Violenta in familie?

[alexaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Cand cineva vorbeste de o femeie, care a fost batuta sistematic, iar ea a suportat acest lucru ani de-arandul, mie imi suna un clopotel, caci ceva nu e in ordine. Noi nu trebuie sa asistam pasivi la viata noastra, ci trebuie sa ne analizam in primul rand pe noi insine si apoi si pe sotul violent. Cu ce am provocat iar si iar violenta lui; cu ce am fost Eu de vina, ca s-a suparat pe mine intr-atat, incat a apelat la violenta?
Daca consider ca eu, ca sotie, nu am gresit cu nimic, care sa determine agresiunea sotului meu, chiar daca imi voi schimba partenerul, voi da tot peste acest gen de barbat agresiv si ma voi simti vesnic nedreptatita.
Este clar ca o problema exista si in ceea ce o priveste pe sotia violentata, dar daca ea nu va constientiza problema aceasta, va perpetua la nesfarsit propria ei suferinta.
Sunt femei, care dau tot peste acelasi tip de barbati: ori violenti, ori betivi, ori neseriosi. Aceste femei au ochi doar pentru a privi la greselile partenerului, dar niciodata pentru a se autoanaliza in mod sincer si a gasi adevaratele cauze ale nefericirii lor.

Poate ca ai dreptate, dar daca nu ai cunoscut niciodata un om violent, e dificil sa intelegi. Sunt oameni atat de violenti si de incrancenati, incat nu au nevoie de un motiv ca sa loveasca. Si pana la urma, indiferent ce ar face biata femeie, chiar si un lucru oribil daca ar face, el nu are dreptul sa o loveasca. La modul general, nimeni nu se baga in asemenea situatii, fiindca toti gandesc ca e treaba sotilor sa si-o rezolve si nu vor sa isi aprinda paie in cap. Majoritatea femeilor maltratate stiu ca el le va haitui si se tem pentru copii, se tem ca o sa le omoare daca fug. Femeia asta a parasit tara.

Ca sa nu mai spun ca este vorba de oameni fara o educatie deosebita, ce autoanaliza sa isi faca biata femeie?

[Negroponte]

Violenta nu este decat patima,boala a sufletului,destramare a familiei traume pentru copii si iad in cele din urma.Blandetea,tandretea,pacea sunt opusul violentei.Ele deriva din dragostea divina.Lipsa vietii duhovnicesti este cauza multor patimi inclusiv a violentei.
"pentru panza de iubire
e razboiul cel mai greu
diavolul tot rupe fire
noi le innodam mereu"
"Cine scoate sabia de sabie va pieri"

În prealabil postat de alexaa

Poate ca ai dreptate, dar daca nu ai cunoscut niciodata un om violent, e dificil sa intelegi. Sunt oameni atat de violenti si de incrancenati, incat nu au nevoie de un motiv ca sa loveasca. Si pana la urma, indiferent ce ar face biata femeie, chiar si un lucru oribil daca ar face, el nu are dreptul sa o loveasca. La modul general, nimeni nu se baga in asemenea situatii, fiindca toti gandesc ca e treaba sotilor sa si-o rezolve si nu vor sa isi aprinda paie in cap. Majoritatea femeilor maltratate stiu ca el le va haitui si se tem pentru copii, se tem ca o sa le omoare daca fug. Femeia asta a parasit tara.

Ca sa nu mai spun ca este vorba de oameni fara o educatie deosebita, ce autoanaliza sa isi faca biata femeie?

In general: Cand vezi ca nu e bine, ar trebui sa-ti pui intrebari. Nu trebuie multa scoala, ca sa fii sincera cu tine.
Cum vrei sa schimbi o situatie, daca nu faci nici o schimbare de nici un fel. Ai impresia ca tu le faci pe toate bine, si dai vina doar celuilalt...
Deci, ceea ce vroiam sa spun, este ca trebuie sa faci niste schimbari , daca vrei sa iti fie bine. Unde exista un efect, exista si o cauza. Cauta cauza, vezi ce e de facut si imbunatateste situatia.
Mie nu-mi plac situatiile, in care cineva se aseaza neputincios si isi plange de mila, fara a indrepta ceva. Se cheama pasivitate si lipsa de comunicare.
In cazul in care barbatul este betiv, Pr. Arsenie Boca recomanda divortul, pentru a se evita punerea in pericol a vietii unuia dintre soti.
Violenta este un efect. Care este insa cauza? Raspunzand la aceasta intrebare, vei gasi solutia.

[patinina34]

Violenta

In cele mai multe cazuri cind este vorba de violenta domestica, este amestecat alcoolul sau alte dependente.
Problema nu este unde a gresit de sotia, ca de cele mai multe ori ea este nevinovata.
Problema este alta: care este motivul ca acel om / sot. tata este atit de violent?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie cautat in familia in care a crescut acel sot/ tata/ barbat si de cele mai multe ori cind se casatoresc, violenta din copilaria lui vine mascata, ascunsa. Acel barbat/ sot/ tata va repeta ca adult tot ceea ce el a trait ca si copil.
In acest sens sint studii, facute de oameni de stiinta, si demonstreaza ca acea biata femeie, pentru a-si mentine familia, de rusine, nu merge sa se planga la vecini sau chiar la familiari, crezand ca este vina ei.
Ei bine, s-a demonstrat, psihologic, nu este vina ei, nici macar 5% din cazurile sa de batai, scandaluri. El asteapta o privire, un gest, orice care-l scoate din sarite, sau daca nu gaseste nimic, atunci incepe abuzul de alta natura, cel psihologic: nu ai gatit bine, nu ai curatat bine samd.

Pentru a inteleg o situatie de violenta domestica, trebuie s-o traiesti, sau cel putin sa ai o prietena, care iti spune zilnic prin ce trece, cu ce monstru traieste in casa, cita teama are pentru ea si copiii ei, si poate cineva atunci va intelege situatia.

Cel mai bine este, ca o persoana, sa nu se exprime, daca niciodata nu a trait o situatie similara. Sa nu incerce sa invinovateasca pe cineva care este deja la pamint cu moralul si cu o teama in suflet cit casa.

Ce il provoaca pe barbatul abuziv sa -si bata sotia?
Absolut nimic.
Este abuzer, si atit. Nu are nevoie sa fie nici macar provocat... este suficient sa fii acolo, prezenta, si el va da in tine...

In acest sens, Maica Siluana, are chiar un program, care ajuta victimele violentei domestice. Oricine are probleme, este bine sa o contacteze, sa nu se simta vinovata, ca sigur nu este vina ei...este doar victima unui abuz si unei violente domestice.
Exista campanie in toata lumea pentru a ajuta victimele violentei domestice.

Aici este cum functioneaza acest ciclu al exploziei violentei domestice:

CICLUL VIOLENTEI DOMESTICE

Abuzul domestic ”alunecă” într-o schemă comună sau ciclu al violenței:



 Abuzul - Abuzatorul atacă printr-un comportament agresiv sau violent. Abuzul este un joc ”de-a puterea”, destinat să-i arate victimei "cine este şeful."
 Vinovăţia - După episodul abuziv, abuzatorul se simte vinovat dar nu pentru ceea ce a făcut victimei. Vinovăția este in legătură cu posibilitatea de a fi prins si de a-și asuma consecințele.
 Raţionalizarea sau scuzarea - Abuzatorul conștientizează ceea ce a făcut. Ar putea sa apară cu un șir de explcații sau chiar sa blameze victima pentru comportamentul său abuziv-orice pentru a muta responsabilitatea de la el.
 Comportament "Normal" - abuzatorul face tot ce-i stă în putință pentru a recâştiga controlul şi a păstra victima în relaţie. El poate să acţioneze ca şi cum nimic nu s-a întâmplat sau încearcă să-și utilizeze farmecul. Această fază paşnică ”de lună de miere” poate să-i dea victimei speranţa că abuzatorul s-a schimbat cu adevarat de data aceasta.
 Fantezie şi planificare - Abuzatorul începe să fantezeze despre cum să-și abuzeze victima, din nou, petrecând timp îndelungat gândindu-se la ce a făcut aceasta greșit și cum să o pună să plătească. Apoi face un plan de transformare a fanteziei în realitate.
 Set-up - Abuzatorul pregătește victima și își pune planul în acțiune, creează o situație în care abuzul asupra ei va fi justificat.

Abuzul asupra partenerului şi bătăile sunt utilizate cu un singur scop: de a câştiga şi a menţine controlul in întregime asupra victimei. În plus faţă de violenţă fizică, abuzatorii utilizează următoarele tactici pentru a-și exercita puterea asupra soţilor sau a partenerilor:
 Dominarea - este nevoia abuziva a indivizilor de a se simti responsabili pentru o relație. Ei vor lua decizii pentru tine si familie, şi aşteptă să te supui indiscutabil. Cel care te abuzează te poate trata ca pe un servitor, copil, sau chiar un bun a lui.

 Umilirea - Abuzatorul va face tot ce-i stă în putință pentru a te face să te simţi prost, sau cu multe deficiențe. Dupa toate acestea, daca crezi ca esti lipsit de valoare şi de faptul că nimeni altcineva nu te vrea, este puţin probabil ca ți-ar plăcea să pleci. Insultele, poreclele, umilirea şi înjosirea în public sunt toate armele abuzatorului menite să erodeze respectul tău de sine şi a te face să te simţi lipsit de putere.
 Izolarea - În scopul de a creşte gradul de dependenţă faţă de el, un partener abuziv te va îndepărta de lumea ta exterioară. Poate te va împiedica să-ți vezi familia sau prietenii sau chiar să te avertizeze să nu mergi la muncă sau la şcoală. Este posibil să trebuiască să ceri permisiunea de a face ceva, de a merge undeva, sau de a vedea pe cineva.
 Ameninţările - Abuzatorii utilizează frecvent amenințarile pentru a evita să fie părăsiți de către victime sau speriindu-le... Abuzatorul te poate amenința că te rănește sau ca te omoară, pe tine sau copiii, alţi membrii ai familiei, sau chiar animale de companie. El poate, de asemenea, să te amenințe ca se va sinucide, o însumare de false amenințari împotriva dumneavoastră sau că vă va denunța la serviciile de protecția copilului.
 Intimidarea - Abuzatorul poate folosi o varietate de tactici aluzive menite să te sperie spre a te umili. Astfel de tactici includ: imagini și gesturi amenințatoare, obiecte sparte în fața ta, distrugerea locuinței, rănirea animalului de casă, sau chiar apariția armelor. Mesajul este clar, dacă nu te supui, consecințele sunt violente.
 Negarea și învinovățirea - Abuzatorii sunt foarte buni la a inventa scuze pentru ceea ce este nescuzabil. Ei vor da vina comportamentului lor abuziv-violent pe o copilărie nefericită, sau pe o zi proastă, şi chiar pe victimele abuzului lor. Abuzatorul poate minimaliza abuzul sau neagă faptul că s-a produs. Frecvent va comuta responsabilitatea pe tine: Cumva, violenţa şi abuzul ar fi din vina ta.

[patinina34]

Bătaia e ruptă, dar nu din rai

Casa fără visuri...

Luna trecută, o româncă a fost ucisă de soţul ei din gelozie. Femeia era medic, iar el inginer. Pentru o zi, vestea a îngrozit o ţară întreagă. Mai târziu, un popular show de televiziune şi-a programat două emisiuni pe tema violenţei familiale. „Spectacolul” violenţei face audienţă. Mai trist însă, el sfărâmă visuri şi inimi, de cele mai multe ori pentru totdeauna.
Fenomenul nu este boala „unora”, ci afectează toate mediile sociale şi se extinde înfiorător de repede. Pentru unii, când e vorba de dat, „bătaia e ruptă din rai”, însă când e vorba de primit, aceasta este culeasă din „talpa iadului.”


Orice act vătămător fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii intră în categoria violenţei domestice. Aici sunt incluse atât abuzul fizic şi cel sexual, cât şi abuzul psihologic: intimidări, agresiuni verbale, ameninţări la adresa membrilor familiei, izolare, distrugerea bunurilor care aparţin victimei, dar şi controlul finanţelor sau al mijloacelor de comunicare.
Pe plan mondial se estimează că, în medie, una din patru femei suferă din cauza acestui tip de violenţă. În Franţa, o dată la trei zile o femeie moare din cauza violenţei conjugale, iar BBC afirmă că Poliţia din Marea Britanie înregistrează un incident de violenţă domestică la fiecare minut. În Germania şi în SUA, o femeie din trei au fost victimele dezlănţuirii nervilor tatălui, soţului sau concubinului. În Papua-Noua Guinee, două treimi dintre femeile măritate sunt bătute de soţii lor, iar în Pakistan 80% dintre femei cad victime violenţei familiale. La fel de tragică este situaţia şi în Lituania, unde peste 34% din totalul persoanelor ucise sunt femei, criminalii fiind proprii soţi.
În România, judecătorii estimează că 60% dintre cazurile de divorţ din Bucureşti au la bază violenţa fizică. Conform unui sondaj Gallup din 2003, jumătate dintre femeile din Bucureşti au experimentat abuzuri verbale sau emoţionale în cadrul familiei într-un anumit moment al vieţii lor, iar 25% dintre ele au fost victime repetate ale unor astfel de abuzuri în ultimele 12 luni. Dintre bucureştence, 21% au fost victime ale abuzurilor fizice iar 8%, victime ale abuzurilor sexuale în cadrul familiei cel puţin o dată în viaţa lor.
Violenţa domestică afectează întreaga societate şi este comună oricărui tip de familie, chiar dacă în casele cu venituri reduse sau fără educaţie procentele sunt mai ridicate. Astfel, 8% dintre femeile care au fost abuzate fizic de mai multe ori în ultimele 12 luni au studii superioare, iar 6% dintre femeile abuzate sexual mai mult de o dată în ultimul an provin din familii cuprinse în categoria superioară de venit.
Doar o treime (35%) dintre femeile care au experimentat o formă de violenţă domestică au vorbit cu cineva despre acest lucru şi doar 17% au mers la poliţie sau au chemat autorităţile pentru a face o plângere împotriva agresorului. 42% dintre persoanele intervievate spun că violenţa domestică este foarte răspândită în Bucureşti, însă doar 68% consideră violenţa fizică inacceptabilă în orice situaţie.




Miturile agresorilor

Consumul de alcool şi droguri scuză violenţa domestică.
Deşi consumul de alcool multiplică cu 3,6% violenţa familiară, alcoolul în sine nu este o cauză a violenţei. Sunt mulţi bărbaţi care consumă alcool şi nu sunt violenţi, după cum sunt destui care se manifestă violent fără să consume alcool. Consumul de alcool nu poate fi o scuză pentru violenţă. Nici legea circulaţiei nu scuză pe cineva în caz de accident pentru că a fost beat.
Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic sau au personalităţi psihopate.
Cu toate că există şi situaţii de acest fel, studiile clinice asupra bărbaţilor care îşi abuzează partenerele nu susţin această afirmaţie. Majoritate a bărbaţilor agresivi nu prezintă suferinţe psihice şi nici nu au personalităţi psihopate. Cei mai mulţi agresori sunt persoane obişnuite, respectabile şi cu capacitatea de a se controla. Provin din toate clasele sociale şi ocupaţionale, iar violenţa se manifestă doar asupra partenerei.
Femeile „o cer”.
Este o idee larg răspândită că violenţa din partea soţului este determinată de atitudinea lipsită de respect sau rău-voitoare a soţiei. Cu toate acestea, cercetările au arătat că decizia soţului de a fi violent are mai mult de-a face cu comportamentul agresiv decât cu acţiunile soţiei. Cele mai multe victime fac tot ce pot pentru a-şi mulţumi partenerul şi pentru a-l determina să renunţe la violenţă. Mai mult chiar, violenţa nu este nicio dată o cale de a rezolva conflictele. Nimic nu-i dă dreptul unui partener să-i răspundă celuilalt cu violenţă. Specialiştii în problema conflictelor familiare sunt de părere că toată vina violenţei îi aparţine agresorului.
Soţii violenţi au fost martori la violenţe sau au fost abuzaţi în copilărie.
Deşi fenomenul violenţei familiare se întâlneşte cu o incidenţă mai mare la cei care au fost martori sau victime în copilărie, totuşi statisticile arată că 18% dintre soţii violenţi nu au avut astfel de experienţe în familiile părinţilor lor. Sunt destui copii care, având în familie un părinte violent, aleg să trăiască cu totul altfel la ei acasă. Chiar dacă o experienţă din copilărie poate fi traumatizantă pentru un copil, violenţa în propria familie este o alegere.
Un bărbat violent nu se poate schimba.
Încă o dată: violenţa este o opţiune! De cele mai multe ori, soţii violenţi îşi lovesc partenerul, şi nu şeful de la serviciu sau poliţistul de sector. Unii aleg să fie violenţi acasă şi să lovească în aşa fel încât să nu lase urme la vedere, însă aceasta confirmă caracterul conştient al actului violent. Chiar dacă cei mai mulţi aleg să nu renunţe la acest tip de comportament, cei care au dorit să se schimbe şi au acceptat ajutorul unui prieten sau al unui consilier specializat au reuşit.
Femeilor le place să fie abuzate socotind astfel că au lângă ele bărbaţi puternici.
Acest mit se bazează pe faptul că cele mai multe soţii aleg să rămână cu soţii lor chiar dacă aceştia au un comportament violent. Însă cauzele unei astfel de decizii sunt de cu totul altă natură. Nesiguranţa socială, instabilitatea economică, izolarea, teama de a nu o lua de la capăt şi ameninţările sunt cele mai puternice „funii” care leagă femeia abuzată de soţul violent.

[patinina34]

De ce ar fi cineva violent?

Motivele pentru care cineva alege să fie violent în familie ţin de mai mulţi factori uneori neconştientizaţi în totalitate. Cercetătorii sunt de părere că etiologia violenţei domestice este foarte complexă, însă cel mai probabil aceasta include factori de natură biologică, intrapsihică, socială şi de educaţie.
Astfel, pentru unii, comportamentul violent este un semn al autorităţii prin care se dovedeşte partenerului cine conduce în casă. Alţii aruncă vina fie pe victimă – „eu nu vreau, ea mă obligă” – fie pe alţi factori externi: stresul, alcoolul, problemele de la serviciu. Motivaţia acestora din urmă: violenţa domestică este o cale de refulare a simţămintelor. „Cui nu-i place să plece”, mai spun soţii, folosindu-se de celebra fabulă cu ariciul găzduit de şarpe. Potrivit acestora, în realitate, bătaia e o formă de comunicare şi de exprimare a dragostei, iar femeia nu ar trebui să se plângă prea tare de câteva „mângâieri mai bărbăteşti”. Oricât de bizare ar părea astfel de afirmaţii, avocaţi celebri ai unor vedete locale sau internaţionale le transformă în scuze serioase pentru autojustificarea comportamentului violent în familie.

Cele trei faze ale violenţei

Chiar dacă sunt periodic victime ale violenţei soţilor, cele mai multe femei aleg să rămână cu un astfel de partener. Motivele ţin atât de psihologia agresorului, cât şi de temerile victimei.
Ciclul violenţei formulat de Lenore Walker poate fi o explicaţie a acestui fapt. Conform acestuia, prima fază este aceea a bătăilor minore şi a furiei. În această fază, victima speră că lucrurile se vor schimba. Dimpotrivă, spune Walker, problemele evoluează şi bătăile se înteţesc, în ciuda încercărilor disperate de a inhiba orice factor ce ar putea declanşa conflictul. În vreme ce agresorul devine tot mai opresiv, victima devine tot mai închisă în sine, incapabilă să se protejeze împotriva durerii şi suferinţei.
Faza a doua este faza exploziei violente. Agresorul loveşte, jigneşte şi ţipă până când simte că deţine în mod deplin controlul şi puterea. În această fază, victima are un colaps emoţional de până la 48 de ore, dar tot acum se poate ajunge chiar şi la crimă.
Faza a treia este numită uneori „luna de miere”. Un timp neobişnuit de calm, în care soţul promite că nu se va mai întâmpla. În acelaşi timp, agresorul convinge victima că ea a „cerut-o” făcând-o să se simtă vinovată pentru ceea ce s-a întâmplat. Violentul se cuminţeşte, devine sincer şi iubitor, iar victima începe să creadă că aşa sunt ei în realitate. Apar toate avantajele unei căsătorii fericite ceea ce o convinge pe victimă să rămână. Se estimează că această fază poate dura până la 6 luni, apoi ciclul se reia.
Cercetătorii sunt însă de părere că acest model nu este un dat universal. Chiar dacă intensitatea violenţei fizice poate fi diferită, trauma psihică a unui act violent nu poate fi măsurată. Pentru unele cupluri, perioada de calm poate fi exagerat de scurtă sau inexistentă. În plus, în cele mai multe cazuri, fără un efort conştient şi fără ajutor din afară, odată pornit acest ciclu, şansele de a fi repetat din ce în ce mai des sunt foarte mari.

Casa fără visuri…

Din cauza efectelor sale, violenţa domestică este una dintre cele mai mari ameninţări la adresa umanităţii. Familia este, fără îndoială, locul unde oamenii ar trebui să se simtă cel mai bine. Dacă acest colţ de rai devine un petic de iad, suntem infinit mai săraci, indiferent cât de mult am avea.
„Scenele de violenţă domestică la care copiii sunt martori creează traume psihice pe termen lung asupra acestora, putându-se ajunge până la afectarea definitivă a creierului”, apreciază dr. Bruce Pery, unul dintre cercetătorii de top în domeniul traumelor neurologice. Acesta spune că, uneori, certurile părinţilor care sunt ascultate de copii din alte camere influenţează cel mai mult copiii, traumele fiind amplificate de imaginaţie.
Este curios că, deşi se face paradă de creştinism în multe aspecte ale vieţii, viaţa de familie e trăită la întâmplare. Recurgerea la argumente de genul „Biblia spune că bărbatul e capul nevestei”, ignorându-le pe cele care vorbesc despre supunerea reciprocă şi despre dragostea cu care soţii trebuie să împodobească viaţa soţiilor , demonstrează încă o dată nevoia de a ne întoarce la creştinismul Bibliei.
Soluţiile nu sunt nici pe departe simple sau rapide. Fiind vorba de sfaturi, prudenţa nu este niciodată de prisos. Cu toate acestea, a tăcea înseamnă a ignora, a stinge visurile multor copii sau soţii, adică a participa tăcut la acest masacru infinit.
Campaniile împotriva violenţei domestice pun accentul întâi pe educaţie. Copiii trebuie învăţaţi încă din familie respectul şi dragostea. „L-ai învăţat pe copilul tău ce să nu lovească?”, este un slogan ce sugerează importanţa educaţiei în combaterea violenţei dintre soţi.
Cât priveşte agresorul, teoretic, acesta ar trebui să renunţe la comportamentul violent imediat. Însă practic, lupta nu este totdeauna uşoară; unii agresori mărturisindu-se chiar dependenţi de un astfel de comportament. Tocmai de aceea sfaturile unui consilier sau ale unui prieten se dovedesc a fi vitale. Tăcerea nu face decât să amplifice problema. Hotărârea de a rămâne sau nu într-o astfel de familie nu e un medicament care se eliberează fără reţetă. În plus, negarea problemelor nu înseamnă rezolvarea lor. Din ce în ce mai multe organizaţii neguvernamentale sau de stat pun la dispoziţie linii telefonice directe sau centre de consiliere la care victimele abuzate pot apela . Dacă ai încercat deja o mulţime de reţete, nu uita că Dumnezeu ne-a creat fericiţi. În plus, El vrea să rămânem aşa... fericiţi. Ne-a dat familia ca pe un crâmpei de rai pe pământ şi încă are reţeta pentru asta. Încearc-o!



Capitolul cu miturile
Adolescenţii şi violenţa domestică
Comportament agresiv faţă de sexul opus se manifestă încă de la vârsta adolescenţei, se arată într-un studiu publicat de.... . Astfel, 13% dintre fetele de această vârstă au recunoscut că au fost lovite sau înjurate de prietenii lor. Una din trei fete a recunoscut că are cel puţin o prietenă care a fost lovită, pălmuită sau agresată fizic de prietenul ei. Aproape una din cinci adolescente care au avut o relaţie a mărturisit că prietenul s-a purtat violent cu ea. (cf Priscila, spring 2007)

[patinina34]

Cuvinte pentru o familie fericită

o Soţii creştini au aceeaşi lege divină, care se impune pentru amândoi. Ceea ce e slobod pentru unul e slobod şi pentru celălalt; ceea ce e interzis unuia nu se îngăduie nici celuilalt. Aceleaşi drepturi şi aceleaşi datorii sunt pentru amândoi soţii. (Ieronim)
o Voieşti ca femeia să te asculte, aşa cum Biserica ascultă pe Hristos? Îngrijeşte-te şi tu de ea aşa cu Hristos S-a îngrijit de Biserică. (Ioan Gură de Aur)
o Atunci când se simte iubită, femeia devine şi ea iubitoare. (Ioan Gură de Aur)
o Armonia dintre soţ şi soţie este climatul şi izvorul tuturor bucuriilor din cămin. (Ioan Gură de Aur)
-------------------------------
Efeseni 5,21.25 – „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos… Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica”; 1 Petru 3,7 – „Bărbaţilor, purtaţi-vă cu înţelepciune…, dând cinste femeii ca uni vas mai slab, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre”; 1 Ioan 4,18 „În dragoste nu este frică”.
Numere de telefon la care victimele violenţei familiare pot apela: 0800.8200.200 – Protecţia Copilului,
021/314.83.22 – Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei;
021/983 – linie telefonică cu program nonstop,
Centrul Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie;
021/3132505 – Centrul de Informare şi Consultanţă în Familie.

[patinina34]

• ABUZUL VERBAL

[SIZE=5]Consecintele abuzului verbal

1. Umilinta cruda, dura, nediluata[/SIZE]

[SIZE=5]2. Dorinta de revolta[/SIZE]
[SIZE=5]3. Lipsa de comunicare[/SIZE]



[SIZE=5]Vrei sa iesi din cercul vicios al agresivitatii verbale?

1. Incepe prin a te simti bine cu tine[/SIZE]
[SIZE=5]2. Cere-ti dreptul de a nu fi jignita[/SIZE]
[SIZE=5]3. Invata sa ceri iertare[/SIZE]

• Hartuirea publica
• Abuzul emotional
• Abuzuri impotriva femeilor
• [SIZE=5]Hartuirea domestica[/SIZE]

[SIZE=5][/SIZE]

[sarra21]

Sunt interesata de acest subiect deoarece are cumva legatura cu viata mea. Sunt multe pareri care considera ca femeia se mantuieste rabdand chinurile cauzate de un sot violent. Mai mult, se spune ca daca sotul se caieste pe patul de moarte , femeia si-a indeplinit cumva misiunea si se mantuieste in felul acesta. Chiar daca nu accept violenta sub nici o forma, inteleg ca exista femei care aleg aceasta cale de mantuire, care se sacrifica. Este alegerea lor si probabil pe lumea cealalta li se vor ierta toate pacatele. Insa ma gandesc la situatia in care exista si copii in familie. Are oare dreptul femeia sa sacrifice si copiii , alegand sa ramana langa sotul violent? Vreau un raspuns mai ales de la cei care cunosc bine Scriptura. Multumesc.

[heaven]

În prealabil postat de sarra21

Sunt interesata de acest subiect deoarece are cumva legatura cu viata mea. Sunt multe pareri care considera ca femeia se mantuieste rabdand chinurile cauzate de un sot violent. Mai mult, se spune ca daca sotul se caieste pe patul de moarte , femeia si-a indeplinit cumva misiunea si se mantuieste in felul acesta. Chiar daca nu accept violenta sub nici o forma, inteleg ca exista femei care aleg aceasta cale de mantuire, care se sacrifica. Este alegerea lor si probabil pe lumea cealalta li se vor ierta toate pacatele. Insa ma gandesc la situatia in care exista si copii in familie. Are oare dreptul femeia sa sacrifice si copiii , alegand sa ramana langa sotul violent? Vreau un raspuns mai ales de la cei care cunosc bine Scriptura. Multumesc.

Ma iarta ca iti spun,dar asta nu este sacrificiu,este prostie...
Te poti sacrifica pentru o cauza nobila,dar sa iti distrugi tie sufletul pe care ti l-a dat Tatal Ceresc spre pastrare,ingrijire si mantuire si sa fii instrumentul care ii permite altuia sa persiste in greseala la infinit?Unde este in acest caz mantuirea cand ai sufletul facut zdrente?Unde este mantuirea sotului,cand femeia respectiva devine unealta care il ajuta sa se transforme in ceva monstruos permitand astfel de abuzuri?
Omul are liber arbitru,poti incerca sa il ajuti sa iasa din pacat,insa cu limite!Nici Tatal Ceresc nu intervine peste liberul arbitru,deci,cine suntem noi oamenii sa credem ca am putea-o face,ca am putea schimba pe cineva contrar vointei sale?Asta este mai curand o amagire cruda din partea femeii respective.O amagire pentru a nu se smulge dintr-o relatie distructiva de care este dependenta.
Iar cei ce dau astfel de sfaturi unor femei abuzate ar trebui sa deschida ochii larg si sa vada cate femei "au fost mantuite" cu niste topoare in spate si cati copii fara copilarie,distrusi si compromisi sa ajunga chiar ei insisi abuzatori sau abuzati la maturitate au iesit din aceste familii.