sfintirea cruciulitelor

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

Merita citit George Florovsky, Caile teologiei Ruse, sau Schmemann, capitolele respective din cartea Calea istorica a ortodoxiei.

Cred ca ar fi o lectura grozava pentru Craciun. Unde le gasesc? Or fi in Romania?

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Cred ca ar fi o lectura grozava pentru Craciun. Unde le gasesc? Or fi in Romania?

Nu stiu daca s-au tradus pe romaneste (e foarte posibil), dar le gasesti sigur in engleza pe amazon.com.
Pentru euharistie este foarte interesant de citit tot Schmemann, Euharistia, Taina Imparatiei, care s-a tradus sigur pe romaneste (s-ar putea sa fie chiar pe scribd)

[Marius22]

Redau, mai joi, un fragment dintr-un interviu al parintelui Nikolai Ozoline. Argumentarea sa cu privire la necesitatea sfintirii icoanelor mi s-a parut intemeiata.

" - Cum putem intelege sfintirea icoanelor in traditia noastra? In cea greceasca, de pilda, nu exista o astfel de obligativitate.

- De buna seama, in vechime nu exista practica sfintirii icoanelor. Gasim o marturie in acest sens in documentele celui de-al VII-lea Conciliu Ecumenic, care afirma ca icoana este sfintita prin imaginea celui reprezentat, si prin insemnarea numelui, care confirma prezenta.

Necesitatea sfintirii icoanei a aparut intr-o vreme in care imaginea a incetat sa fie conforma cu "chipul" zugravit, in acceptiunea straveche a cuvantului. Adica, atunci cand au incetat sa exprime in mod vadit sfintenia celui reprezentat. Credinciosii, dupa toate aparentele, erau ingrijorati de aceasta neconcordanta, si veneau la preot pentru ca slujitorul sa faca ceva pentru ca imaginea sa devina sfintita.

Practica sfintirii a aparut initial in Occident. Ritualul includea pe langa o rugaciune de sfintire, stopirea icoanei cu apa sfintita.

Trebuie sa formulam urmatoarea intrebare: ce sens are o astfel de practica, si poate, oare, ritualul sfintirii sa faca dintr-o imagine nesfintita o imagine sfanta? Valabil e doar un singur raspuns -- nu. Pentru ca daca imaginea asta prin stilul sau si particularitatile stilistice nu este o icoana, ea nu poate deveni icoana doar prin stropirea cu aghiazma.

De aici rezulta ca singura acceptiune a actului sfintirii icoanei este acela in care chipul pictat este acceptat de Biserica, adica prin aceasta sa se recunoasca ca respectivul chip (prin calitatile sale) poate participa la viata liturgica a Bisericii. Iar credinciosii intradevar se pot ruga in fata acestei icoane, iar chipul trebuie sa ajute rugaciunea. In acest caz, preotul sau episcopul poate savarsi sfintirea: dupa o examinare atenta (slujitorul trebuie sa inteleaga astfel de chestiuni), acesta poate spune "da", daca vom sfinti acest chip, el va putea sluji intereselor Bisericii.

Daca reprezentarea nu intruneste calitatile necesare, atunci slujitorul poate spune categoric: "nu, aceasta imagine nu o voi sfinti, pentru ca sfintirea ne-icoanei nu va face din ea o icoana".

Prin aceasta atitudine clerul are o posibilitate unica de a educa in randul credinciosilor deosebirea duhurilor in materie de iconografie. Iata de ce, trebuie sa incepem prin educarea clerului, iar pentru asta exista o disciplina care se numeste "teologia icoanei" sau "iconomie pravoslavnica (iconologie)". De aceste lucruri, urmandu-i lui Uspensky, ma ocup si eu in mod nemijlocit."

[georgeval]

Foarte interesant, Marius. Pacat ca astazi foarte multi slujitori, cu multa ingaduita, permit ca orice iconita(chiar si un Kitschi) sa fie sfintita. Asa este posibil ca in mintea credinciosilor icoana canonica sa devina necanonica, iar kitschiul sa devina icoana canonica. Acelasi lucru este valabil si pentru pictura bisericeasca.

[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Redau, mai joi, un fragment dintr-un interviu al parintelui Nikolai Ozoline. Argumentarea sa cu privire la necesitatea sfintirii icoanelor mi s-a parut intemeiata.

" - Cum putem intelege sfintirea icoanelor in traditia noastra? In cea greceasca, de pilda, nu exista o astfel de obligativitate.

- De buna seama, in vechime nu exista practica sfintirii icoanelor. Gasim o marturie in acest sens in documentele celui de-al VII-lea Conciliu Ecumenic, care afirma ca icoana este sfintita prin imaginea celui reprezentat, si prin insemnarea numelui, care confirma prezenta.

Necesitatea sfintirii icoanei a aparut intr-o vreme in care imaginea a incetat sa fie conforma cu "chipul" zugravit, in acceptiunea straveche a cuvantului. Adica, atunci cand au incetat sa exprime in mod vadit sfintenia celui reprezentat. Credinciosii, dupa toate aparentele, erau ingrijorati de aceasta neconcordanta, si veneau la preot pentru ca slujitorul sa faca ceva pentru ca imaginea sa devina sfintita.

Practica sfintirii a aparut initial in Occident. Ritualul includea pe langa o rugaciune de sfintire, stopirea icoanei cu apa sfintita.

Trebuie sa formulam urmatoarea intrebare: ce sens are o astfel de practica, si poate, oare, ritualul sfintirii sa faca dintr-o imagine nesfintita o imagine sfanta? Valabil e doar un singur raspuns -- nu. Pentru ca daca imaginea asta prin stilul sau si particularitatile stilistice nu este o icoana, ea nu poate deveni icoana doar prin stropirea cu aghiazma.

De aici rezulta ca singura acceptiune a actului sfintirii icoanei este acela in care chipul pictat este acceptat de Biserica, adica prin aceasta sa se recunoasca ca respectivul chip (prin calitatile sale) poate participa la viata liturgica a Bisericii. Iar credinciosii intradevar se pot ruga in fata acestei icoane, iar chipul trebuie sa ajute rugaciunea. In acest caz, preotul sau episcopul poate savarsi sfintirea: dupa o examinare atenta (slujitorul trebuie sa inteleaga astfel de chestiuni), acesta poate spune "da", daca vom sfinti acest chip, el va putea sluji intereselor Bisericii.

Daca reprezentarea nu intruneste calitatile necesare, atunci slujitorul poate spune categoric: "nu, aceasta imagine nu o voi sfinti, pentru ca sfintirea ne-icoanei nu va face din ea o icoana".

Prin aceasta atitudine clerul are o posibilitate unica de a educa in randul credinciosilor deosebirea duhurilor in materie de iconografie. Iata de ce, trebuie sa incepem prin educarea clerului, iar pentru asta exista o disciplina care se numeste "teologia icoanei" sau "iconomie pravoslavnica (iconologie)". De aceste lucruri, urmandu-i lui Uspensky, ma ocup si eu in mod nemijlocit."

Foarte interesant! Multumesc. Da, acceptarea de catre biserica si trairea liturgica ecleziala trebuie sa fie motivul, chiar daca altfel sfintirea nu este necesara.

Problema este ca daca un preot refuza sa sfinteasca o icoana kitsch, altul o va face :-(

[costel]

În prealabil postat de Fani71

Problema este ca daca un preot refuza sa sfinteasca o icoana kitsch, altul o va face :-(

Aici e durerea ca ajungi sa vezi o biserica si nu doar o icoana, pictata in afara canoanelor? De ce? Pentru ca cel ce a pictat-o a cerut mai putini bani, acesta e de multe ori raspunsul. Cat despre ce e conform canoanelor si ce nu este, iar este o problema a invatamantului teologic. Nu avem o disciplina in acest sens, decat la cei de la Arta Sacra, cand ea ar trebui sa fie prezenta obligatoriu si la Pastorala.

[zaharia_2009]

Citind postarile voastre pline de pasiune si de ...gind bun , mi-aduc aminte de parerile voastre postate la threadul despre cinstirea icoanelor . Acolo aveati pareri mai laxe, mai liberale , mai ingaduitoare despre modul in care se ,,trateaza" o icoana .
Ba chiar mi-aduc bine aminte cum un frate chiar spunea ca si in toaleta este loc pt. icoane( ce are aface...cine interzice ?) mai ales ca acolo se poate linisti si reculege mai bine pt. subiecte importante . O sora iubitoare i-a sarit acestuia in ,,ajutor" si a spus ca nu i se pare nimerit a pune in toaleta icoane tocmai pt. ca nu este ,,igienic". Ma gindeam atunci, ca si acum : ce are aface icona cu duhul lui D.zeu in ea (curatitorul a toate si de viata facatorul) cu...igiena ???
Mi-aduc aminte si despre voi fratilor care postati acum ca atunci nu erati atit de puritani ,de aparatori si cinstitori dupa dreptate a icoanei si facind cabotinaj ... spun ca nu mai inteleg mai nimc !
Dar , una peste alta, este totusi bine ca exista aparatori seriosi ai icoanei .

[elizabeta]

Da, frate Zaharia, icoanele trebuie protejate chiar si cu pretul vietii...
Uite, sa-ti povestesc ceva - cand prietenii nostri "caldicei" veneau pe la noi, se uitau cam piezis la multitudinea de icoane din micul nostru apartament. La un moment dat, cineva ne-a intrebat: "dar draga, mai bine puneti si voi mai multe poze cu familia, cu prietenii, peisaje..." la care sotul meu, foarte serios, i-a raspuns: "pai acestia sunt familia noastra!" Acuma nimeni nu mai comenteaza...ba chiar ne cer sa lea ducem si lor, de pe unde mergem...

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Citind postarile voastre pline de pasiune si de ...gind bun , mi-aduc aminte de parerile voastre postate la threadul despre cinstirea icoanelor . Acolo aveati pareri mai laxe, mai liberale , mai ingaduitoare despre modul in care se ,,trateaza" o icoana .
Ba chiar mi-aduc bine aminte cum un frate chiar spunea ca si in toaleta este loc pt. icoane( ce are aface...cine interzice ?) mai ales ca acolo se poate linisti si reculege mai bine pt. subiecte importante . O sora iubitoare i-a sarit acestuia in ,,ajutor" si a spus ca nu i se pare nimerit a pune in toaleta icoane tocmai pt. ca nu este ,,igienic". Ma gindeam atunci, ca si acum : ce are aface icona cu duhul lui D.zeu in ea (curatitorul a toate si de viata facatorul) cu...igiena ???
Mi-aduc aminte si despre voi fratilor care postati acum ca atunci nu erati atit de puritani ,de aparatori si cinstitori dupa dreptate a icoanei si facind cabotinaj ... spun ca nu mai inteleg mai nimc !
Dar , una peste alta, este totusi bine ca exista aparatori seriosi ai icoanei .

Exact (spun la ultima ta fraza).
Acum vezi ca cei care spuneam in firul la care faci aluzie ca viata noastra privata se poate si chiar trebuie sa se desfasoare in fata icoanelor, nu necinsteam prin asta icoanele, nu implicam ca ar fi doar bucati de lemn.

Acolo era alta discutie, in care se punea problema daca 'sacrul' este un domeniu despartit de 'profan'. Eu zic ca nu ar trebui sa fie asa.
Aici este vorba despre sfintire, in ce consta ea, si prin ce anume icoanele sunt sfintite: prin rugaciunea de sfintire, sau prin insasi imaginea reprezentata?