Omul cel mai feroce animal de pe Terra

[lareine]

Eu nu sufar foarte mult si nu, nu sunt deloc sigura ca as putea-o face mai tarziu. :)
Ideea e ca acest tip de inteligenta pe care o avem noi, oamenii, puterea de abstractizare care depaseste cu mult limitele propriului environment, nu serveste la continuitatea speciei ci mai mult ii pune piedici. Indivizii care sunt preocupati de problemele astea nu isi paseaza genele mai departe sau daca o fac, o fac intr-o masura foarte mica si cresterea generala a populatiei nu se realizeaza pe seama lor. Si cred ca tot acesti 'select few' sunt si cei care polueaza foarte mult pentru ca pun in miscare mecanisme poluante (nu o sa negi ca trebuie totusi sa ai ceva la mansarda ca sa construiesti o fabrica) si ca de fapt incercam sa reparam ceea ce tot noi am stricat.
Nu incerc sa discreditez inteligenta si cu care suntem inzestrati, doar ca pur si simplu nu vad cum a servit ea speciei si supravietuirii speciei si generarii de indivizi frumosi si destepti, iar secolul trecut speaks volumes about it. Poate ceva sa decurga din evolutie si in acelasi timp sa se opuna cu atata indarjire fix acelui fenomen care i-a dat nastere?

În prealabil postat de lareine

Eu nu sufar foarte mult si nu, nu sunt deloc sigura ca as putea-o face mai tarziu. :)
Ideea e ca acest tip de inteligenta pe care o avem noi, oamenii, puterea de abstractizare care depaseste cu mult limitele propriului environment, nu serveste la continuitatea speciei ci mai mult ii pune piedici. Indivizii care sunt preocupati de problemele astea nu isi paseaza genele mai departe sau daca o fac, o fac intr-o masura foarte mica si cresterea generala a populatiei nu se realizeaza pe seama lor. Si cred ca tot acesti 'select few' sunt si cei care polueaza foarte mult pentru ca pun in miscare mecanisme poluante (nu o sa negi ca trebuie totusi sa ai ceva la mansarda ca sa construiesti o fabrica) si ca de fapt incercam sa reparam ceea ce tot noi am stricat.
Nu incerc sa discreditez inteligenta si cu care suntem inzestrati, doar ca pur si simplu nu vad cum a servit ea speciei si supravietuirii speciei si generarii de indivizi frumosi si destepti, iar secolul trecut speaks volumes about it. Poate ceva sa decurga din evolutie si in acelasi timp sa se opuna cu atata indarjire fix acelui fenomen care i-a dat nastere?

Problema este ca unii creaza o tehnologie si altii o folosesc cu metode traditionale.
Daca ai in vedere ca evolutia nu are un scop, nu e o problema sa iti raspunzi la intrebare.
Daca am fi cinici pina la capat, am putea spune ca se va vedea peste ceva timp daca civilizatia va prospera (chiar pe alte planete) sau se va autodistruge si numai dupa aceea vom putea afirma ca byproductele evolutioniste s-au opus sau nu evolutiei.
Dar putem lua cazuri concrete, mai simple, care s-au intimplat deja, si sa le analizam

[lareine]

S-ar putea spune, in urma acestor posturi ca nici tu nici eu nu stim sigur, dar credem, nu? :P Fiecare pe-a lui.
E ciudat ca suntem destul de destepti sa sondam trecutul si viitorul, prin puterea imaginatiei si abstractizarii (care e mai mult decat invatzatul din greseli si conditionare) dar suntem blocati iremediabil in prezent. Suntem in stare sa ne imaginam si poate chiar sa punem pe hartie Big Bang-ul, dar niciodata nu vom sti, prin metode empirice, evidence-based, cum s-a "simtit", concret si ce a fost inainte de el. Ne putem imagina si chiar pune pe hartie un univers cu 14 dimensiuni, insa nu il putem experia direct.
Stiinta nu e o chestiune de credinta, ci de testare a realitatii. Lansam teorii care se verifica sau nu iar daca s-au verificat, asta nu inseamna decat ca am ajuns sa intelegem o mica felie din realitate.
Indiferent de cele doua stari cuantice posibile ale matzei lui Schrodinger, starea ei cuantica _absoluta_, chiar in momentul in care se teoretiza pe seama ei, era doar una. Stiinta nu o sa poata niciodata sa cuprinda absolutul realitatii, intotdeauna vor fi lucruri care ii vor scapa tocmai din cauza ca noi, cat timp suntem in invelisul asta, nu putem experia direct lucrurile pe care le presupunem/imaginam.
Asa ca oricat de fascinanta ar fi, are limitele ei iar noi suntem facuti sa sarim gardul.

În prealabil postat de lareine

S-ar putea spune, in urma acestor posturi ca nici tu nici eu nu stim sigur, dar credem, nu? :P Fiecare pe-a lui.
E ciudat ca suntem destul de destepti sa sondam trecutul si viitorul, prin puterea imaginatiei si abstractizarii (care e mai mult decat invatzatul din greseli si conditionare) dar suntem blocati iremediabil in prezent. Suntem in stare sa ne imaginam si poate chiar sa punem pe hartie Big Bang-ul, dar niciodata nu vom sti, prin metode empirice, evidence-based, cum s-a "simtit", concret si ce a fost inainte de el. Ne putem imagina si chiar pune pe hartie un univers cu 14 dimensiuni, insa nu il putem experia direct.
Stiinta nu e o chestiune de credinta, ci de testare a realitatii. Lansam teorii care se verifica sau nu iar daca s-au verificat, asta nu inseamna decat ca am ajuns sa intelegem o mica felie din realitate.
Indiferent de cele doua stari cuantice posibile ale matzei lui Schrodinger, starea ei cuantica _absoluta_, chiar in momentul in care se teoretiza pe seama ei, era doar una. Stiinta nu o sa poata niciodata sa cuprinda absolutul realitatii, intotdeauna vor fi lucruri care ii vor scapa tocmai din cauza ca noi, cat timp suntem in invelisul asta, nu putem experia direct lucrurile pe care le presupunem/imaginam.
Asa ca oricat de fascinanta ar fi, are limitele ei iar noi suntem facuti sa sarim gardul.

Lasind la o parte faptul ca nu se poate vorbi de o stare cuantica absoluta a mitei pina cind aceasta nu e observata, e corect.
Stiinta nu pretinde altceva. Pretinde insa ca e cel mai bun instrument pe care omul il are, singura sansa de a intelege ceva din ceea ce ne-a format.
Noi nu sintem facuti cu un scop, cu atit mai mult nu sintem facuti sa sarim vreun gard.

[lareine]

În prealabil postat de topcat

Lasind la o parte faptul ca nu se poate vorbi de o stare cuantica absoluta a mitei pina cind aceasta nu e observata, e corect.
Stiinta nu pretinde altceva. Pretinde insa ca e cel mai bun instrument pe care omul il are, singura sansa de a intelege ceva din ceea ce ne-a format.
Noi nu sintem facuti cu un scop, cu atit mai mult nu sintem facuti sa sarim vreun gard.

Nu se poate vorbi dpdv teoretic insa in practica este moarta sau vie dar chiar acum, cand noi vorbim despre asta, ea e deja una din doua, indiferent ca deschidem sau nu cutia; nu ambele in acelasi timp. Exemplul asta mi se pare ilustrativ pentru modul in care stiinta ne pune uneori niste ochelari de cal.

Daca nu suntem facuti cu un scop si daca nu suntem facuti sa sarim vreun gard, de ce ne-a trebuit stiinta in primul rand? Why not go with the flow? Si animalele traiesc bine mersi, de milioane de ani, se hranesc si se inmultesc fara sa le intereseze cum au aparut si cate miliarde de galaxii mai exista in afara de a lor.

În prealabil postat de lareine

Nu se poate vorbi dpdv teoretic insa in practica este moarta sau vie dar chiar acum, cand noi vorbim despre asta, ea e deja una din doua, indiferent ca deschidem sau nu cutia; nu ambele in acelasi timp.

Nu se poate vorbi nici practic. Si nu pentru ca ar fi ambele in acelasi timp ci pentru ca nu e nici una nici alta. Daca doresti, putem discuta, dar nu cred ca e cazul.

În prealabil postat de lareine

Daca nu suntem facuti cu un scop si daca nu suntem facuti sa sarim vreun gard, de ce ne-a trebuit stiinta in primul rand? Why not go with the flow? Si animalele traiesc bine mersi, de milioane de ani, se hranesc si se inmultesc fara sa le intereseze cum au aparut si cate miliarde de galaxii mai exista in afara de a lor.

Nu ne-a trebuit, unii se simt bine daca fac sau afla unele chestii. Eu de exemplu, daca ar fi sa nu fiu by the script, ar trebui sa merg acum cu rolele, nu sa filozofez aici. Dar merg with the flow, chiar daca constientizez ca pentru sanatate ar fi mai bine asa.

[lareine]

Si modul asta de a-ti percepe propria existenta nu ti se pare fragmentar ? :) Faza aia cu pisica gives me the creeps, nu putem relativiza si teoretiza totul si tu stii exact ce am vrut sa spun. Poate dpdv matematic pisica nu era nici una nici alta, insa dpdv al realitatii "atotcuprinzatoare", care ramane aceeasi indiferent de metodele prin care o testam noi cu trial & error, era deja :) Asa cum atomii existau deja cand oamenii abia incepeau sa se gandeasca la posibila lor existenta. Asa cum razele X existau si inainte de Roentgen, asa cum s-ar fi putut calatori si cu mai mult de 34kmph inca de la inceputul lumii, daca ar fi dus pe cineva capul sa faca masinaria care sa circule cu viteza respectiva, chiar daca teoretic se credea ca ar fi imposibil de supravietuit la viteze mai mari.
Pe realitate o doare in cot de micile noastre teorii si calcule. Este ceea ce este si starea cuantica a pisicii, e at all times, una singura. Dar poate ar trebui sa te pui in locul pisicii ca sa iti dai seama si dupa cateva zile, cand te scot de-acolo, iti explic pe urma ca hai ca nu a fost chiar atat de rau, a fost chiar misto de tot, nu aveai NICI O stare cuantica desi tu stii bine ca ai avut de la inceput pana la sfarsit si ca nu calculele mele teoretice si empirice ti-au determinat-o.