cauza unor lipsuri sau conflicte in familie, sau a unei vieti nesanatoase.
Da, este si o parte genetica, de mostenire, dar in rest este influenta si educatie.
Inca nu se stie exact daca si cat este genetic in unele boli (cancer, leucemie, etc.). Se pare ca unele forme de cancer au la baza gene (cancerul de san si nu mai stiu).
Boli psihice se mostenesc (de aceea mare parte din sinucideri, sau violenta in familii, sau alcool, sau fumat/droguri, depresie). Toate astea denota instabilitate psihica. La fel si timiditatea Noesissei!
4. Pe mine ma sperie, cum spuneam, lucruri care se intampla pe familii in generatii si care par sa fie din alte influente (externe familiei), caci alte explicatii nu prea exista in multe cazuri.
Sau nu stim noi in timp pentru ce anume si pentru a cata spita platim?

5. Mai am o intrebare:
De fapt de ce vrea Dumnezeu sa ne mantuim, sa devenim sfinti? La ce foloseste? Ca ajungem in iad?
Sau poate vrea mai degraba sa ducem o viata normala, sanatoasa, frateasca, spre folosul nostru?
Mai intai ca daca este sa judecam riguros, dupa lista voastra lunga de pacte, de pe alt fir, nici un om, dar nici unul, nu ar ajunge in rai. Toti ne ducem in iad.
Pentru ca pacatele exista si vor exista si nu au leac. Noi sfinti/perfectiuni nu putem deveni.
Suntem intr-o lupta continua.
Cine o mentine si de ce? E mult de discutat.
Dar cand suntem 6 miliarde de oameni pe pamant si toti vrem serviciu, casa, bani, copii, sot/sotie, haine, mancare, trebuie sa ne luptam pentru ele si sa ne si necajim, sa si plangem. Nu le gasim pe jos, ca mana cereasca.
Spune "toata grija lumeasca sa o lepadam", dar cum, cand eu plec de la biserica si stiu ca maine n-am cu ce cumpara paine, sau ma da afara din casa ca n-am cu ce plati?
Daca ar fi destul pentru toti, da, ar fi minunat si am trai chiar in sanul lui Avraam si nu ne-ar trebui decat sa fim buni si sa ne iubim.
Pot eu sa ma duc la magazin, sau la proprietar (cine-o fi el ) sa-i dau citatul din scripturi in loc de bani?
Da, Dumnezeu ne rasplateste mult pentru multe, dar in rest trebuie sa le procuram singuri si sa induram multe si grele.
Cum sa fim calmi si luminosi si fara pacate?
Eu as vrea sa pot sa fiu asa si sa ma lepad de grija lumeasca, sa nu ma mai imbolnavesc. Dar si calugarii si preotii au griji lumesti: nevoi financiare, rude, munca, administrarea manastirii/bisericii, etc.
Si animalele si tot trebuie sa lupte pentru supravietuire.

Din pacate ceea ce nu gasim in scripturi sunt solutiile. Cum sa facem sa nu avem griji, sa fim buni si sa supravietuim printre alti oameni etc., cum sa ne mentinem familia.

In final inca un gand: oare noi toata omenirea platim pentru pacatul lui Adam si a Evei pana la urma si la urma? Si de ce? Ca nu ne sunt rude? Si ne vom termina vreodata de ispasit acest pacat?
Vom ajunge vreodata imaculati?
Ieri se spunea la Evanghelie asa: "ceea ce la om nu este posibil, la Dumnezeu este posibil". Mi se pare normal si clar. De ce vrem noi imposibilul?