Cum ramane cu "barbatul sa-si iubeasca femeia ca pe el insusi"

[radianca]

În prealabil postat de sarra21

Buna tuturor,

sunt noua pe acest forum si as vrea sa va impartasesc si voua uimirea si revolta ce ma cuprinde cand citesc mesaje de genul "cand sotul te bate, tu te pune in genunchi si te roaga" sau "femeia trebuie sa indure chinul pana la capat pentru ca asa se mantuieste". Imi dau lacrimile si ma gandesc de ce Dzeu cel bun si care inseamna iubire ar vorbi prin gura preotilor duhovnici asa, indemnand femeia ( cea fragila, iubitoare, mama, sotie, prietena, cea care nu doarme noptile veghind la capul copilului etc) sa se dezumanizeze in asa hal langa un barbat care o transforma in carpa de sters picioarele. Inteleg ca Dzeu ne indeamna sa iertam dar una este sa ierti si alta este sa permiti, sa tolerezi un comportament care de cele mai multe ori duce la dezastre sufletesti, care o face pe femeie sa nu se mai respecte, sa nu se mai aprecieze, sa nu se mai poata bucura de copii, de viata in general.
E trist ca o fata de 23 de ani (un caz real) sa se duca la preot si sa-i spuna ca sotul o bate, o injura si preotul sa o indemne sa indure, sa se roage dar sa nu-l parasesca, pentru ca mai apoi...peste o sapt. (în Saptamana mare) acesta sa o omoare in fata fetitei de 3 ani. Probabil canonul femeii s-a implinit in acest fel.
Ce parere aveti? Ce poate face biserica, preotii pentru a nu incuraja violenta in familie? Cand si barbatul va ajunge sa respecte cuvantul Domnului si sa fie in stare sa-si iubesca femeia ca pe el insusi?

Desigur este revoltator sa auzi despre violenta domestica, daramite s-o mai si suporti. Exista un singur semn de intrebare, referitor la ''vina'' femeii: oare, cand incepe conflictul dintre cei doi, nu exista un moment in care ''gura'' femeii nu tace, ci provoaca, intarata spiritul aprins al sotului, declansand o furtuna de nestavilit? In orice conflict exista doua parti adverse, intre care se imparte vina. Daca in acel moment cheie, femeia ar da dovada de intelepciune, supunere in sinea ei, toata forta distructiva, violenta a barbatului ei, s-ar atenua foarte mult, si implicit,nu s-ar ajunge la omor!

[Noesisaa]

Sigur, sigur, pana la urma tot femeia e vinovata ca e batuta. Sa taca, sa suporte, ca tre sa dea dovada de intelepciune. Dar daca si barbatul ar da dovada de intelepciune vis a vis de gura cea mare a femeii, ce ar fi? Se stie ca in general femeile cu asta raman, vorbesc, vorbesc, vorbesc, dar mai mult nu fac, nimic violent, si ca de multe ori chiar daca le faci macar un pic pe plac sunt nemaipomenit de fericite.

Da, de fapt toate relele se intampla cand nu mai este respect in familie.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Noesisaa

Sigur, sigur, pana la urma tot femeia e vinovata ca e batuta. Sa taca, sa suporte, ca tre sa dea dovada de intelepciune. Dar daca si barbatul ar da dovada de intelepciune vis a vis de gura cea mare a femeii, ce ar fi? Se stie ca in general femeile cu asta raman, vorbesc, vorbesc, vorbesc, dar mai mult nu fac, nimic violent, si ca de multe ori chiar daca le faci macar un pic pe plac sunt nemaipomenit de fericite.

Da, de fapt toate relele se intampla cand nu mai este respect in familie.

Vaaaai, eu nu sunt feminista deloc, dar cand aud prostiile astea cu...barbatul violent, spirit agresiv...si femeia crestina supusa, care fuge prin casa ca o potarniche...in incercarea de a scapa de furtuna masculina, nu pot sa inteleg deloc cum vine asta?!!??

Slava Domnului ca nu se pune problema ca eu sa stau sa vizionez forta distructiva a barbatului, ca eu numai daca aud ceva ce nu-mi convine...o critica acolo...ma transform urgent in furtuna distructiva, nu altfel....

Sotul meu ma mai alinta si " salbaticuta lui tata"...deci e cam clar ca exista doua tipuri de femei: femeia potarniche fugarita si femeia pisica salbatica cu gura mare...asa ca pe mine ma lasa rece sfaturile astea " sa taci, sa fii supusa, si sa fugi din calea lui!"...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de radianca

Desigur este revoltator sa auzi despre violenta domestica, daramite s-o mai si suporti. Exista un singur semn de intrebare, referitor la ''vina'' femeii: oare, cand incepe conflictul dintre cei doi, nu exista un moment in care ''gura'' femeii nu tace, ci provoaca, intarata spiritul aprins al sotului, declansand o furtuna de nestavilit? In orice conflict exista doua parti adverse, intre care se imparte vina. Daca in acel moment cheie, femeia ar da dovada de intelepciune, supunere in sinea ei, toata forta distructiva, violenta a barbatului ei, s-ar atenua foarte mult, si implicit,nu s-ar ajunge la omor!

Un conflict nu ar trebui sa apara din initiativa barbatului violent cu chef de cearta, asta e clar...femeia inteleapta supusa si barbatul nebun autoritar, care e logica?

[lareine]

Departe de mine gandul de a invata pe cineva cum sa traiasca sau sa ma pun de-a curmezisul vreunui parinte duhovnic, dar:

1. Bataia (si violenta in general) este un comportament invatat. Nu ai bate niciodata pe nimeni daca nu ai vedea asta la altii. O mare responsabilitate pentru un comportament violent al unui barbat il au parintii acestuia: tatal sau pentru ca a dat si mama pentru ca nu a ripostat, dand prin asta de inteles copilului ca violenta este o treaba _acceptabila_. Puterea exemplului, daca vreti.
2. Am impresia ca face cumva parte din fondul cultural al poporului nostru (si poate si al altora) sa spunem ca "asa sunt barbatii" si ca, eventual, "a facut ea ceva ca sa o merite", si prin asta continuam sa propasim violenta in familie.
3. Avem in general foarte putine cunostinte despre patologie. Vorbim cu usurinta despre "nebun", dar face cineva ceva pentru acel "nebun"? Daca e intr-adevar "nebun", nu ar trebui sa il vada un medic, cel putin? Nimic nu se poate face fara voia si ajutorul lui Dumnezeu, dar macar sa incercam, pentru ca daca adoptam pozitia ghiocelului nu facem decat sa intarim comportamentele nedorite. El o sa ajunga la concluzia ca e permis, functioneaza si ca in momentele alea e in control desavarsit si ca are drept de viata si de moarte asupra femeii. Nu e chiar asa.


Si avem o responsabilitate fata de copii, care sub nici o forma nu trebuie sa invete ca bataia este acceptabila, ca este o solutie la ceva (nu solutioneaza _nimic_) pentru ne facem direct vinovati de felul in care isi vor trata partenerele, colegii etc. Atat de multe greseli facem cu copiii sau DE FATZA CU EI, din generatie in generatie, si pe urma ne miram ca ajung alienati si agresivi. Nu facem decat sa culegem roadele pe care le semanam.