Apocalipsa

[andreicozia]

În prealabil postat de Anna

De ce nu stie Fiul ziua cand va fi sfarsitul lumii?

Buna intrebare!
Sa ne rugam ca El sa ne spuna de ce nu stie!

Nu inteleg de ce trebuie noi sa dam acest raspuns, mi se pare un pic deplasat sa tot facem pe avocatii care evident pot scornii tot felul de explicatii asa cum se si intimpla.

La noi ca la noi dar sa vezi ce volume de explicatii ti-ar da catolicii, care cred ca Sf Duh purcede SI de la Hristos

[geo.nektarios]

Dumnezeu-Fiul ca OM nu stie cand va veni sfarsitul ci numai Tatal, ca DUMNEZEU! In fiinta Sa, Hristos stie TOT la fel ca si Duhul SFant, dar avand in vederea umanitatea Sa, nu avea cum sa stie! Ca a avut toate cele ale noastre, mai putin PACATUL!!!
Cele ce a spus despre Sfarsit ca se vor implini, a spus ca SEMNE, dar nu ne-a dat DATA, caci va veni va un fur noaptea, cand nimeni nu se va astepta! Caci in ce te voi afla, in aceea te voi judeca!
Nu a spus nimanui despre Judecata, tocmai ca fiecare dintre noi sa lucreze la mantuirea Sufletului sau! A spus numai semnele!
Dar mai bine sa ne intereseze SFARSITUL NOSTRU nu al lumii caci noi nu raspundem de lume, ci de NOI INSINE!!!

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Este firesc sa vrem a sti. Si este bine ca este asa. Ceea ce nu este bine se refera la faptul ca din varii motive ne preocupa in exclusivitate exteriorul si pierdem din vedere esentialul: sinele (interiorul). Cand, in sfarsit intoarcem privirea catre noi si descoperim ca aceasta este Calea spre cunoastere deplina (microcosmosul si macrocosmosul) de cele mai multe ori este prea tarziu. Ceea ce trebuia sa fie un vas curat care sa fie oferit Lui pentru a ne afla rostul pe lume, nu mai este decat o mana de cioburi risipite in praful uitarii. Cu ele venim in fata Lui si, daca mai avem un bob de remuscare in noi, incepe lungul si anevoiosul drum al reintregirii in firea de inceput (cea pregatita inca de la Sfantul Botez).

De ce am facut o introducere atat de lunga? Pentru ca, desi am mai scris aceste lucruri, sunt frati care, din motive care mi-e teama ca nici ei nu le cunosc in profunzime, il acuza pe Dumnezeu de cele ce ei nu vor sa inteleaga. Desi Domnul Iisus Hristos ne invita sa cunoastem, ne spune si ne exemplifica cu propria Sa viata cum putem avea acces la Adevar, noi ne incapatanam sa vrem a cunoaste pe alte cai. NU SE POATE. Nu o spun eu. O spune istoria. Tot istoria ne confirma ca Iisus Hristos este Calea. Sute de Sfinti si miliarde de ingeri in frunte cu Maica Domnului se roaga pentru noi ca sa gasim drumul. Si, cati au urechi de auzit si ochi de vazut? Din ce in ce mai putini. Asa marsaluim, orbi si surzi, insensibili si irationali printr-o lume cu straluciri de tinichea, catre pragul apocaliptic. Vrem a sti cand va fi. Vrem data exacta. Nu exista aceasta reprezentare calendaristica a debutului ireversibil al acelor peste o mie de zile cumplite. Acel prag apocaliptic va fi mai devreme sau mai tarziu functie de noi. Cu cat mai multi vom fi cei care ne vom indeparta de modelul Hristic, cu atat va fi mai devreme.

Se repeta cu o insistenta demna de o cauza mult mai buna ca e de mirare ca Iisus Hristos nu stia cand vor fi acele zile si nopti infernale. Nu e nimic de uimire. Cum sa stie Fiul, cand Tatal nu a randuit in mod calendaristic acel moment. Culmea este ca nu realizam ca noi suntem cei care vom decide vremea aceea. Poate ca, discutand aceste lucruri, constientizam mai bine dimensiunea decisiva a IUBIRII APROAPELUI. A comuniunii. Sau, apocaliptic vorbind, a promovarii raului, a insingurarii si, as sublinia in mod deosebit, A IMPIEDICARII COPIILOR SA-L CUNOASCA PE IISUS HRISTOS, CHEIA DE BOLTA A RELATIEI OM-DUMNEZEU.

Asa ca, dragii mei, decat sa persiflam texte sfinte, mai folositor ne-ar fi sa luam aminte la semnificatiile formidabile ale indemnului lui Fiului:

"Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor, ( Matei 19,14)"

Doamne-ajuta!