Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de anita

Vad ca dai citate din autori occidentali.Sa fie la ei acasa .Libertatea a nu se confunda cu libertinajul.

L-am citat pe Leon Bloy pentru ca ce spune el se potriveste in discutia noastra despre urmarile pacatului. Daca nu este nimic neortodox in ceea ce spune, care sa fie problema? Si sf. Pavel spune sa cercetam totul si sa alegem ce este bun.
De altfel ce mai inseamna in zilele presei, ale televiziunii si internetului 'la el acasa'? Daca ar fi pe asa nici noi n-am mai comunica aici.
De altfel este la mine acasa, fiindca stau in spatiul francofon ;-)
Si Anna21, care pune la interese 'antiecumenism', l-a citat...
Despre post mai incolo.. vad ca facem ce facem si tot la asta ajungem, desi nu asta e subiectul. ;-)

Sigur, libertatea NU e acelasi lucru cu libertinajul! Problema e ca am impresia ca multi dintre cei care le confunda sunt impotriva amandorura, tocmai din aceasta cauza.
Cei care le deosebesc sunt pentru libertate si nu pentru libertinaj. Printre acestia ma numai si eu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

L-am citat pe Leon Bloy pentru ca ce spune el se potriveste in discutia noastra despre urmarile pacatului. Daca nu este nimic neortodox in ceea ce spune, care sa fie problema? Si sf. Pavel spune sa cercetam totul si sa alegem ce este bun.
De altfel ce mai inseamna in zilele presei, ale televiziunii si internetului 'la el acasa'? Daca ar fi pe asa nici noi n-am mai comunica aici.
De altfel este la mine acasa, fiindca stau in spatiul francofon ;-)
Si Anna21, care pune la interese 'antiecumenism', l-a citat...
Despre post mai incolo.. vad ca facem ce facem si tot la asta ajungem, desi nu asta e subiectul. ;-)

Sigur, libertatea NU e acelasi lucru cu libertinajul! Problema e ca am impresia ca multi dintre cei care le confunda sunt impotriva amandorura, tocmai din aceasta cauza.
Cei care le deosebesc sunt pentru libertate si nu pentru libertinaj. Printre acestia ma numar si eu.

Si eu ! Poate te mira , dar asa este .

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

L-am citat pe Leon Bloy pentru ca...
Si Anna21, care pune la interese 'antiecumenism', l-a citat...

Greseala mea ca nu m-am facut inteleasa. Uneori oamenii se prezinta f bine prin ceea ce afirma (cazul lui Leon Bloy), asa ca am considerat orice comentariu de prisos.
Reiau citatul: Any Christian who is not a hero is a pig.

Acum il voi comenta ca sa nu existe confuzii. Leon Bloy a scris impotriva injustitiei sociale si a ipocriziei. Probabil ca in proprii lui ochi el este chiar acel erou crestin care se detaseaza de porci. Nu cred ca este chiar un punct de vedere crestin.

[anna21]

Cred ca suntem incapabili sa tinem post din cauza micimii noastre sufletesti.
Cred ca daca am intelege starea jalnica in care ne aflam am posti neincetat..
Eu cred ca am postit cu adevarat doar cand am avut necazuri. Cand ai necazuri nu te intereseaza ce mananci, painea este f buna. Si cand intelegi ca necazul a venit din cauza pacatelor.. simti si ca painea este mai mult decat meriti.

Postul nu ne este dat ca are Dumnezeu nevoie de El. Noi avem nevoie de post! Ca altfel ajungem sa credem ca traim pentru burta (cum imi spunea cineva cu convingere: traiesti ca sa mananci, adica sa te bucuri si de aia si de ailalta).

Si cu postul la gravide.. nu stiu ce sa zic. Dar stiu ca eu am avut necazuri cand eram gravida si in unele zile nu mancam nimic (de suparare), traiam mai mult din cafea si vitamine prenatale. Si nu m-am imbolnavit.Cred ca starea de a fi insarcinata este una binecuvantata. Eu m-am bucurat de fiecare clipa, am considerat copilul un dar de la Dumnezeu. Nu am considerat ca ar fi o corvoada, asceza sau mai stiu eu ce.
La fel..perioada alaptarii.. Am avut suparari (ce ciudat suna) si nu puteam manca nimic, uneori trecea cate o zi si traiam doar din cafea (la care nu pot renunta). Dar nu m-am imbolnavit, nu am pierdut laptele, copilul s-a ingrasat f bine, chiar daca eu nu mancam.
Asa ca nu as baga mana in foc ca nu ai voie sa postesti cand esti gravida sau daca alaptezi.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Cred ca suntem incapabili sa tinem post din cauza micimii noastre sufletesti.
Cred ca daca am intelege starea jalnica in care ne aflam am posti neincetat..
Eu cred ca am postit cu adevarat doar cand am avut necazuri. Cand ai necazuri nu te intereseaza ce mananci, painea este f buna. Si cand intelegi ca necazul a venit din cauza pacatelor.. simti si ca painea este mai mult decat meriti.

Postul nu ne este dat ca are Dumnezeu nevoie de El. Noi avem nevoie de post! Ca altfel ajungem sa credem ca traim pentru burta (cum imi spunea cineva cu convingere: traiesti ca sa mananci, adica sa te bucuri si de aia si de ailalta).

Si cu postul la gravide.. nu stiu ce sa zic. Dar stiu ca eu am avut necazuri cand eram gravida si in unele zile nu mancam nimic (de suparare), traiam mai mult din cafea si vitamine prenatale. Si nu m-am imbolnavit.Cred ca starea de a fi insarcinata este una binecuvantata. Eu m-am bucurat de fiecare clipa, am considerat copilul un dar de la Dumnezeu. Nu am considerat ca ar fi o corvoada, asceza sau mai stiu eu ce.
La fel..perioada alaptarii.. Am avut suparari (ce ciudat suna) si nu puteam manca nimic, uneori trecea cate o zi si traiam doar din cafea (la care nu pot renunta). Dar nu m-am imbolnavit, nu am pierdut laptele, copilul s-a ingrasat f bine, chiar daca eu nu mancam.
Asa ca nu as baga mana in foc ca nu ai voie sa postesti cand esti gravida sau daca alaptezi.

In orice caz, mie asa mi-a spus duhovnicul, ca postul meu acum este sa nu postesc (alimentar), ci sa duc sarcina.

Daca tie ti-a dat Dumnezeu ajutor la necaz si te-a ajutat sa nu patesti nimic nici tu nici copilul, cu atat mai bine. (Se pare insa ca se recomanda sa bem foarte putina cafea in timpul sarcinii, ca poate face rau cresterii copilului)
Chiar daca exista numai riscul de a pai ceva copilul, eu nu mi l-as lua ca sa postesc.
M-ai inteles gresit, nu am vrut sa zic ca sarcina nu este bucurie sau ca ar fi o povara.
De altfel de aici se vede ca intelegi asceza in sens negativ, ca o suferinta si o povara. Nu cred totusi ca asa gandesti, nu? Asceza este spre bucurie. In orice caz, mie postul imi aducea mare cand il tineam, ma simteam mai usoara, mai senina. Asceza este o nevointa pentru un lucru bun. Tot asa, sarcina este o nevointa (eventual cu suferinta) spre un lucru bun.

Mai e ceva: femeilor insarcinate li se recomanda sa isi urmeze instinctul in ale mancarii, caci corpul stie ce face, este mai sensibil.

Anna, nu uita ca in ortodoxie ceea ce spune parintele duhovnic primeaza asupra regulilor generale. El stie cine suntem si in ce stadiu duhovnicesc ne aflam. El ne va sfatui deci 'personalizat' si pentru post.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

M-ai inteles gresit, nu am vrut sa zic ca sarcina nu este bucurie sau ca ar fi o povara.
De altfel de aici se vede ca intelegi asceza in sens negativ, ca o suferinta si o povara. Nu cred totusi ca asa gandesti, nu? Asceza este spre bucurie. In orice caz, mie postul imi aducea mare cand il tineam, ma simteam mai usoara, mai senina. Asceza este o nevointa pentru un lucru bun. Tot asa, sarcina este o nevointa (eventual cu suferinta) spre un lucru bun.

Nu stiu, Fani, daca asceza este suferinta sau bucurie.. eu incerc doar sa fac ce trebuie si o sa vad ce iese. :)

Revenind la sarcina, eu am ajuns la concluzia ca este ceva cu totul iesit din comun. Este o stare de gratie, ca sa zic asa. Evident ca trebuie sa ne pazim sa nu pateasca ceva copilul. (Dar eu inteleg prin asta nu alcool, nu tutun, nu medicamente, nu vaccinare aiurea..) Si eu m-am lipsit de mancare nu ca am vrut, ci pentru ca nu puteam manca..si iti spun doar ca este un mit ca ar suferi copilul din post. Tot mama sufera, copilul ia ce-i trebuie din organismul mamei. Si sa stii ca eram sanatoasa tun chiar daca nu mancam.
Si ca tot veni vorba, despre gravide, o sa-ti povestesc ceva ce in general nu este crezut. Am nascut prin cezariana si apoi mi s-au dat pain killers (medicamente) care ma moleseau. Imi era teama ca as putea scapa copilul din brate, asa ca am preferat sa nu iau medicamentele. Deloc. Lucru fenomenal: de cate ori alaptam imi trecea durerea! Asa ca pana la urma eram doar cu copilul in brate: mai manca, mai motaia.. cum il puneam in patut, iar incepea sa ma doara operatia. Nu-mi venea sa cred. Si acest fenomen s-a generalizat apoi: daca eram trista, suparata, daca aveam durere de cap, alaptam si totul imi trecea. (Pana a ajuns copilul un dolofan.)
Stiu ca se spune despre eliberarea de endorfine in alaptare (sau doar la contactul cu copilul). Este foarte adevarat.

În prealabil postat de anna21

Revenind la sarcina, eu am ajuns la concluzia ca este ceva cu totul iesit din comun. Este o stare de gratie, ca sa zic asa. Evident ca trebuie sa ne pazim sa nu pateasca ceva copilul. (Dar eu inteleg prin asta nu alcool, nu tutun, nu medicamente, nu vaccinare aiurea..) Si eu m-am lipsit de mancare nu ca am vrut, ci pentru ca nu puteam manca..si iti spun doar ca este un mit ca ar suferi copilul din post. Tot mama sufera, copilul ia ce-i trebuie din organismul mamei. Si sa stii ca eram sanatoasa tun chiar daca nu mancam.

Anna, esti al doilea caz de care aud, ca nu a putut manca in timpul sarcini. Dar acest lucru e clar o exceptie, caci mamele de obicei mananca de "sting". Deci nu le poate nimeni imputa ca mananca. Tocmai in acest sens nu se impune femeii gravide sa posteasca. Dar, iti multumesc ca ne-ai atentionat si asupra acestui fapt, ca femeia gravida, fortata de imprejurari, poate sa posteasca, fara ca copilul sa sufere.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu stiu, Fani, daca asceza este suferinta sau bucurie.. eu incerc doar sa fac ce trebuie si o sa vad ce iese. :)

Revenind la sarcina, eu am ajuns la concluzia ca este ceva cu totul iesit din comun. Este o stare de gratie, ca sa zic asa. Evident ca trebuie sa ne pazim sa nu pateasca ceva copilul. (Dar eu inteleg prin asta nu alcool, nu tutun, nu medicamente, nu vaccinare aiurea..) Si eu m-am lipsit de mancare nu ca am vrut, ci pentru ca nu puteam manca..si iti spun doar ca este un mit ca ar suferi copilul din post. Tot mama sufera, copilul ia ce-i trebuie din organismul mamei. Si sa stii ca eram sanatoasa tun chiar daca nu mancam.
Si ca tot veni vorba, despre gravide, o sa-ti povestesc ceva ce in general nu este crezut. Am nascut prin cezariana si apoi mi s-au dat pain killers (medicamente) care ma moleseau. Imi era teama ca as putea scapa copilul din brate, asa ca am preferat sa nu iau medicamentele. Deloc. Lucru fenomenal: de cate ori alaptam imi trecea durerea! Asa ca pana la urma eram doar cu copilul in brate: mai manca, mai motaia.. cum il puneam in patut, iar incepea sa ma doara operatia. Nu-mi venea sa cred. Si acest fenomen s-a generalizat apoi: daca eram trista, suparata, daca aveam durere de cap, alaptam si totul imi trecea. (Pana a ajuns copilul un dolofan.)
Stiu ca se spune despre eliberarea de endorfine in alaptare (sau doar la contactul cu copilul). Este foarte adevarat.

Da, este o stare de gratie si sarcina si alaptatul, ni se dau forte nebanuite.
Eu mai alaptez inca, dar tocmai sunt pe cale sa-l dezobsnuiesc. Primele sase luni era mereu la san si al meu.
Cum spune Anca, femeile insarcinate sunt mereu flamande, in general. Eu, de exemplu ;-) Si chiar daca sa spounem ca fatului nu-i face rau daca mancam putin sau ne lipsim de carne si laptate, ne poate face rau noua pentru ca ne seaca de resurse. Si a ne face noua rau nu este de loc sensul postului. In plus avem nevoie de forte pentru copil.

Revenind la post in general: Da, sigur, anna, sa stii ca eu nu vreau de loc sa ii descurajez pe cei care tin postul dupa toate regulile (desi pun pariu ca nu se gandesc sa manance in sambata mare 'doua curmale si trei smochine', ca asa scrie in tipic (pot sa va citez si canonul)) si stiu ca poate fi o cale buna si ascultarea aproape oarba aregulilor, la inceput mai ales.
Dar exista multe situatii si multe feluri de crestini.

In Sambata Mare se tine post negru, in schimb dupa Inviere se ciocneste un ou rosu.

Nu prea stiu la ce e buna relativizarea in ceea ce priveste Postul, canoanele si altele. Daca era buna relativizarea, o faceau si Sfintii de mult; dar ei au respectat cu strictete, ceea ce Ii e bineplacut lui Dumnezeu. Pentru asta au ajuns in Rai si vegheaza acum asupra noastra, raspunzand la chemarile si rugamintile noastre fierbinti. Ei au putut face acest lucru pentru ca au renuntat cu totul la ei. Erau constienti ca adevarata viata abia in rai va fi si s-au comportat ca atare si i-au invatat si pe altii sa duca acest stil de viata intelept. Dar de ce au facut ei asa? Din dragoste.

Si noi ne laudam mult cu dragostea noastra, dar uite ce spune Sf. Maxim Marturisitorul despre dragoste:

1. Dragostea este o asezare a sufletului intru care nu se cinsteste nimic mai mult, din cele ce sunt, decat cunostinta lui Dumnezeu. Dar e cu neputinta sa deprinda aceasta dragoste desavarsita cel ce e impatimit fata de ceva din cele pamantesti.
2. Dragostea se naste din nepatimire; iar nepatimirea din nadejdea in Dumnezeu; si nadejdea din rabdare si indelunga rabdare; pe acestea le naste infranarea cea atot cuprinzatoare; infranarea se naste din frica de Dumnezeu, iar frica, din credinta cea intru Domnul.
3. Cel ce crede in Domnul, se teme de munca (iadului); iar cel ce se teme de munca, se infraneaza de la patimi; rabda necazurile si cine rabda necazurile va avea nadejdea in Dumnezeu, cea care desface mintea de toata impatimirea pamanteasca si despartindu-se de aceasta, mintea va dobandi dragostea cea catre Dumnezeu.
( din capetele cele pentru dragoste ale Sf. Maxim Marturisitorul)

E cineva dintre noi, care nu se simte iubit de Sfintii nostri? care a strigat dupa ajutor si nu a primit?!? Cred ca nu...
Cand ajungi sa le vezi si sa le simti ajutorul la tot pasul, nu poti decat sa incerci sa le asculti sfaturile duhovnicesti, pe care ni le-au lasat, respectand dupa puteri Postul si celelalte.

În prealabil postat de anna21

Cred ca daca am intelege starea jalnica in care ne aflam am posti neincetat..

Foarte adevarat!